miercuri, 22 martie 2017
marți, 7 martie 2017
luni, 6 martie 2017
Elogiul MAMEI....
Elogiul mamei
Nimic nu este mai gingaș și nimic mai tare
decât dragostea de mamă.
Inima mamei este un abis unde vom găsi tot
timpul iertare.Nu există dragoste ca aceea a mamei și nicio legatură mai
strânsă cu pământul.
Mamele sunt luna
care luminează pământul
deasupra disperării
noastre negre,
ca atunci când suntem îndurerați
să știm că cineva ne
veghează!
Mamele sunt soarele care strălucește pentru
viața cerului nostru interior,ca să știm că suntem iubiți și să nu avem nevoie
să ne punem întrebări despre asta.
Mulțumim mamei,pentru că ne iubește cu o
dragoste ce nu poate fi măsurată în cuvinte…O dragoste de mamă este pentru
veșnicie puternică și nu se schimbă niciodată…Dragostea unei mame determină felul în care îi vom iubi pe ceilalți și pe noi înșine.
Ziua mamei este în fiecare zi,înseamnă mai
mult decât o zi fericită.În aceste cuvinte stau multe înțelesuri pe care nu
apucăm să le spunem niciodată.
Când zilele sale se apropie de
sfârșit,dragostea mamei continuă totuși să trăiască de-a lungul multor
generații.Și Dumnezeu le binecuvântează pe toate.
Mulțumim mamei,pentru că ne iubește cu o
dragoste ce nu poate fi măsurată în cuvinte!
joi, 2 martie 2017
În primăvară....
Vorbim mult despre anotimpuri!
de Primăvara
zveltă ce aduce bucurie în sufletele înghețate,
de lumina
Verii ce încălzește,
de
mozaicul Toamnei,
de omătul
pur al Iernii...
Dar...am
simțit cât sângerează ele atunci când se despart?
Din câte
anotimpuri anul are,Primăvara e o dulce binecuvântare,este Renașterea naturii
din somnul trecutului,este Cerul mângâietor cu nesațul albastrului. Capricioasă,Primăvara
își croiește drum prin sufletul meu cu frunze și petale de pomi,cu briză,cu
stele,cu îngeri.Mai întâi nu știe cum să-și așeze cărarea,apoi câte frunze,câte
petale să pună omului pe creștet,cum să-i aștearnă ploile pe buze,pe obraji.Ar
vrea să-și lase stelele în fiecare privire,să-și întindă vântul ca o maramă
peste jurul lumii.
Și uite-așa ne
lasă an de an câte-un înger zburdând pe pleoape,cu flori alunecând pe după
urechi,cu stele și ploi ca un iureș.
Cu Primăvara pe
umeri,Omul își întinde mâna în sus,arcuiește din ape o lumină și trece de pe o
creangă pe alta,înțelegând dintr-odată toate cântările din mari
depărtări,auzind cum se desface sămânța și cum mugurii pocnesc în grădini.
Fiecare prinde
gust de ogor și-și uită tâmpla lipită de seve simțind șerpuiri de rădăcini.Spre
seară sunt altfel de ochi cu gene de fluturi,care admiră codițele fetelor
împletite din ierburi .Obosit,mă așez pe un buștean,făcându-i loc unui gând hoinar
să stea lângă mine.Și amândoi:eu și gândul privim frunzișul ce ocolește câteva
floricele firave verzi și chiar verzi,urmărim vântul ce desenează proiecția
norilor pe pământ și ne mirăm:--Cum au înghețat în vifore clipele dulci ale
pădurii cu miile de stele,cu glasuri de ape,cu șoapte de ramuri?
Trezit din această
reverie de-a soarelui prezență,mă ridic,asistând la sfânta luptă a verdelui și,
șerpuind pe cărări, sunt întâmpinat de reverențele luminilor....
Plecăciune și ție, Primăvară!!!!!!!!!!!!!
marți, 28 februarie 2017
MARTIE....
Din
caier încâlcit de nouri toarce vântul fire lungi de ploaie.
Flușturaticii fulgi de nea s-ar așeza-n noroi,
dar cum li-e silă se ridică iar
și zboară să-și găsească cuib în ramuri.
Vânt și-i frig,iar mugurii prea lacomi de
lumină
își zburlesc acum urechile în gulerul tău!
e primăvară și…florile-ți vor împodobi fața…
primăvară, dispari sau apari?
te ascunzi sau revii?
de unde vii tu,oare?
Din vid sau din abis?
Te-așteaptă orice vis de
ieri,de azi,de mâine…
Adu-ți lumina,ca să emani iubire!
Suflet cald de primăvară,
Privirea ta ascunde tăceri,
Liniștea…unde de apă.
Iubește visul de ieri!
Ce ciudat e somnul unei ființe ca tine!
Te-aștept dintotdeauna,
Vino mereu la mine și spre
mine…iubirea mea!...
Bucurii de MARTIE....
Este așa un lucru mic să te bucuri de primăvara?
Este așa un lucru mic să trăiești în lumina primăverii,să iubești,să gândești?
Vânturile primăverii,firmamente înghețate ale iernii suflă mustățile zăpezilor de pe câmp,iar căldura timidă răsare din sânul pământului să întâlnească razele soarelui în cer și ochește sângerii înfloriți… și gloria dimineții semnalează începutul.
Culoarea vieții este verdele răsărit în câmpul de iarbă moartă:verdele de viață-pentru reînviere,pentru iubire.Viața celebrează trecerea a încă unei ierni,dragostea este în aer,iar Lumea este așa cum ar trebui să fie-senină.
Pajiștile ne bucură sufletul,când înfloresc primăvara,bobocii și semințele se desfac și firele de iarbă ne arată lăncile lor.Numai țurțurii își lasă lacrimile lor.
Nu am remarcat onduleurile zambilelor violete până în dimineața asta,când narcisele își scutură zgomotos clopotele din cununile de stele.
Fiecare frunză,fiecare fir de iarbă cerșește atenție,chiar și buruienile poartă flori minuscule cu care uimesc,în vreme ce cântecul păsărilor răsună în aer….doar vocea mea nu-și găsește locul.
Și până să-mi dau seama,micii nori se adună pe cer,simt că vânturile iernii sunt puternice.Dar vântul de martie este un coleg vesel: îi place să se joace,să glumească, întoarce umbrelele pe dos,zboară pălăriile,caută prin salciile plângătoare,șoptește de iubire în fiecare ureche,adie norii,apoi evadează pe coșul casei și…râde.
Iubesc primăvara,pentru că în fiecare zi este ceva nou în ea care te-ndeamnă să privești : un alt boboc…..o altă pasăre….o altă frunză…..soarele! Într-una din zilele primăverii mi-aș dori sa fiu un uliu care zboară până la soare,să mă iau la întrecere cu norii.Ce distracție ar fi! De-acolo aș privi moartea iernii și-aș striga spre pământ:
--Treziți-vă semințe…treziți-vă oameni!!!!!!!!A venit Primăvara!!!!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)