de ANUL NOU!!!!!!!!!

de CRĂCIUN!!!!!!!!!!!!!!

colindătoriiiii...

Vin colindătoriiiiii....

Vin colindatorii, cum veneau odata, lerui ler
Sa colinde-n seara asta minunata lerui ler
Dar li-i gura-i arsa si li-s ochii-n lacrimi lerui ler
Prea degeaba sange, prea degeaba patimi, lerui ler,

Gazdelor crestine sa- i primiti in casa lerui ler
Si cum se cuvine sa-i poftiti la masa lerui ler
Ni-i trimite sfantul sa ne-'ncerce mila lerui ler,
Domnii mari de astazi sa-si deschida vila lerui ler,

Sovaielnic pasu', mainile plapande lerui ler,
Tremurat lii glasu, nu stiu sa colinde lerui ler,

Daca stau la poarta si nu zic nimica lerui ler
Domnilor de astazi sa va apuce frica lerui ler,

Muta-i intrebarea ce rasuna afara lerui ler,
Am murit degeaba, ce-ati facut din tara lerui ler
Tot in frig si-n foame, tot cu maini intinse lerui ler
Pe la porti straine, ce ne stau inchise lerui ler,

Vin colindatorii cum veneau odata lerui ler
Sa colinde in seara asta minunata lerui ler
Dar li-i gura-i arsa si li-s ochii-n lacrimi lerui ler
Prea degeaba sange, prea degeaba patimi lerui ler.

e iarnăăăă.....

poezie

Alexandru Vlahuță – Ţară de pripas (poezie interzisă)

Un vechi tolbaș de vorbe late,
Om norocos din cale-afară,
S-a pomenit pe neașteptate
Stăpân peste întreaga țară.

Din ea-și făcu o prăvălie
Și ca un negustor de treabă,
Pentru ca-n lume să se știe,
Prinse-a striga de la tarabă:

”-Poftiți aici! Oricine are
Obrazul fără de rușine
Și-o conștiință de vânzare,
Poftiți să faceți târg cu mine!

Prostie, lene, lingușire,
Eu cumpăr tot. Veniți aici!
Și cei mai nărăviți din fire
Mi-or fi tovarăși și amici.

Eu dau tot felul de noroace,
Căci sunt atoatețiitorul,
Măriri, averi… Să vie-ncoace
Toți trântorii ce le duc dorul!…”

Așa, sunt zece ani de când
Pe norocosul negustor
Îl auzim mereu strigând,
Și mușteriii vin de zor.

În zece ani ce de-a lingăi
Nu se văzura-n slujbe mari,
Câți oameni fără căpătâi
N-ajunseră milionari!

Veniți si voi, străini calici,
Și strângeți tot ce-a mai rămas!
Ce să mai faci? Ce să mai zici?
Sărmană țară de pripas!

la mulți ani de sfântul Nicolae!!!!!!!!!!

vis de iarnă....

POVESTE de IARNĂ

Există o poveste fără niciun copil care să o rostească în pașii lui spre visare,o poveste pentru oameni ca noi,mereu grăbiți să realizăm nimicuri,să recreăm valori și sentimente,mereu alergând pe drumuri individuale…O poveste ce nu începe cu ,,a fost odată ca niciodată’’ci,’’a fost dintotdeauna un om…’’

  A fost dintotdeauna un om ce nu s-a dat în lături în a celebra după datină Sfântul Crăciun și Noul An,sacrificând oricât, pentru ca oamenii din jurul lui-familie,rude,prieteni,cunoscuți și străini-să se bucure de bucate preparate cu drag,de băuturi cu gust ales,de muzică și de dans,dar mai cu seamă de plăcerea de a sta împreună la vorbe.

  A fost dintotdeauna un om ce se regăsește în fiecare dintre noi.Sunt ani în viața 

noastră, când nu mai ne dorim nimic de sărbători decât să dormim,când nu mai muncim nimic pentru masa de Crăciun și de Revelion,când bradul fie nu mai are rost să îl avem,fie îi cumpărăm gata împodobit.Sunt alți ani când ne trezim în zori, spre a pune cozonacii la copt,când ne gătim cu fast și emoție pentru petrecerea de Revelion.

  A fost dintotdeauna un om ce te privește.De fiecare dată nu îți spune nimic.Doar îți lasă-n palmă o oglindă,puțin zgâriată,puțin prăfuită.Iar abia atunci când simți că ceva îți lipsește,abia atunci amintindu-ți de ea,te privești.    Și în acel moment realizezi ce ai uitat să faci,să simți,să trăiești.

  A fost dintotdeauna un om ce te așteaptă să-i scrii,să-i zâmbești,să-i spui despre tine,despre lumea ta,despre visele și credințele tale.

  A fost dintotdeauna un om ca tine…

  Povestea se încheie aici,fără învățăminte,fără eroi.Dar lasă pe oricine să o continue.Să spună despre omul care este în luna decembrie,când timpul îl așează  între credință și civilizație și între tradiție și filozofia unui nou început.

!!!Somn ușor,în visul tău să pătrundă gândul înțelept și bun,iar în următoarea  zi să ai lumii ce povesti…!!!