de ANUL NOU.......

Întruparea în om a Mântuitorului şi trecerea în ultimul an al celui de-al doilea mileniu de istorie şi civilizaţie creştină sunt momente de răscruce sufletească. Oricât de copleşiţi de vreme am fi, ne guvernează o singură emoţie. Trăim solidaritatea emoţiilor şi nu puţini dintre trăitori gândesc acum mai mult ca oricând la sfinţenie.
Ce minunată aspiraţie – să poţi opta pentru sfinţenie! Descoperi că în panteonul sfinţilor a domnit de două mii de ani încoace armonia cu sinele şi armonizarea cu Dumnezeu. Toţi sfinţii au îmbrăţişat sărăcia pentru a-i da spiritului aşezământul pur de care el are nevoie. Iată, aşadar, că actuala civilizaţie, civilizaţia instinctelor, nu poate face parte din lumea sfinţeniei!
Ne-am îndepărtat prea mult de Dumnezeu, i-am deturnat prea violent planurile pentru ca omenirea să fie ferită de revelaţiile sumbre. Intrăm în ultimul an al mileniului al doilea contemplând reîmpărţirea lumii, admirând imperialismul tehnologic, stresaţi de labirinturile financiare şi de spectrul imprevizibil al zilei de mâine. Opţiunea pentru sfinţenie rămâne un ideal pur, contaminat de lărgirea sărăciei şi reînvigorat teoretic de promisiuni politice de mai bine. 

            Aștept în liniște trecerea timpului, cu gândul la cumpăna dintre ani. Îmi imaginez un alergător cu numărul 2017, apropiindu-se de linia finală cu mâna întinsă, pentru a preda ștafeta celuilalt, care așteaptă și el nerăbdător startul. Nu se termină aici alergarea! E doar o etapă din cursa înspre veșnicie. Mă uit la precipitarea lui 2018...Nu mai are răbdare, ar porni încă de pe acum în cursa lui nebună dar, îl mai despart câțiva pași. Secundele aleargă și ele parcă mai obosite ca oricând...

   Ne bucurăm de revelioane de fiecare dată, uitând că fiecare an în plus, este un minus la anii vieții noastre pe pământ. Mult a fost, puțin a mai rămas! Privește -te prieten, fă o introspecție a sufletului tău și vezi unde te afli. Nu lăsa timpul să treacă nefolositor, împacă-te cu Dumnezeul dragostei și predă -I neputințele tale. Predă-I eșecurile, durerile, deznădejdile tale, Aceluia care ține în control toate lucrurile. Nu există o cale de mijloc pentru a ajunge Acasă. Ori accepți planul Său perfect de mântuire prin jertfă, ori vei fi lepădat pentru veșnicie. Atenție!!!! Nu e o glumă, veșnicia depinde de tine, cât încă trăiești, dincolo, nu vei mai putea alege... 

   2018...Câte am realizat?

                                                             ,,La mulțiani !" 2018

            ..mai sunt câteva ore până la trecerea dintre ani, atât de savurată de unii şi atât de ignorată de alţii care nu vor să îmbătrânească cu încă un an...

   Îmi deschid încet uşa podului minţii şi scotocesc după amintiri şi evenimente ce-mi par atât de proaspete, ele fiind martorii vieţii mele din anul ce-i gonit cu biciul înflorat şi urările cu zurgălăi, 

încerc să caut repere din vechiul an pe care le-aş lua cu bucurie în Noul An; le strâng cu bucurie la piept şi fac din ele un covor pe care să-mi aşez genunchii-n rugăciune.

   Aceste fapte, persoane, evenimente, mă aduc mai aproape, mai încrezător să pot păşi în anul ce-mi bate la uşă...

   Am pus deoparte unele stări... pe care n-aş mai vrea să le iau cu mine, m-aş descotorosi bucuros de ele, chiar dacă fac un zgomot... Se vor luate, purtate, şi răsfăţate ca-n anul şi anii trecuţi ,când n-am avut puterea să renunţ la ele... le văd ca pe nişte persoane care trebuia de mult să plece, dar care se simt confortabil în zestrea anilor mei trecuţi...

   ...florile veştede dintre mine şi persoane atât de dragi şi apropiate trebuie înviorate cu apă proaspătă şi flori colorate,fiindcă facem parte din aceeaşi tulpină...  

   Aş mai lăsa din obiceiurile pretenţioase care-mi iau din timpul atât de preţios ,dar care pretind şi ele... acelaşi timp.

   Sunt unele evenimente la care aş vrea să zăbovesc mult... mult... poate aş renunţa la multe din ce am şi aş rămâne mai mult cu ele, dar... sunt departe de mine acum... Am învăţat târziu fructificarea lor, atunci când... nu mai erau...

   Mă aşez într-un singur genunchi să privesc mai bine nişte poze... cu mine, cu cei ce sunt sau cei plecaţi demult spre stele şi le stropesc cu lacrimi și mângâieri... 

   Se-aud cântări şi sorcove lovesc în flori geamul de jos al ferestrei minţii... vor să-i deschid Noului An, să-l primesc în curăţie de inimă şi bogăţie sufletească, să-i fac loc în podul minţii mele-n  care sincer

   nu ştiu dacă am reuşit să fac ordine... 

vine moșuuuuu!!!!!!

ce-și dorește??????????