2019--LA mulți ani!!!!!

Din liniștea Cerului,s-au stins în brad Luceferi,iar îngerii topesc inimile de zăpadă vestind colinda vieții:     s-a născut Iubirea,mângâierea,viața......La mulți ani!!!!!!

Va doresc sa intampinati Craciunul cu multumire,sa priviti dincolo de lumini,sa-l primiti pe ingerul ce v-aduce o crenguta de brad,o veste minunata si-o urare de ani multi!

POVESTE DE IARNĂ

                        

  Exista o poveste fara niciun copil care sa o rosteasca in pasii lui spre visare,o poveste pentru oameni mari,mereu grabiti sa realizeze nimicuri,sa recreeze valori si sentimente,mereu alergand pe drumuri individuale…O poveste ce nu incepe cu ,,a fost odata ca niciodata’’ci cu’,,a fost dintotdeauna un om…’’

  A fost dintotdeaunaun om ce nu s-a dat in laturi in a celebra dupa datina Sfantul Craciun si Noul An,sacrificand oricat pentru ca oamenii din jurul lui-familie,rude,prieteni,cunoscuti si straini-sa se bucure de bucate preparate cu drag,de bauturi cu gust ales,de muzica si de dans,dar mai cu seama de placerea de a sta impreuna la vorbe.

  A fost dintotdeauna un om ce se regaseste in fiecare dintre noi.Sunt ani in viata

noastra cand nu mai ne dorim nimic de sarbatori decat sa dormim,cand nu mai muncim nimic pentru masa de Cracuiun si de revelion,cand bradul fie nu mai are rost sa il avem,fie il cumparam gata impodobim.Sunt alti ani cand ne trezim in zori spre a pune cozonacii la copt,cand ne gatim cu fast si emotie pentru petrecerea de revelion.

  A fost dintotdeauna un om ce te priveste.De fiecare data nu iti spune nimic.Doar iti lasa-n palma o oglinda,putin zgariata,putin prafuita.Iar abia atunci cand simti ca ceva iti lipseste,abia atunci amintindu-ti de ea,te privesti.    Si in acel moment realizezi ce ai uitat sa faci,sa simti,sa traiesti.

  A fost dintotdeauna un om ce te asteapta sa-i scrii,sa-i zambesti,sa-i spui despre tine,despre lumea ta,despre visele si credintele tale.

  A fost dintotdeauna un om ca tine…

  Povestea se incheie aici,fara invataminte,fara eroi.Dar lasa pe oricine sa o continue.Sa spuna despre omul care este in luna decembrie,cand timpul il aseaza  intre credinta si civilizatie si intre traditie si filozofia unui nou inceput.

!!!Somn usor,in visul tau sa patrunda gandul intelept si bun,iar in urmatoarea  zi sa ai lumii ce povesti…!!!

Un articol scris deMihai Eminescu

(in presa anilor 1870-1889)

"De când lumea nu s-a văzut ca un popor să stea politiceste sus si economiceste jos; amândouă ordinele de lucruri stau într-o legătură strânsă; civilizaţia economică e muma celei politice.

Dacă în timpul când ni se promitea domnia virtuţii, cineva ar fi prezis ceea ce are să se întâmple peste câţiva ani, desigur ar fi fost declarat proroc mincinos.

Să fi zis cineva că cei ce promiteau economii vor spori bugetul cheltuielilor cu 40%; că cei ce combat funcţionarismul vor spori numărul posturilor cu sutele; că cei ce sunt pentru independenţa alegătorilor vor face pe funcţionar să atârne atât de mult de autorităţile supreme încât aceste mii de oameni să voteze conform comandei din Bucuresti; că se vor da 17 milioane pe drumul de fier Cernavodă-Chiustenge (Constanţa n.r.), care nu face nici cinci, si că patru milioane din preţul de cumpărătură se va împărţi între membrii Adunărilor; că se va constata cum că o seamă de judecători si de administratori în România sunt tovarăsi de câstig ca bandiţii de codru. Daca cineva ar fi prezis toate acestea lumea ar fi râs de dânsul si totusi nu numai acestea, ci multe altele s-au întâmplat si se întâmplă zilnic, fără ca opiniunea publică să se mai poată irita măcar.

Nu există alt izvor de avuţie decât munca, fie actuală, fie capitalizată, sau sustragerea, furtul. Când vedem milionari făcând avere fără muncă si fără capital nu mai e îndoială că ceea ce au ei a pierdut cineva.

Mita e-n stare să pătrunză orisiunde în ţara aceasta, pentru mită capetele cele mai de sus ale administraţiei vând sângele si averea unei generaţii. Oameni care au comis crime grave se plimbă pe strade, ocupă funcţiuni înalte, în loc de a-si petrece viaţa la puscărie.

Funcţiunile publice sunt, adesea, în mâinile unor oameni stricaţi, loviţi de sentinţe judecătoresti. Acei ce compun grosul acestei armate de flibustieri politici sunt bugetofagii, gheseftarii de toată mâna, care, în schimbul foloaselor lor individuale, dau conducătorilor lor o supunere mai mult decât oarbă.
Justiţia, subordonată politicii, a devenit o ficţiune.

Spre exemplu: un om e implicat într-o mare afacere pe cât se poate de scandaloasă, care se denunţă. Acest om este menţinut în funcţie, dirijază însusi cercetările făcute contra sa; partidul ţine morţis a-l reabilita, alegându-l în Senat. Partidele, la noi, nu sunt partide de principii, ci de interese personale care calcă făgăduielile făcute naţiei în ajunul alegerilor si trec, totusi, drept reprezentanţi ai voinţei legale si sincere a ţării. Cauza acestei organizări stricte e interesul bănesc, nu comunitatea de idei, organizare egală cu aceea a partidei ilustre Mafia si Camorra, care miroase de departe a puscărie."

 bujori înfloriţi -
numărând secundele timpului....

primăvară...

 

 

,,Hristos a Înviat în firul ierbii,
A înviat Hristos în Adevăr;
În poienița-n care zburdă cerbii,
În florile de piersec și de măr.

În vântul care suflă mângâios
În ramura-nflorită de cireș

    Hristos a Înviat în fiecare dintre noi!!!!!!!!!!!

Florile zâmbesc şi îşi deschid petalele de înviere
Şi soarele străluceşte, în zi de sărbătoare,
În toată lumea s-a auzit ca într-un glas: ” Hristos a înviat!”
“Adevărat a înviat!” răspund cei ce cred şi au sufletul curat.

de floriiiii,...........................

Floarea nu este floare în sine, ci în oglinda altui suflet.

Florile sunt simboluri frumoase ale naturii, prin care ne arată cât de mult ne iubeşte. 

Veselia omului e ca mirosul florilor: ea nu se înalţă din sufletele veştede. 

Am fost creaţi ca să înmulţim binele , ca să fim şi noi ca florile, bineînţeles oameni fiind şi nu numai flori. Am fost creaţi, ca să învăţăm de la flori să fim curaţi, să fim luminaţi , am fost creaţi să ne bucurăm de ceea ce oferă în lumea aceasta prin florile care cresc şi înfloresc.

Iubirea este o floare cu şapte petale, iar cel care o îngrijeşte a pătruns deja în lumea bucuriei. Cele şapte petale minunate sunt: credinţa, bunătatea, iertarea, dragostea, pacea, răbdarea, înfrânarea. 

Pe lângă florile minunate ale iubirii în grădina sufletului mai pot fi sădite flori de curaj, flori de încredere, flori de fericire, flori de prietenie, flori de speranță, flori de voință.

Ca un curcubeu înmiresmat, florile sufletului ne luminează întreaga viaţă. Nu trebuie să păstrăm florile doar pentru noi, ci să le dăruim şi celor de lângă noi. Un lăstar de iubire şi unul de curaj sigur se pot prinde cel mai repede. Nimeni nu are toate florile sufletului. Unii au crinii curăţiei, unii au macii vitejiei, unii au trandafirii dragostei, unii cactuşii suferinţei şi fiecare are florile lui. Deşi oferim flori din sufletul nostru, lăstari sau bulbi, unele s-ar putea că să se prindă, altele să nu să prindă. 

Fiecare zi este ca o zi de primăvară! Visele încolţesc, speranţele încolţesc şi se ridică încet, încet ca firele de iarbă. 

                 Ce să faci în fiecare zi…? Iubeşte şi vei fi iubit, dăruieşte şi vei primi, caută şi vei găsi, întreabă şi vei afla, bate şi ţi se va deschide, ajută şi vei fi ajutat, luptă şi vei câștiga, încearcă şi vei răzbate, visează şi se va împlini. În orice zi să lucrezi ceva pentru sufletul tău şi cu siguranţă vei avea grădina cea mai minunată, iar florile înflorite îţi vor dezmierda gândurile și vor forma poteci colorate în povestea ta de viață.

martie......

superb.....

,,Avea bunica mea de toate:
Avea o prispă cu mușcate,
Avea fântână, pâine, sare,
Avea putere și răbdare.
Avea credință și iubire
Și-un dor nespus de nemurire,
Avea un cal la o căruță,
Și lapte bun de la văcuță.
Avea povești nenumărate
Și cântece nemaicântate,
Și le spunea adeseori
La clacă și la șezători.
Avea o sobă, un vătrai,
Avea și gura mea de rai!…
Nu mai găsesc ce am lăsat,
Căci satul s-a modernizat:
Nu mai zăreşti ca altădată
La geamuri floarea de mușcată,
Văd atârnate la balcon:
Begonii și rhododendron….
Fântâna e necurățată,
Căci bem din sticle apă plată.
Văcuțe sunt puține-n sat,
Bem lapte pasteurizat.
Căruţe vezi foarte puţine,
Dar te-întâlneşti cu limuzine.
Nu mai există șezători,
Cu basme și cu ghicitori,
Pe potecuţa spre vecini
Crescut-au spini şi mărăcini,
Căci avem facebook și așa
Știm noi a socializa…
Nu mai avem deloc răbdare,
Bisericile sfinte-s goale,
Porunca dată, să iubim,
Deloc nu ne-o mai amintim!
Bunico, satul de poveste
Azi îl vedem, dar nu mai este”…

vine primavara........

                                                                                    

 Iubirea e o realitate.  Iubirea e un vis. Iubirea e atât de stranie, încât nu mai ştii când visezi şi                           când e aievea.

 Iubirea e ca o esenţă tare, parfumată pe care o găseşti la vânzare în sticlute mici în magazine de artizanat. Îţi alegi una care ţi se pare mai atrăgătoare, plăteşti un preţ, însă nu ai niciodată garanţia de a şti cât persistă. Şi totuşi o cumperi.

 Iubirea e ca ploaia ce bate în acoperiş şi te întrebi dacă ar putea să ajungă la tine. Nu îţi doreşti să te ude, însă gândul că ar putea să picure peste inima ta te încântă.

 Iubirea e ca o zi de vară. Începe timid odată cu prima rază de soare ce se naşte din mare şi se transformă torid în dorinţă. Iubirea pare un apus de lume însă de fapt e un răsărit de stea.

 Si până la urmă ce e iubirea?

 Iubirea e un fior ce se agăţă de inimă ta, fără să te întrebe dacă vrei să fie acolo. Se lipeşte de tine şi săpa adânc căutând să elibereze sentimentele ascunse înăuntru.

 Iubirea e un măr din care muşti cu gândul că îi cunoşti gustul, însă ai surpriza să descoperi mereu altă savoare.

 Iubirea e ca o pasăre ce cântă pe ram. O auzi, ştii că e acolo, însă nu întotdeauna ajungi să o descoperi.

 Iubirea e şoapta care îţi  răsună în suflet.

 Iubirea e pescăruşul peste marea de speranţă. Iubirea e precum floarea care se înaltă spre cer. Iubirea e chiar cerul senin.

 Iubirea e însăşi zborul prin viaţă.

                                                             Să fiţi iubiţi!

                   



                              


                     

                                                                           
                              

DEZVĂLUIRE-ŞOC: VALERIA STURDZA, FIICA LUI MIHAI EMINESCU…

Fiica nelegitima a lui Eminescu
Ea s-a numit Valeria Sturdza si a fost fiica poetului si a Veronicai Micle •Marea dragoste a lui Mihai Eminescu se pare ca a nascut-o pe micuta Valeria la Manastirea Varatec •Ramasitele pamantesti ale urmasei lui Mihai Eminescu au fost devastate salbatic de comunisti

O poveste care parea de domeniul fantasticului a fost confirmata de istoricii si lingvistii ieseni. Mihai Eminescu si Veronica Micle au avut un copil nelegitim, o fetita, Valeria, care a devenit ulterior poeta si s-a stins din viata, ca si parintii ei, la o varsta destul de frageda.
Intr-un sat uitat de lume din inima Moldovei, o familie perseverenta de profesori au reusit sa dezlege itele acestei intunecate legende si sa scoata la lumina, impreuna cu specialistii ieseni, adevarul despre aceea care a fost poeta Valeria Sturdza. Inspectoratul Scolar Judetean Iasi, dupa ce a studiat cu atentie probele stranse in zeci de ani, a hotarat ca scoala din satul Boureni sa poarte numele aceleia care a avut privilegiul de a fi urmasa Luceafarului poeziei romanesti.

„Nu am putut stabili cu exactitate data nasterii sale”

In satul Boureni, comuna Motca, a trait aceea care a constituit unul dintre cele mai mari mistere ale istoriei literaturii romane, respectiv fiica nelegitima a lui Mihai Eminescu. Valeria Sturdza a fost conceputa de Eminescu cu Veronica Micle si a vazut lumina zilei la Manastirea Varatec. Deci la aceeasi manastire unde a sfarsit mama sa, Veronica Micle. „Nu am putut stabili cu exactitate data nasterii sale, dar se poate incadra catre sfarsitul vietii marelui poet. Probabil chiar in anul mortii sale, Veronica Micle, insarcinata fiind, si-a gasit refugiul la Varatec, unde s-a nascut si micuta Valeria. Nu stiu cum o chema cu numele de fata, dar la noi in sat a venit cu numele de Sturdza, casatorita cu boierul Mihai Sturdza. Bunicul meu, Gheorghe Grigoriu, care a fost primul invatator din satul Boureni, a locuit chiar langa conacul boieresc si a scris pe un caiet, pe care l-am gasit ulterior intr-o lada, multe dintre poeziile Valeriei Sturdza. Nu mai tin minte, dar parca el mi-a spus ca a murit in 1929, avand, se pare, aceeasi varsta cu Mihai Eminescu, cand si acesta a decedat”, ne-a povestit prof. Mariana Droanta, sotia directorului scolii din Boureni.
Oamenii din sat spun ca urmele existentei boieresti au fost rase de pe fata pamantului si familia Sturdza a trebuit sa se refugieze in totalitate in Franta. Conacul a fost demolat pana la temelie, iar locul arat, ulterior pe acest teren extinzandu-se schitul calugaresc ce apartine de Manastirea Sihastria. Ororile macelarilor comunisti nu s-au oprit aici, razbunarea lor luand tente dramatice.

Mormantul a fost profanat

Oranduirea care s-a autonumit „pentru om si in slujba omului” a incercat din rasputeri sa stearga din mintea oamenilor absolut orice ar mai fi putut aminti de maretia trecutului. Dupa demolarea conacului, aleile cu stejari au fost distruse si cavoul familiei devastat intr-un stil barbar. Prof. Gicu Droanta, directorul scolii „Valeria Sturdza” din Boureni, ne-a declarat: „Au smuls din acest cavou usile de stejar acoperite cu tabla galvanizata, dupa care au spart sicriul de cristal in care se aflau ramasitele poetei. Cu ciocanul au spart oasele si au furat dintii de aur ai cadavrului. Au furat marmora si crucea de argint care era deasupra cavoului. Dupa cum vedeti, acum sunt tot felul de inscriptii urate si mormantul a fost pangarit de nenorociti. Dupa ce terenul a fost luat de calugarii de la schit, osemintele Valeriei au fost ridicate si transportate la Varatec, unde se afla in prezent mormantul Valeriei Sturdza”.
Istoricii ieseni si lingvistii confirma in mare legendele oamenilor, mai ales ca dovezile sunt foarte firave. Viata si activitatea poetei Valeria Sturdza a fost studiata in amanuntime de prof. univ. dr. Mihai Dragan, care, din nefericire, a decedat acum cativa ani. In biblioteca acestuia se afla cea mai mare parte a poeziilor fiicei nelegitime a lui Mihai Eminescu.

„Daca’n viata ce-am trait-o am avut eu vreun regret
E ca nu mi-a fost dat mie darul sacru de poet…”

Cea mai mare parte a poeziilor Valeriei Sturdza au fost publicate de revista „Natura”, periodic literar care aparea la Iasi inainte de primul razboi mondial. Din caietele pastrate de profesorul iesean am selectat cateva versuri, care se pare ca au fost scrise chiar de mana autoarei.
„Daca’n viata ce-am trait-o am avut eu vreun regret
E ca nu mi-a fost dat mie, darul sacru de poet
Ca sa pot cinta, in versuri si sa dau un inteles
La tot ce-am vazut pe lume, mai maret si mai ales
Din ce port in al meu suflet, carti intregi eu as fi scris
Dorul meu insa-i zadarnic si ramine-un tainic vis…”
Poezia din care am redat acest fragment se numeste „Din preajma mea” si a fost publicata in revista „Natura”. Satenii cei mai batrani din Boureni isi amintesc ca poeta Valeria Sturdza a avut un fiu numit Ghighi Sturdza, care s-a refugiat la Paris cand s-a produs invazia comunista. Din cercetarile familiei de profesori Mariana si Gicu Droanta reiese ca un nepot al poetei, cunoscut cu numele Bubulea Sturdza, este in viata si locuieste tot la Paris. Investigatiile cele mai recente au confirmat faptul ca Valeria Sturdza este rodul dragostei dintre Eminescu si Veronica Micle, fapt care a facut ca Inspectoratul Scolar Judetean Iasi sa aprobe unele masuri pentru readucerea in constiinta oamenilor a trecutului acestei asezari.

Scoala din Boureni poarta numele fiicei lui Mihai Eminescu

O data cu aplicarea hotararilor Ministerului Educatiei Nationale, care a recomandat inspectoratelor scolare judetene ca scolile si liceele sa-si schimbe denumirile, conducerea scolii din Boureni a solicitat sa-si schimbe denumirea in „Valeria Sturdza”. Dupa ce au strans si analizat toate probele cu privire la originea poetei Valeria Sturdza, ISJ Iasi a hotarat sa indeplineasca doleantele satenilor din Boureni. Liviu Burlec, inspector general interimar al ISJ Iasi, a declarat: „Conducerea scolii din Boureni a dorit ca unitatea sa poarte numele Valeriei Sturza, care, dupa actele ce ne-au fost prezentate, ar fi fiica nelegitima a poetului Mihai Eminescu si a Veronicai Micle. Din acte reiese ca Valeria Sturdza a locuit la Boureni si a fost tot poeta”.

e iarnă!!!!!!!!!!!!