vineri, 28 decembrie 2018
marți, 18 decembrie 2018
POVESTE DE IARNĂ
Exista o poveste fara niciun copil care sa o rosteasca
in pasii lui spre visare,o poveste pentru oameni mari,mereu grabiti sa
realizeze nimicuri,sa recreeze valori si sentimente,mereu alergand pe drumuri
individuale…O poveste ce nu incepe cu ,,a fost odata ca niciodata’’ci cu’,,a
fost dintotdeauna un om…’’
A fost dintotdeaunaun om ce nu s-a dat in
laturi in a celebra dupa datina Sfantul Craciun si Noul An,sacrificand oricat
pentru ca oamenii din jurul lui-familie,rude,prieteni,cunoscuti si straini-sa
se bucure de bucate preparate cu drag,de bauturi cu gust ales,de muzica si de
dans,dar mai cu seama de placerea de a sta impreuna la vorbe.
A fost dintotdeauna un om ce se regaseste in
fiecare dintre noi.Sunt ani in viata
noastra cand
nu mai ne dorim nimic de sarbatori decat sa dormim,cand nu mai muncim nimic
pentru masa de Cracuiun si de revelion,cand bradul fie nu mai are rost sa il
avem,fie il cumparam gata impodobim.Sunt alti ani cand ne trezim in zori spre a
pune cozonacii la copt,cand ne gatim cu fast si emotie pentru petrecerea de
revelion.
A fost dintotdeauna un om ce te priveste.De
fiecare data nu iti spune nimic.Doar iti lasa-n palma o oglinda,putin
zgariata,putin prafuita.Iar abia atunci cand simti ca ceva iti lipseste,abia
atunci amintindu-ti de ea,te privesti.
Si in acel moment realizezi ce ai uitat sa faci,sa simti,sa traiesti.
A fost dintotdeauna un om ce te asteapta sa-i
scrii,sa-i zambesti,sa-i spui despre tine,despre lumea ta,despre visele si credintele
tale.
A fost dintotdeauna un om ca tine…
Povestea se incheie aici,fara
invataminte,fara eroi.Dar lasa pe oricine sa o continue.Sa spuna despre omul
care este in luna decembrie,cand timpul il aseaza intre credinta si civilizatie si intre traditie
si filozofia unui nou inceput.
!!!Somn
usor,in visul tau sa patrunda gandul intelept si bun,iar in urmatoarea zi sa ai lumii ce povesti…!!!
duminică, 29 iulie 2018
Un articol scris deMihai Eminescu
(in presa anilor 1870-1889)
"De când lumea nu s-a văzut ca un popor să stea
politiceste sus si economiceste jos; amândouă ordinele de lucruri stau într-o
legătură strânsă; civilizaţia economică e muma celei politice.
Dacă în timpul când ni se promitea domnia virtuţii, cineva ar fi prezis ceea ce are să se întâmple peste câţiva ani, desigur ar fi fost declarat proroc mincinos.
Să fi zis cineva că cei ce promiteau economii vor spori bugetul cheltuielilor cu 40%; că cei ce combat funcţionarismul vor spori numărul posturilor cu sutele; că cei ce sunt pentru independenţa alegătorilor vor face pe funcţionar să atârne atât de mult de autorităţile supreme încât aceste mii de oameni să voteze conform comandei din Bucuresti; că se vor da 17 milioane pe drumul de fier Cernavodă-Chiustenge (Constanţa n.r.), care nu face nici cinci, si că patru milioane din preţul de cumpărătură se va împărţi între membrii Adunărilor; că se va constata cum că o seamă de judecători si de administratori în România sunt tovarăsi de câstig ca bandiţii de codru. Daca cineva ar fi prezis toate acestea lumea ar fi râs de dânsul si totusi nu numai acestea, ci multe altele s-au întâmplat si se întâmplă zilnic, fără ca opiniunea publică să se mai poată irita măcar.
Nu există alt izvor de avuţie decât munca, fie actuală, fie capitalizată, sau sustragerea, furtul. Când vedem milionari făcând avere fără muncă si fără capital nu mai e îndoială că ceea ce au ei a pierdut cineva.
Mita e-n stare să pătrunză orisiunde în ţara aceasta, pentru mită capetele cele mai de sus ale administraţiei vând sângele si averea unei generaţii. Oameni care au comis crime grave se plimbă pe strade, ocupă funcţiuni înalte, în loc de a-si petrece viaţa la puscărie.
Funcţiunile publice sunt, adesea, în mâinile unor oameni stricaţi, loviţi de sentinţe judecătoresti. Acei ce compun grosul acestei armate de flibustieri politici sunt bugetofagii, gheseftarii de toată mâna, care, în schimbul foloaselor lor individuale, dau conducătorilor lor o supunere mai mult decât oarbă.
Justiţia, subordonată politicii, a devenit o ficţiune.
Spre exemplu: un om e implicat într-o mare afacere pe cât se poate de scandaloasă, care se denunţă. Acest om este menţinut în funcţie, dirijază însusi cercetările făcute contra sa; partidul ţine morţis a-l reabilita, alegându-l în Senat. Partidele, la noi, nu sunt partide de principii, ci de interese personale care calcă făgăduielile făcute naţiei în ajunul alegerilor si trec, totusi, drept reprezentanţi ai voinţei legale si sincere a ţării. Cauza acestei organizări stricte e interesul bănesc, nu comunitatea de idei, organizare egală cu aceea a partidei ilustre Mafia si Camorra, care miroase de departe a puscărie."
Dacă în timpul când ni se promitea domnia virtuţii, cineva ar fi prezis ceea ce are să se întâmple peste câţiva ani, desigur ar fi fost declarat proroc mincinos.
Să fi zis cineva că cei ce promiteau economii vor spori bugetul cheltuielilor cu 40%; că cei ce combat funcţionarismul vor spori numărul posturilor cu sutele; că cei ce sunt pentru independenţa alegătorilor vor face pe funcţionar să atârne atât de mult de autorităţile supreme încât aceste mii de oameni să voteze conform comandei din Bucuresti; că se vor da 17 milioane pe drumul de fier Cernavodă-Chiustenge (Constanţa n.r.), care nu face nici cinci, si că patru milioane din preţul de cumpărătură se va împărţi între membrii Adunărilor; că se va constata cum că o seamă de judecători si de administratori în România sunt tovarăsi de câstig ca bandiţii de codru. Daca cineva ar fi prezis toate acestea lumea ar fi râs de dânsul si totusi nu numai acestea, ci multe altele s-au întâmplat si se întâmplă zilnic, fără ca opiniunea publică să se mai poată irita măcar.
Nu există alt izvor de avuţie decât munca, fie actuală, fie capitalizată, sau sustragerea, furtul. Când vedem milionari făcând avere fără muncă si fără capital nu mai e îndoială că ceea ce au ei a pierdut cineva.
Mita e-n stare să pătrunză orisiunde în ţara aceasta, pentru mită capetele cele mai de sus ale administraţiei vând sângele si averea unei generaţii. Oameni care au comis crime grave se plimbă pe strade, ocupă funcţiuni înalte, în loc de a-si petrece viaţa la puscărie.
Funcţiunile publice sunt, adesea, în mâinile unor oameni stricaţi, loviţi de sentinţe judecătoresti. Acei ce compun grosul acestei armate de flibustieri politici sunt bugetofagii, gheseftarii de toată mâna, care, în schimbul foloaselor lor individuale, dau conducătorilor lor o supunere mai mult decât oarbă.
Justiţia, subordonată politicii, a devenit o ficţiune.
Spre exemplu: un om e implicat într-o mare afacere pe cât se poate de scandaloasă, care se denunţă. Acest om este menţinut în funcţie, dirijază însusi cercetările făcute contra sa; partidul ţine morţis a-l reabilita, alegându-l în Senat. Partidele, la noi, nu sunt partide de principii, ci de interese personale care calcă făgăduielile făcute naţiei în ajunul alegerilor si trec, totusi, drept reprezentanţi ai voinţei legale si sincere a ţării. Cauza acestei organizări stricte e interesul bănesc, nu comunitatea de idei, organizare egală cu aceea a partidei ilustre Mafia si Camorra, care miroase de departe a puscărie."
Abonați-vă la:
Postări (Atom)