marți, 31 mai 2016

de 1 iunie....



                                                     Copilul  din noi
  Ca pe o comoară bine ascunsă în adâncul ființei noastre păstrăm copilul de odinioară care am fost,indiferent la ce vârstă ne aflăm.Acesta trăiește în noi permanent,iar în anumite împrejurări este atât de prezent,încât e aproape dureros . E o durere dulce la care nu vrem  să renunțăm și nici nu putem,chiar dacă am vrea,oricât academism sau gravitate am avea,fiindcă nimeni nu poate să pună zăbala cailor nărăvași ai trăirilor interioare,cai care aleargă în sens invers.
  Când suntem răpuși de boală sau cu sufletul zdrobit,simțim aievea ca o fluturare de gând cum se apropie mama spre noi murmurând duios cuvinte de mângâiere și de îmbărbătare care să ne dea curajul de a lupta.Vedem chipul îngrijorat al tatălui,vocea care altădată era răsunătoare,acum e blândă și caldă,iar ochii îi strălucesc de nădejdea stării de mai bine.Retrăim clipele de atunci până la confuzia totală.În lumea amintirilor nu există moarte.Cei ce au fost,ori nu mai sunt cum au fost,continuă să fie prezenți în gândurile noastre,acționând cu noi în gând,de parcă ar mai fi vii,așa cum fuseseră odinioară.Reînvie uneori atât de multe amanunte!Simțim căldura camerei,ne simțim ca în patul de atunci așezat într-o anume parte a camerei,auzim trosnetul lemnelor arzând în sobă,zărim printre gene obiecte din odaia de atunci,imagini ca adevărate rezervații fixate în mintea și sufletul nostru.Acestea nu se șterg niciodată și la ele revenim retrăindu-le cel mai ades în taină.Luptăm să nu se risipească această comoară cu chipul nostru de copil.
  Altădată,o vorbă nastrușnică,un anume gest al vreunui copil,vreo jucărie,ori vreo întâmplare ne zvârle fulgerator în lumea copilăriei nostre retrăind ceva asemănător.Alteori,cu o carte în mână,citim despre vreun copil,ne trezim că dialogăm cu el în gând sau chiar închidem cartea, pentru a privi prin sita genelor, cum se desfășoară în voia lor imaginile copilăriei noastre în care ne-am cufundat.

sâmbătă, 21 mai 2016

E TIMPUL TRANDAFIRILOR.....

 Trandafir în roua dimineții....
Ce diamant ascunzi între petale?
Dă-mi stropi de foc și de-nceput al vieții,
Dă-mi un pământ și-acoperă-l cu dale.
 Dă-mi o petea, de dulce amăgire
Și-o clipă de-nceput de dimineață,
Un spin blând și-o rază de iubire
Și-o mică stea din lumea ta măreață.
Fiindc- am să vin mereu, ca să te ud
Și-am să mă-nvârt în juru-ți cu-ntristare
C-ai să te duci, frumos și crud,
Și vreau să-mi iau adio la plecare.
 Dă-mi o speranță cât încă mai exiști
C-ai să te-ntorci din nou la primăvară,
Și-o să visez mereu cu ochii triști
la diminețile când lumina-i de prima oară.
 Oh, e prea târziu să-ți cer iertare
Că ți-am pretins ce nu-mi poți oferi,
Rămâi oricum lumina dimineților!
Că-n visul meu tu nu te poți ofili !

duminică, 8 mai 2016

cine-i vinovat???????


Nu-i singur Iuda vinovat de sângele ce se dădu. Nici marii preoţi, nici Pilat, ci lumea-ntreagă prin păcat! Şi eu, şi tu... Nu drumul greu spre Golgota, nici biciul, când Iisus căzu. Şi, dacă crucea grea era, povara noastră şi mai grea! Şi eu, şi tu... Nu patru cuie L-au pătruns, când El pe cruce se-aşternu, ci noi, cu sufletul ascuns, cu mii de patimi L-am străpuns! Şi eu, şi tu... Nu doar bătrânii cărturari, nu doar mai marii preoţi, nu! Şi noi am râs cu ochii murdari, și noi suntem cei doi tâlhari! Şi eu, şi tu... Şi nu ostaşilor prin sorţi cămaşa albă și-o dădu. Ci tuturor! Dar tu n-o porţi! Şi, fără ea, toţi suntem morţi! Şi eu, şi tu... Nu doar în stânci, sub lilieci, nu doar sub lespede zăcu, ci L-am ascuns ca pentru veci sub piatra unor forme reci, Şi eu, şi tu... Şi-acum Iisus cel condamnat azi El te-ntreabă :”Da sau nu ? Eşti tu sau nu eşti vinovat?” Eu am spus da! Şi-am fost iertat. Eu am spus da. Dar tu ? Dar tu?...


joi, 5 mai 2016

CINE A SPUS?????????


"Țară de secături, țară minoră, căzută rușinos la examenul de capacitate în fața Europei...Aici ne-au adus politicienii ordinari, hoții improvizați astăzi în moraliști, miniștrii care s-au vândut o viață întreagă,aduși nici ei nu știu de unde,dar știu de cine, deputații contrabandiști...Nu ne prăbușim nici de numărul dușmanului, nici de armamentul lui, boala o avem în suflet, e o epidemie înfricoșată de meningita morală".


                                     OCTAVIAN GOGA în 1916

duminică, 1 mai 2016

UN STRIGĂT ÎN NOAPTE.....

Strigăt în tăcerea nopții sfinte,
Lacrimi în noapte,așteptând LUMINA.
Nici un umăr nu-mi este aproape
Fruntea îmi plec în rugăciune...
Vrea să-mi aleg calea de urmat...să mai sper?
Am strigat spre tine, Doamne,
Am strigat în  rugă.
Am strigat atât de tare
Că m-au luat cei răi la fugă!
Nimeni nu îmi înţelege
Dorul inimii şi focul,
De aceea nicăieri
printre ei nu-mi aflu locul și-atunci în noaptea sfântă... strig.

de Paște......

Și-au tremurat stăpânii lumii
La glasul blândului profet



Cât bine, câtă fericire,
Și câtă dragoste-ai adus!
Ducând dreptate și iubire
Și pace-n neamul omenesc.
Din lunga voastră-nghenunchere
Sculați... Christos a Înviat!!!!!!!!!!