Există frumusețe,mister,taină în tine,Toamnă!
Dar…oare
există și ochi care să le poată vedea?
De ce
plâng,Toamnă,când poposești în parcul cu alei cotite și de ce stau pe
bancă,uitând de mine?Și de ce copacii își leapădă frunzele de aur,iar vântul
tău mă alina?Ploaia?-e lacrima ta,Toamnă…mă alină,mă înalță,mă conduce…Frigul,pe care îl simt,e drumul înspre tine?Care ți-e taina fără glas?Dar nu-mi răspunde,Toamnă,fiindcă n-ai mai fi misterioasă…Mor frunzele,dar în orice există o înviere. Bacovia?...O filă ruptă din tine,Toamnă!sau tu te-ai
rupt din ea?!?!...și vreau s-adorm din
ce în ce murind,să trec și acest prag,să fiu mai aproape de veșnicie cu
un…pas.Da, vreau s -adorm din ce în ce murind, fiindcă în orice există o înviere…Înviere
la moarte?!Care ți-e taina învierii,Toamnă????....Dar,nu-mi răspunde,să nu-ți pierzi
din mister!
Și-acum chiar c-aș vrea s -adorm
din ce în ce murind.....
m-așteaptă sicriul de frunze și
e…toamnăăăă!!!
