O floare de păpădie visează la mai mult de o mie de zboruri către lună şi prin soare-napoi. Ba, visează câteodată că oameni ca noi,ca mine şi ca tine,cu sufletele pline de fulgi nenumiţi de zăpadă,o să-şi cânte bucuria înfloririi în stradă. Tu nu ştii, dar ele nu se pot scutura dacă o inimă mică nu îşi suflă toată dragostea sa peste părul lor necăjit de o adiere de vânt în trecere pe la mijlocul prieteniei dintre cer şi pământ.