monolog==Oh!Ah!Am mers prin codri întunecoși,am încurcat cărările, încât nu mă mai pricep încotro să apuc si pe unde să merg. Ce-i de făcut?  Tata mi-a spus, sa mă feresc de omul roș, mai ales de cel spân,  fiindcă mi-au mai ieșit până acum înainte  doi spâni, apoi al treilea,  n-am încotro; trebuie să-l iau cu mine, zice că știe locurile pe aici.Uite că-i e sete,să-i dau plosca, dar văd că varsă toată apa din ea.Sunt supărat!Spânul însă îmi spune să nu  mă îngrijesc,că vom da peste o fântână cu apă dulce și rece ca gheața.

A!uite-o,e fântâna și are și un capac deschis în lături.Să mă uit :e o fântână adâncă fără roată,fără  cumpănă, dar are o scară de coborât până la apă.N-am frică de apă,am trecut eu podul,m-am luptat cu ursul-tata,sunt cu calul năzdrăvan,cred că Spânul este vrednic,  să coboare în fântână,să  umple plosca,să am apă pentru drum.Aha,coboară,deci Spânul e ascultător,să am încredere,să n-am,poate tata știa de alt om roș.Ce-mi zice ăsta de pe scară?Mă cheamă să mă răcoresc.Să mă duc sau nu?Și totuși să mă potrivesc Spânului și să intru în fântână!Ce poate să mi se-ntâmple,doar e o scară!Da!e răcoare!e bine!Ce se-ntâmplă? Spânul face tranc! capacul pe gura fantanii și cu ce glas răutacios îmi strigă să-i spun cine sunt,de unde vin si încotro mă duc,mă amenință că, de nu, în fântână mi se termină viața.Acum da!regret că n-am ascultat vorbele tatălui meu.Voi fi un servitor de-acum înainte,i-am dat  cartea, banii armele  și-mi voi purta numele cu care el,cel rău,m-a botezat:Harap Alb,dar mi-a rămas calul năzdrăvan.

 

Temperamentul Fiului cel mic devenit Harap Alb trece de la emoținal melancolic-- Naiv, lipsit de expriență si excesiv de credul, fiul craiului își schimbă statutul din nepot al împăratului Verde în acela de slugă a Spânului. Numele lui are sensul de "rob alb", deoarece "harap" înseamna "negru, rob". Din porecla devine nume, pentru ca apoi să capete valoare de renume.  Cea mai mare culpă a eroului pare să fie necunoașterea oamenilor. Parcurgerea unui drum are și o valoare simbolică, drumul fiind unul al formării unei personalitați care nu se formează decât pe coordonatele necesare ale continuităților, ale însușirilor și ducerii mai departe a unei experiențe umane acumulate. Drumul parcurs de Harap-Alb este acelasi pe care-l străbătuse în tinerețe și craiul. Probele la care îl supune spânul sunt menite a-l deprinde pe prinț cu greutățile vieții, cu faptul că omul trebuie să învingă toate piedicile, pregătindu-l pentru viitor, când va trebui să-și conducă—trece astfel la temperamentul energicul coleric Momentul întâlnirii cu Spânul poate fi și el interpretat ca o modalitate specifică de metamorfozare prin aceea ca unul preia rolul celuilalt. Metamorfozări sunt și cele cinci ființe năzdrăvane care reprezintă întruchipări ale unor nevoi esențiale, cum sunt:  foamea, setea, securitatea fizică, orientarea și adaptabilitatea.

  Priceperea lui Harap-Alb de a-și face prieteni buni vine dintr-o filozofie străveche de viață, aceea că omul nu poate trăi de unul singur,este trecerea la alt temperament—diplomatul flegmatic. Harap-Alb cunoaște dragostea pentru o fată, care vine, din aceeași lume cu el, pregătindu-l pentru căsătorie, unul din reperele finale ale devenirii sale. Probele de la împărăția fetei trimit spre ritualurile țărănești ale pețitului, între care însoțirea mirelui de un alai de tineri, trecerea lor prin foc, alegerea motivată a miresei, ospățul oferit de gazdă-- sunt tot atâtea încercări la care îl supune viitorul socru și cărora mirele trebuie să le facă față.Un alt fel de temperament—sangvinic--privește ultima probă la care îl supune fata este, de data aceasta, o demonstrare a calităților viitoarei soții, care va ști să aibă grijă de bărbatul ei, să-i stea aproape la bine și la rău, acest fapt fiind ilustrat atunci când ea îi salvează viața, trezindu-l din morți cu smicele și apă vie. Aceasta întâmplare simbolizează ideea că acum Harap-Alb redevine el însuși, fiu de crai, viitorul împărat care-și poate asuma răspunderea închegării unei familii și conducerii unei împărățiii, întrucât experiența căpătată îi conferă statutul de adult pregătit pentru viață.

 

 

Prestigiul unei persoane este sau nu influențat de respectul câștigat

Prestigiul este autoritate morală, consideraţie, influență de care se bucură cineva .

Cred despre prestigiu că există o distincție: între cei ce țintesc spre glorie lăudându-și exagerat și nemeritat meritele și cei care își câștigă prestigiul printr-o bine-meritată reputație. Prima categorie se laudă pe sine fără motive, fabulează și își exagerează meritele. Cea de-a doua este mai robustă, pentru că survine natural ca urmare a altor oameni care apreciază efortul sincer sau lucrul bine făcut. Nimeni nu-și poate construi o reputație pe baza a ceea ce urmează să facă.Prestigiul unei persoane este influențat de respectul,atitudinea de stimă față de sine și față de ceilalți și e o calitate la fel de valoroasă ca iubirea. Consider că respectul e o valoare în adevăratul sens al cuvântului, care trebuie promovată cât mai des și cât mai bine în rândul copiilor, tinerilor și nu numai; e o valoare care stă la baza iubirii, pentru că dacă nu există respect în dragoste, aceasta se stinge; se năruie încet-încet. A dărui cuiva respect înseamnă a-i accepta acelei persoane ideile, sentimentele și nevoile, dar și a i le prețui. Acest lucru se arată și se demonstrează prin atitudine și comportament. Se spune că respectul trebuie câștigat; așadar, pentru a primi respect, trebuie să-l oferim și noi, sincer și real. Menționez aici, însă, că niciodată respectul față de alții nu trebuie pus înaintea respectului față de sine. Respectându-ne pe noi, învățăm cum să-i respectăm pe ceilalți și respectiv, aceștia învață cum să se poarte față de  noi. Pentru a primi stimă, trebuie să oferi stimă.

 E lucru dovedit faptul că cei care au respectul de sine scăzut, nu au succes în viață, pentru că ei nu au curajul să ceară ceea ce-și doresc; pentru că ei se subestimează și nu cred în puterea pe care o pot avea atunci când își doresc să obțină un lucru.

Respectând pe alții,demonstrăm o lecție de disciplină, arătăm că avem o educație aleasă,ne căpătăm acel prestigiu care ne înalță ca oameni deosebiți.

 

 

 

 

Ce înseamnă lectura pentru noi? 

 

Pentru mine lectura este precum construirea unei case. Cu cât casa este mai mare, mai înaltă, mai spațioasă, cu atât oferă mai multe posibilități, mai multe oportunități de a descoperi lucruri interesante. Ca orice construcție, și viața unei cărți poate dura ani, secole, o veșnicie… Cât despre citit, el este pentru mine singura și cea mai eficientă armă ce poate schimba starea de lucruri din această lume. Un om educat, care citește, se documentează, este un om puternic. Evident, depinde și ceea ce citește. Ar fi de preferat scrierile clasice, dar cred că niciun fel de lectură strică. De exemplu, o carte care ar avea ca temă adolescența, ar pregăti un adolescent sau chiar un copil mai bine pentru viață decât ar reuși să facă un roman clasic. Nimeni nu ar trebui să rămână înaintea zidului care-l desparte de lectură – de obicei, acest zid poate fi internetul sau orice alte distrageri tehnologice. Lectura îți oferă posibilitatea de a te diferenția de celelalte viețuitoare prin gândire și judecată. (Ciprian Bărbuță)

Pentru mine lectura înseamnă un mozaic de trăiri și sentimente. Valurile, grijile, problemele trecerii de la copilărie la adolescență mi-au provocat o serie de emoții, printre care tristețea și singurătatea. Întâmplarea a făcut să apuc o carte în mână și să o citesc. Lectura aceasta nu a fost neapărat o vizualizare a unor litere înșiruite pe foi, a fost mai mult o regăsire, o definire a mea așezată pe niște pagini albe. Acel moment a făcut să îmi dau seama că cititul este sau, mai bine spus, poate fi o activitate prin care ne putem regăsi pe noi înșine prin intermediul personajelor, a ființelor de hârtie ce populează literatura, făcându-ne astfel să uităm de propria singurătate. (Maria Nichitean)

Pentru mine lectura este importantă deoarece prin intermediul cărților mă dezvolt intelectual și spiritual. În primul rând pot spune că citind o carte reușesc să experimenteaz stări, emoții, trăiri, sentimente înalte altărui de personaje care devin pentru mine adevărați eroi. În al doilea rând, reușeșsc să mă transpun în locuri și perioade istorice în care nu am avut șansa de a tări. O carte mă face să trăiesc o adoua viață. (Georgiana Mihalciuc)

Pentru mine, lectura nu este o simplă activitate, este un mod prin care pot să mă detașez de o lume în care visurile sunt oprite de bariera realității. Lectura îmi permite să ridic ancora și să navighez spre atingerea unor țeluri înalte: cultura, iubirea, fericirea. Cărțile sunt mai mult decât niște simple foi puse între aceleași coperți, cărțile reprezintă persoanele care le-au scris. Așa că fiecare carte citită este ca și cum ai face cunoștință cu o persoană care se poate afla la o distanță considerabilă, atât în timp, cât și în spațiu. Intensitatea sentimentelor pe care le ai în momentul lecturii arată calitatea operei dar și modul în care tu percepi gândurile celorlalți. (Giorgiana Crăciun)

Pentru mine, lectura simbolizează cunoașterea și setea de absolut, factorul primordial și calea prin care pot da frâu liber imaginației. În primul rând, setea pentru lectură vine pe parcursul aprofundării acestei arte. Familia este un mediu în care se poate sau nu dezvolta pasiunea pentru lectură, cu ajutorul exemplelor pozitive sau negative din cadrul acesteia. În al doilea rând, prin lectură mă pot transpune în pielea personajului preferat sau să dau frâu liber imaginației, prin conturarea aspectelor care alcătuiesc lumea creată de autor. (Cătălina Buruian)

De când eram foarte mică am fost îndemnată să citesc cât mai mult pe motivul că lectura îmi dezvoltă psihicul, imaginația, gândirea. Și chiar așa este… Trebuie să recunosc că la început preferam să fac orice altceva decât să citesc, însă odată ce am intrat în lumea lecturii am descoperit alte persepctive asupra vieții. Câteodată eram privită ciudat pentru că afirmam că citesc din plăcere și când îmi exprimam concepțiile destul de diferite față de ale celorlalți. Inițial, am crezut că nu este bine ceea ce fac, că trebuie să fiu ca toată lumea, dar mai târziu am realizat că lectura este arma potrivită împotriva manipulării. Știu că numai citind și studiind voi ajunge cine vreau în viață, adică un om valoros, iar acest lucru mă determină să citesc cât mai multe cărți și să învăț, pe cât posibil, câte ceva din fiecare carte citită. (Simona Moțoc)

Pentru mine, lectura este importantă deoarece îmi dezvoltă imaginația și creativitatea. Îmi place să citesc deoarece știu că astfel îmi dezvolt limbajul iar detaliile din texte mă ajută să fiu mai atentă la gesturile și mimica celor din jur. Complexitatea cărților îmi antrenează creierul și mă ajută să văd lumea cu alți ochi. În afară de toate acestea, lectura mă ajută să mă relaxez. Când sunt supărată sau mă simt rău, cărțile mă ajută să mă teleportez în altă lume: propria mea imaginație cu indicațiile din partea autorilor. (Andreea Isabela Haiura)

Citind, descoperi în lecturile tale modele bune sau rele, modele de la care poți învăța și modele pe care nu ar trebui să le urmezi niciodată. Citind, te dezvolți personal, împrumuți câte puțin din felul de a fi al fiecărui personaj, construindu-ți, cu timpul, propriul stil de a trăi. (Cristina Ichim)

Prin lectură, îmi creez un punct de vedere despre viață, îmi îmbogățesc cunoștințele, devin o persoană optimistă, cu o imaginație bogată. (Andrei Onică)

Lectura – cea mai importantă etapă în formarea unui om. Încă din copilărie, lectura transformă creierul uman, îl îmbogățește. Citind, dai viață unor personaje, creezi o lume fantastică... (Vlad Leahu)

A citi înseamnă a învăța, a evada din lumea cotidiană și a călători într-o lume în care totul este posibil și nimic nu are limite. (Alina Nicolaescu)

Lectura înseamnă mai mult decât citirea unor rânduri scrise negru pe alb, ea este cunoașterea propriei persoane și dezvoltarea imaginației, influențându-ne modul în care gândim și interacționăm cu ceilalți. (Robert Haidău)

Citind, îmi dezvolt vocabularul și reușesc să mă exprim mai ușor și mai elegant. Gândesc mai inteligent, ofer gândirii mele un orizont mai larg, îmi înțeleg mai bine trăirile și sentimentele. (Melisa Isopescul)

Lectura – un mijloc foarte plăcut de detașare de la viața de zi cu zi și de la toate problemele ce o încearcă. Când citesc, simt că mă afund într-o lume în care totul este posibil. Mă aștept ca autorul să mă poarte într-o călătorie prin propriile sale gânduri, trăiri, opinii și emoții legate de diferitele aspecte ale vieții. (Andrei Cusiac)

Lectura este soluția perfectă, salvatoare atunci când bateria telefonului s-a descărcat, când survine o pană de curent, butonul de „silent” care ne salvează de tehnologia atotputernică. (Beniamin Gafencu)

Lectura reprezintă cel mai efieicnt mod de a-ți lărgi spectrul cunoașterii. Analizând ceea ce citești, poți să cunoști noi moduri de abordare a unor situații sau să deduci principiile la care se raportează oamenii în viața de zi cu zi. Cărțile sunt adevărate izvoare de înțelepciune… (Bogdan-Andrei Lungu)

Fiind un pasionat de istorie, pentru mine lectura înseamnă în primul rând un mijloc de informare și/sau relaxare. Deși internetul este, aparent, o sursă mai rapidă și mai abundentă de date, ceea ce este scris pe hârtie este sfânt. (Tudor-Ioan Prelipcean)

Citind, îmi dezvolt gândirea și spiritul de observație. O carte bună este aceea care te invită să pătrunzi într-un nou univers. (Diana Ștefania Aga)

Prin lectură, încerci să interacționezi cu lucrurile pe care nu le poți privi sau atinge, te delectezi sau te relaxezi. Lectura îți lărgește orizontul cunoașterii și al înțelegerii, cu ajutorul ei pătrunzi într-un univers imaginar. (Tiberiu Bădiliță)

Lectura este acel moment  în care mă regăsesc, ceea ce citesc îmi trece prin fața ochilor apoi prin minte. lectura poate fi o detașare de normal și de cotidian. (Lidia Păun)

Când citești, ești transportat într-o lume a imaginației, a acțiunii, a iubirii, a fantasticului. Când citesc, am senzația mirifică, simt că toate problemele din lumea reală dispar, eu însumi devin un personaj. (Iulia-Bianca Sascău)

Am experimentat abandonul în lectură suficient de mult încât să renunț la alte pseudo-plăceri. Am constatat cu surprindere că lectura mi-a ucis oarecum capacitatea de a visa. Parcă nu îmi mai doream să mă îndrăgostesc, nu mă mai imaginam în Evul Mediu, consideram că propriile gânduri sunt suficiente pentru a înțelege lumea și viața. M-am înșelat amarnic… (Alexandu Negru)

9 H (specializarea Filologie)

Lectura înseamnă a-ți întinde aripile și a zbura cu ajutorul unor fluturi de hârtie și cerneală. A zbura deasupra tărâmurilor neumblate ale minților altora. Deasupra tărâmurilor literare create de alții sau chiar de noi înșine se zboară cu diferite tipuri de aripi. În primul rând, sunt aripile cuvintelor. În al doilea rând, sunt aripile înțelesului, sensului și semnificațiilor pe care autorul le-a ascuns în cuvinte. Apoi, avem aripile simbolurilor, ale moralei profunde cuprinse în textele pe care le citim. Ultimele aripi sunt însăși indefinibilul suflet care absoarbe în el ca un fel de sugativă tot ce se poate absorbi și varsă uneori acestea în creație. Cititul este o călătorie miraculoasă. (Clara Jolobai)

Lectura este precum un izvor nesecat ce așteaptă să potolească setea celui curios, a celui frământat de multitudinea de întrebări fără răspuns. Cititul este o punte între lumea reală, invadată de tehnologie și indiferență, și tărâmul necunoscut unde poți aspira către cunoștință, dorința de a vedea dincolo de bariere, dincolo de ceea ce ni se oferă pe tavă în fiecare zi. (Tabita-Grațiela Juravle)

Lectura înseamnă să-ți lărgești orizonturile imaginației, ea este un portal pentru eliberarea minții. (Valentin Mateiciuc)

Lectura reprezintă o portiță de scăpare din lumea cotidiană. În cărți, totul este posibil, totul are un început și orice pagină ascunde în ea speranțe și visuri. Lectura este un joc, o dependență, un factor important al evoluției în viață sau chiar viața însăși. În fiecare rând, în fiecare pagină găsim un medicament, un leac, un balsam pentru suflet. Chiar dacă citim printre rânduri, putem aduna povești de viață, experiențe, tot ceea ce noi nu am avut posibilitatea de a îndeplini sau trăi. A citi înseamnă să devii mai puternic sufletește și mental. (Emanuela Maresciuc)

Lectura este un mod de a mă regăsi pe mine însumi, de a mă liniști. Viața cotidiană este adesea plină de descurajări și deziluzii, de aceea cititul este un refugiu pentru mine. Cărțile sunt de multe ori mai bune decât prietenii, pentru că îți oferă răspunsuri de care ai nevoie, pentru că sunt înțelegătoare. Iar de câte ori nu ai înțeles ceva, o carte te așteaptă cu răbdare să o întrebi din nou, să revii. De multe ori, când sunt tulburată, iau o carte și îmi caut liniștea. (Naomi Tărnăuceanu)

Lectura – modul cel mai elegant, fascinant și nebunesc de a trăi o lume ideală, o lume în care întotodeauna există un final fericit. În momentele din viață când totul pare un joc greu de câștigat, te poți încuraja prin a citi realizările altora, te consolezi prin realizările întâlnite în paginile citite, te regăsești în personaje, te inspiri, îți creezi propriile viziuni asupra cunoașterii, începi să ai aspirații, visezi la finaluri fericite. Lectura te face să te simți unic, perfect, îți induce o stare de transă, de extaz, îți dăruiește curajul de a continua, de a lupta pentru a ieși din păienjenișul și confuziile lumii reale. (Bianca Răileanu)

Lectura este șansa de a mă desprinde măcar pentru o vreme de realitate și de a intra într-o lume a mea, este felul în care am găsit de fiecare dată răspunsuri la întrebările pe care mi le-am adresat. (Emilia Bodnar)

Lectura nu este un mod de a-mi umple timpul, ci un mod de viață, totodată un mod de a retrăi ceea ce autorii au așternut cu atât tact și atât de multă dragoste pe o foaie, o foaie care a devenit un balsam pentru sufletul cititorilor. În întunericul societății actuale, într-o lume în care tehnologia poate să ne manipuleze, eu prefer să aleg cunoașterea prin lectură și studiu. (Claudia Mandiuc)

Când viața familială nu este una foarte liniștită, când tehnologia nu te atrage atât de mult, poți găsi scăparea, poarta de ieșire sau momentul de liniște în citirea cuvintelor frumos scrise cu cerneală neagră pe foile albe. Cititul este o scăpare din lumea reală, acea lume meres stresată și aglomerată care încetează să existe atunci când ții o carte în mână. (Cătălina Boghean)

Lectura înseamnă magie deoarece o persoană (autorul) își transpune sentimentele, trăirile și învățăturile pe o foaie de hârtie, devenind astfel un exemplu sau chiar un erou pentru alte persoane (cititorii). Cel care a reușit să scrie o carte valoroasă nu moare, rămâne mereu viu în interiorul cărții scrise, cu condiția ca noi, cititorii, să-l căutăm cu atenție și respect. (Florin Șerban)

Lectura înseamnă o călătorie aparte, o evadare din banala realitate a societății, din mult prea practicata rutină și pătrunderea într-un Univers în care proiectarea dorințelor și a nevoilor tale este posibilă și, mai mult decât posibilă, este încurajată și susținută. Prin lectură dobândești puterea de a aduce un personaj în realitatea plictisitoare a zilelor noastre. (Ionela Ilaș)

Pentru mine cititul unei cărți este precum vizionarea unui film în care tu, cititorul, ești regizorul: poți înțelege mai ușor acțiunea dar și gândurile unui personaj. Când citesc o carte încerc să-mi imaginez precum un regizor filmul cărții, aleg actorii și modul în care arată decorul. (Ana Andrișan)

Când citesc, simt că mă detașez de lumea reală și pătrund într-o lume imaginară, experimentez fiecare sentiment, fiecare emoție a personajelor, traversez fiecare eveniment sau întâmplare la care participă personajul, trăiesc o nouă viață. (Liana Colban)

Lectura este un mod de scăpare, de eschivă a spiritului, un mod prin care mintea proiectează ceea ce ochii văd. Mă regăsesc de multe ori cu mândrie în creațiile unor autori, ca și cum aș avea onoarea de a fi reflexia gândurilor unor veterani ai intelectualității. (Florentina Grigoraș)

Lectura reprezintă un important factor în viața fiecărui om. Ea are puterea de a te face să zâmbești, să râzi, să plângi, fiind total absorbit de ceea ce se întâmplă. În plus, ea îți dezvoltă vocabularul, fiind o purtătoare a înțelepciunii și a cunoașterii, ceea ce repreintă diversitatea și diferențierea. Cartea îți luminează gândirea, transformându-te într-o persoană greu de manipulat și care are mereu o opinie și o idee proprie. (Elena Buliga)

Prin lectură intri într-o lume/Plină doar de fapte bune./Îți creezi propria poveste,/Intelectual tu vei crește.//Importanța lecturii pentru mine/este de parcă aș lua vitamine/îmi oferă un cămin/unde simt că aparțin. (Andreea Leizeriuc)

Lectura este un buchet de cunoștințe, de lucruri necunoscute care se arată, de idei nemaintâlnite, o peșteră întunecată din care răzbate lumina, o poveste nemuritoare, o hrană a gândirii… (Emilia Ilioi)

Lectura este un lucru extraordinar. Este minunat să citești o carte, însă nu orice fel de carte, ci una care ți se potrivește, care este compatibilă cu tine, cu personalitatea ta. Citind, îți activezi creierul, îl pui în funcțiune, îți imaginezi ceea ce citești, te transpui în scenariul cărții, simți că faci parte din acțiune. Cartea este o întreagă lume, diferită pentru fiecare cititor, o lume ce ne permite să regizăm scenariul în funcție de propriile aspirații și de propria viziune. Lectura te schimbă ca persoană, îți afectează comportamentul. (Dariana Evuleț)

Pentru mine, lectura este un loc special, o lume în care mă ascund, mă refugiez, încercând să scap de întâmplările neplăcute, de sentimentele negative, de tristețe sau inutilitate, un loc în care mă hrănesc cu pace, liniște sufletească, mă pierd în gânduri, cuvinte, imagini, un loc în care tot ce pare imposibil în realitate, devine posibil. (Denisa Motrescu)

Lectura ne pune mintea în mișcare. Literatura este o experineță pentru că a citi nu reprezintă doar un act care degajă semnificații, ci constituie o mișcare de descoperire. Lectura ar trebui să fie percepută drept una dintre cele mai plăcute îndeletniciri umane. Lectura îl formează pe adolescent așa cum nimic alceva nu îl poate forma. Omul care citește cunoaște și totodată are curajul de a-și exprima opinia. (Livia Breabăn)

Personal, consider că lectura nu reprezintă doar expresiile-eclișeu „dezvoltă vocabularul” sau „îmbogățește imaginația”. Lectura este un prilej de a ne dezvolta caracterul, de a ne consolida propriile opinii, propriile concepții privind diverse teme. Prin lectură, în mintea noastră se poartă dezbateri, ne întrebăm ce este adecvat și ce nu este, ne adresăm întrebarea „de ce așa și nu altfel?” Lectura, prin frumusețea ei, ne face să fim morali, să luăm decizii mai înțelepte, să ne dezvoltăm simțul creativ. Lectura ne dezvoltă și simțul civic, făcându-ne să ne gândim și la binele celorlalți, la binele societății, nu doar la binele nostru personal. Lectura poate fi, de asemenea, un refugiu al celor care, să spunem că nu sunt pe deplin mulțumiți de lume, de viață, de societate. Lectura este o metaforă… (Andreea Grigorean)

Pentru mine, lectura este un mijloc de eliberare a persoanei din fața problemelor. Lectura te învață să fii mai uman, să fii diferit, să îți formezi păreri, gânduri, vise. Citind, înveți să meditezi asupra scopurilor, înveți să visezi și să îți dorești ca aceste vise să se împlinească. Descoperi lumea dar și pe tine însuți. (Maria Carmen Bodnari)

Lectura… un mod de a-ți petrece timpul liber, învățând să te exprimi mai bine și având posibilitatea de a-ți crea un nou mod de viață. (Răzvan Pamfiloiu)

Când citesc, îmi imaginez fiecare pas al personajelor, fiecare gest. Lectura este o artă vizuală. Te face să te simți diferit, extraordinar. (Ionela Chira)

 

 

           Importanța reciprocității într-o releție de prietenie

 

                                UN GÂND DESPRE PRIETENIE    

 

                                       „Prieten îți este acela care îți dă libertatea de a fi tu însuți”.

 

   Din punctul meu de vedere,cred că unul dintre indicatorii de calitate a vieții noastre este dat de tipul de relații pe care le avem. Pentru a simți beneficiile prieteniei, avem nevoie de relații bune, care ne influențează în mod pozitiv viețile, deoarece în aceste relații trăim adesea sentimente precum siguranța, conexiunea, ne simțim înțeleși, ascultați, ajutați, susținuți și iubiți.

   Un prim argument consider că în relațiile sănătoase de prietenie  contează experiențele create împreună, a fi acolo, la bine și la rău, a trece prin situații având cealaltă persoană alături. În prieteniile bune nu lipsesc conflictele. O relație bună nu presupune lipsa oricăror tensiuni, dar ceea ce este diferit de relațiile nesănătoase este faptul că acele momente aduc prietenii mai aproape, îi ajută să-și comunice nevoile sau semnalează necesitatea unei schimbări pentru ca relația să poată evolua. Uneori prietenii sunt oglinzi care pot reflecta acele părți bune din noi, dar și acele aspecte pe care nu ni le acceptăm, iar asta ne poate activa emoții neplăcute. În prieteniile bune nu lipsesc conflictele. O relație bună nu presupune lipsa oricăror tensiuni, dar ceea ce este diferit de relațiile nesănătoase este faptul că acele momente aduc prietenii mai aproape, îi ajută să-și comunice nevoile sau semnalează necesitatea unei schimbări pentru ca relația să poată evolua.

   Un alt argument este că atunci când vorbesc despre prietenie,știu că există multe aspecte semnificative. Încrederea și sprijinul pe care ți-l acordă un prieten este un lucru pentru care ar trebui să arăți recunoștință. Unul dintre cele mai frumoase sentimente este atunci când știi că poți conta pe persoana respectivă și că te va ajuta, indiferent de problemă. Alt moment special împreună cu un prieten îl reprezintă orele în șir petrecute râzând, astfel uitând de orice grijă pe care o ai (cel puțin pentru o secundă). Onestitatea și loialitatea unui prieten sunt de asemenea elemente cheie într-o prietenie. Amintirile create cu cineva sunt cel mai de preț lucru dintre toate. Acestea necesită timp și timpul acordat cuiva este un dar inestimabil. Am învățat asta de-a lungul prieteniilor mele.  Îți poți face prieteni în orice loc și la orice vârstă. De tine depinde cât durează și dacă ești dispus să lupți pentru ea. 

  Tot astfel multe prietenii te ajută să te dezvolți, atât social, cât și intelectual. Te fac să vrei să devii o persoană mai bună și, pur și simplu, când te afli în prezența lor primești o încredere de sine enormă prin susținerea primită. La ei poți apela dacă ai nevoie de sfaturi sau pur și simplu dacă trebuie să te plângi cuiva când o situație devine prea obositoare să îți mai bați capul cu ea. Ei îți dau curajul și speranța în cele mai grele momente. Felul de prieteni pe care îi ai contribuie foarte mult la evoluția ta ca individ. Suntem oameni. Este normal să ne simțim singuri dacă nu avem prieteni. Soarta unei prietenii stă în mâinile mele. Dacă am curajul și voința să lupt pentru ea, voi reuși, oricare ar fi motivele care mă  despart de un prieten. 

   Cu alte cuvinte,timpul petrecut în jurul prietenilor optimiști poate schimba chiar și perspectiva noastră de viață spre mai bine; ceea ce înseamnă că suntem mai fericiți atunci când alegem să petrecem timp cu oameni fericiți. Timpul petrecut alături de prieteni ne umple viața cu minunate conversații, stabilitate, deschidere și... multă voie bună. Prietenii sunt acolo când ne confruntăm cu probleme, ne ajută să vedem în perspectivă sau să observăm lucruri noi pe care singuri ne le-am fi observat niciodată. Prietenii sunt acolo și când câștigăm și se bucură alături de noi pentru fiecare reușită. Este esențial să învățăm din prietenie cum să fim deschiși, lipsiți de prejudecăți și, totodată, să observăm ce anume face oamenii să reacționeze în moduri atât de diferite. Adesea, prietenii ne ajută să ieșim din zona de confort, în timp ce ne oferă un spațiu emoțional stabil pentru a fi noi înșine. Prietenii nu pot vindeca singurătatea, dar cu siguranță pot juca un rol important în susținerea noastră, atunci când avem cea mai mare nevoie. Însă, fie că vrem sau nu, prieteniile se schimbă, amintindu-ne că trebuie să prețuim fiecare legătură ca pe ceva unic. A rămâne fără prieteni în vremuri grele ne face să apreciem mai mult prieteniile care vin și pleacă din viața noastră. Învățăm cum să primim și să răspundem cu bunătate și, de asemenea, să cerem ajutor atunci când avem nevoie. În multe situații, prietenia ne învață multe despre noi înșine și ne ajută să realizăm cât de important este să ai pe cineva care te cunoaște și te înțelege. Prietenii sunt cu adevărat cheia în a afla cum să depășești situațiile dificile din viață.

   De exempu,marile prietenii sunt unele dintre cele mai minunate lucruri din viață și, cu siguranță, merită sărbătorite și apreciate mai mult.Iată câteva prietenii celebre: Charles Chaplin și Albert Einstein, Mihai Eminescu și Ion Creangă,  Ioan Slavici şi Mihai Eminescu  Vasile Alecsandri și scriitorul francez Frederic Mistral,dar și   Marie și Pierre Curie, Regina Victoria și Prințul Albert.

   Eu cred că o prietenie adevarată este, la bine și la greu. Un prieten adevărat nu concurează cu mine. Îmi aleg prieteni cu care să mă mandresc, pe care să-i admir, care mă iubesc și mă ridică, care mă respectă și-i respect, care pur și simplu îmi fac ziua mai frumoasă prin simpla lor prezență

   În concluzie, într-o relație de prietenie este necesar: să asculți și să fii  ascultat,să întrebi,să răspunzi,să-ți exprimi afecțiunea,să ții legătura cu cel sau cei pe care-i știi prieteni,să fii dispus să iei decizii dificile.

   Nimeni nu poate trăi fără prieteni, chiar dacă stăpânește toate bunurile lumii!!!!

   O prietenie care durează o viață întreagă este pentru mine un miracol.

 

Poezia,,Lumina” de Lucian Blaga

 

,,Lumina ce-o simt
năvălindu-mi în piept cînd te văd,
oare nu e un strop din lumina
creată în ziua dintîi,
din lumina aceea-nsetată adînc de vieață?

Nimicul zăcea-n agonie,
cînd singur plutea-n întuneric și dat-a
un semn Nepătrunsul:
"Să fie lumină!"

O mare
și-un vifor nebun de lumină
făcutu-s-a-n clipă :
o sete era de păcate, de doruri, de-avînturi, de patimi,
o sete de lume și de soare.

Dar unde-a pierit orbitoarea
lumină de-atunci-cine știe?

Lumina, ce-o simt năvălindu-mi
în piept cînd te văd-minunato,
e poate ca ultimul strop
din lumina creată în ziua dintîi.”

 

Poezia,, Lumina”  publicată în 1919 a fost inclusă apoi de Lucian Blaga în volumul de debut,, Poemele luminii”.

  Titlul poeziei ,,Lumina” este o metaforă reprezentativă pentru sistemul filozofic al lui Lucian Blaga, sugerează cunoaşterea prin iubire a Universului, cu trimitere la Geneza vieţii, constituind astfel un concept esenţial pentru existenţă. Poezia este o confesiune-artă poetică şi concentrează întreaga lirică erotică din volum- intensitatea iubirii este exprimată prin metafora revelatorie a „luminii”, motiv central ce defineşte starea spirituală, de „iluminare”, a eului liric.

Poezia ,,Lumina” este structurată în trei secvenţe lirice: prima şi ultima strofă ilustrează monologul eului liric adresat iubitei; strofele a doua şi a treia compun un tablou cosmogonic, iar strofa a patra exprimă, printr-o interogaţie retorică, incertitudinea şi neliniştea provocate de natura misterioasă a luminii.

   Incipitul poeziei este reprezentat de lumina devenită senzaţie trăită şi receptată de eul liric până în străfundurile fiinţei sale: „Lumina ce-o simt”. Sensul conceptului este acelaşi cu „lumina mea” din poezia „Eu nu strivesc corola de minuni a lumii”, imaginată ca un principiu energetic universal. Lumina care-i năvăleşte în inimă la apariţia iubitei „Lumina ce-o simt năvălindu-mi în piept când te văd” sugerează extazul iubirii şi „un strop”„poate că ultimul” din lumina originară, trăirea căpătând dimensiuni cosmice: „oare nu e un strop din lumina creată în ziua dintâi, din lumina aceea-nsetată adânc de viaţă?”.

Metaforele „ziua dintâi” şi „lumina aceea-nsetată adânc de viaţă” definesc lumina primordială, foiţa demiurgică orbitoare care a făcut să se nască viaţa. Misterul iubirii este comparabil cu miracolul Creaţiei. Sinestezia (figură de stil care transpune metaforic un simţ în limbajul altui simţ) creează stări tumultuoase prin contopirea imaginii motorii-dinamice- cu cea vizuală: „Lumina ce-o simt năvălindu-mi în piept când te văd”.

   

(strofa a2a)Naşterea Universului este precedată de haosul primar, de „Nimicul”(metaforă) care „zăcea-n agonie” şi „plutea-n întuneric”, până când „Nepătrunsul” a făcut un semn şi a rostit cuvintele biblice: „Să fie lumină!”. Relaţiile de opoziţie „întuneric” - „lumină” susţin ideea genezei, când „a despărţit Dumnezeu lumina de întuneric” (Vechiul Testament. Geneza, Facerea).

Conceptul haosului iniţial este definit prin metafora „Nimicul”, iar creatorul -Marele Anonim cum îl numeşte Blaga- prin metafora revelatorie „Nepătrunsul”, care, în poezia ,,Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” - „Nepătrunsului ascuns” - sugerează misterele Universului. Verbele la imperfect :„zăcea”, „plutea” sugerează atemporalitatea ce defineşte haosul primordial, iar perfectul compus în inversiune - „dat-a” - şi conjunctivul „să fie” cu nuanţă imperativă, exprimă porunca divină a Genezei.

    Strofa a treia începe cu explozia luminii care a cuprins într-o clipă lumea, „O mare  şi-un vifor nebun de lumină făcutu-s-a-n clipă”. Enumeraţia substantivelor „de păcate, de doruri, de-avânturi, de patimi, [...] de lume şi soare” sugerează prin aceste simboluri principalele componente ale vieţii, de care are parte sufletul omenesc în întreaga sa existenţă: slăbiciunile, sentimentele, idealurile, patimile lumeşti şi cereşti.

  Strofa a patra- un distih-este realizată sub forma unei interogaţii retorice care exprimă ideea dispariţiei luminii orbitoare „de-atunci”, strălucire fără nicio  legătură cu lumina primordială. Descoperirea neașteptată a eului liric privind imaginea lumii aflate în pericol de a se desacraliza este sugerată de metafora „orbitoarea lumină”, incertitudinea receptării misterelor fiind exprimată de sintagma dubitativă „Cine ştie?”.

  Ultima strofă este un monolog liric adresat iubitei, reluând-o, parţial, pe prima.Eul intim se pătrunde de extazul sentimentului de iubire exprimat prin metafora revelatorie a luminii, reacţie afectivă intensă, care-l invadează în prezenţa femeii iubite: „Lumina ce-o simt năvălindu-mi în piept când te văd - minunata”. Vocativul superlativ, „minunata”, sugerează desăvârşirea eternului feminin întruchipat de iubită. Din lumina originară, ca sursă a Genezei, nu a mai rămas decât „ultimul strop”, care se dovedeşte a fi misterul iubirii, calea esenţială de cunoaştere şi de viaţă: „e poate că ultimul strop din lumina creată in ziua dintâi”.

 Ideea constituie substanţa fundamentală a filozofiei lui Lucian Blaga în definirea cunoaşterii luciferice, care s-ar putea sintetiza în afirmaţia: cunoaşterea înseamnă iubire. Nuanţa dubitativă „poate” concentrează incertitudinea eului liric despre faptul că, din toată „lumina aceea-nsetată adânc de viaţă”, n-a mai rămas decât „un strop” pentru iubire.

   Ca element de recurenţă, se evidenţiază în poezie conceptul „lumina”, care devine laitmotiv prin prezenţa lui în fiecare strofă: „Lumina ce-o simt”, „uh strop din lumina”, „lumina aceea-nsetată”, „Să fie lumină!”, „nebun de lumină”, „orbitoarea lumină”.

   În ce priveşte forma poetică aleasă de autor, se remarcă forma liberă – indiciu al modernismului – un fel de proză ritmată, cu versuri de lungimi variabile, – pentru a elibera rostirea poetică de constrângeri care ar împiedica-o să urmărească mişcările sinuoase (întortocheate, complicate) ale gândului, – cu strofe de dimensiuni diferite – corespunzând unităţii ideatice a conţinutului.

 

PARALELĂ

 

Unul din simbolurile ce domină întreaga creaţie blagiană este lumina,deoarece ea constituie o metaforă-simbol pentru modul de cunoaştere a lumii. Acest simbol este foarte bine surprins în primul său volum de versuri, intitulat chiar “Poemele luminii”, apărut în anul 1919 şi dedicat soţiei sale. Poemele din acest volum se rotesc în jurul luminii primordiale, care se confundă cu lumina iubirii.  

 

,,Eu nu strivesc corola de minuni a lumii”, poezia ce deschide volumul, este o dovadă în plus a faptului că, prin poezie şi iubire, poţi ajunge la adâncurile sufletului (“căci eu iubesc şi flori, şi ochi, şi buze, şi morminte”), deoarece, atunci când iubeşti tot, poţi cunoaşte pătrunde totul. Titlul stabileşte o relaţie între doi termeni: „eu” (eul poetic) şi metafora „corola de minuni a lumii” (lumea este văzută ca o uriaşa corolă alcătuită din mistere),iar titlul poeziei ,,Lumina” este o metaforă reprezentativă pentru sistemul filozofic al lui Lucian Blaga, sugerează cunoaşterea prin iubire a Universului, cu trimitere la Geneza vieţii, constituind astfel un concept esenţial pentru existenţă

 Autorul preferă să se exprime la persoana I, eul poetic fiind centrul discursului său liric, al lumii sale interioare, în analogie cu universul; “corola de minuni a lumii” reprezintă, de fapt, tainele universului cel atât de îndrăgit de Blaga, pe care acesta vrea să îl protejeze şi cu care eul se contopeşte. Ideea de mister este amplificată de anumiţi termeni, ca: “întunecata zare”, “taina nopţii”, “largi fiori de sfânt mister”, “vraja nepătrunsului ascuns”, “adâncimi de întuneric”, “taine”.  

 

  Abundenţa metaforelor dă culoare poeziei, într-o imagine modernă, inovatoare: “florile” reprezintă viaţa sau frumuseţea neprihănită, “ochii” semnifică cunoaşterea, “buzele” sunt un simbol pentru comunicare, iar “mormintele” sugerează moartea şi misterul acesteia. Niciun termen nu este folosit la întâmplare, Blaga îşi pictează “tabloul” cu minuţiozitate, având însă grijă să nu-şi dezvăluie în întregime eul creator. Se realizează, astfel, un echilibru între raportul eului cu sine însuşi, pe de o parte, şi cu lumea înconjurătoare, pe de altă parte, rezultând un act poetic de mare rafinament.  

 

   Și poezia ,,Lumina”, are, de asemenea, conotaţii filozofice, prin corelarea luminii primordiale cu lumina izvorâtă din cel mai înălţător simţământ uman, iubirea: “Lumina ce-o simt  năvălindu-mi în piept când te văd oare nu e un strop din lumina creată în ziua dintâi din lumina aceea-nsetată adânc de viaţă?”.   Tema este aici iubirea, asocierea iubita -invadare a luminii vine sa construiasca o metafora. Iubirea genereaza miscarea cosmica si gravitatia, ca lege a rotirii universale, capata inteles in determinarea acestui sentiment al fiintarii sub regimul dependenței elementelor. Timp si spațiu stau în “cercul” generativ al iubirii, dar lumina le precedă. Eul stihial din Poemele luminii traieste explozia de lumina ca revelatie venind si reintorcandu-se in iubire. Prezenta iubitei inseamna iluminare si reiterare a inceputului, ca si cum universul ar renaste sub semnul luminii: “Lumina ce-o simt / navalindu-mi in piept cand te vad / oare nu e un strop din lumina / creata in ziua dintai, / din lumina aceea-nsetata adanc de viata?”.La cealaltă poezie temaeste asemănătoare:  cunoaşterea lumii este posibilă numai prin iubire.

Odată așezata in mit, iubirea e transfigurata apoi ca imagine cosmogonica ce sintetizeaza tocmai puterea generatoare si regeneratoare a luminii in pre-cosmos: “Nimicul zacea-n agonie…”, si-n acest neant lumina se iveste spontan, sub vointa lui Brahman – Nepatrunsul.
Stihial e acest inceput – “O mare si-un vifor nebun de lumina” se nasc si, intemeiere completa, lumea se ispiteste sa fie, atrasa in viata, cum ar fi spus Eminescu, de “un dor nemarginit”: “o sete era de pacate, de doruri, de-avanturi, de patimi, / o sete de lume si soare”.

 

 Revelația iluminării în preajma iubitei e trăită cu bucuria de a fi salvat,de a fi recuperat esnța lumii paradisiace.Iubirea este un centru generator de ordine și sens.,,Eu nu strivesc corola de lumini a lumii”situa în opoziție lumina mea și lumina altora ,adâncimea misterului și cunoașterea rațională.Al doilea poem e unul de iubire,dar simbolurile,metafora fac din iubire un sentiment totalizant,un centru al cosmosului.