DEZVĂLUIRE-ŞOC: VALERIA STURDZA, FIICA LUI MIHAI EMINESCU…

Fiica nelegitima a lui Eminescu
Ea s-a numit Valeria Sturdza si a fost fiica poetului si a Veronicai Micle •Marea dragoste a lui Mihai Eminescu se pare ca a nascut-o pe micuta Valeria la Manastirea Varatec •Ramasitele pamantesti ale urmasei lui Mihai Eminescu au fost devastate salbatic de comunisti

O poveste care parea de domeniul fantasticului a fost confirmata de istoricii si lingvistii ieseni. Mihai Eminescu si Veronica Micle au avut un copil nelegitim, o fetita, Valeria, care a devenit ulterior poeta si s-a stins din viata, ca si parintii ei, la o varsta destul de frageda.
Intr-un sat uitat de lume din inima Moldovei, o familie perseverenta de profesori au reusit sa dezlege itele acestei intunecate legende si sa scoata la lumina, impreuna cu specialistii ieseni, adevarul despre aceea care a fost poeta Valeria Sturdza. Inspectoratul Scolar Judetean Iasi, dupa ce a studiat cu atentie probele stranse in zeci de ani, a hotarat ca scoala din satul Boureni sa poarte numele aceleia care a avut privilegiul de a fi urmasa Luceafarului poeziei romanesti.

„Nu am putut stabili cu exactitate data nasterii sale”

In satul Boureni, comuna Motca, a trait aceea care a constituit unul dintre cele mai mari mistere ale istoriei literaturii romane, respectiv fiica nelegitima a lui Mihai Eminescu. Valeria Sturdza a fost conceputa de Eminescu cu Veronica Micle si a vazut lumina zilei la Manastirea Varatec. Deci la aceeasi manastire unde a sfarsit mama sa, Veronica Micle. „Nu am putut stabili cu exactitate data nasterii sale, dar se poate incadra catre sfarsitul vietii marelui poet. Probabil chiar in anul mortii sale, Veronica Micle, insarcinata fiind, si-a gasit refugiul la Varatec, unde s-a nascut si micuta Valeria. Nu stiu cum o chema cu numele de fata, dar la noi in sat a venit cu numele de Sturdza, casatorita cu boierul Mihai Sturdza. Bunicul meu, Gheorghe Grigoriu, care a fost primul invatator din satul Boureni, a locuit chiar langa conacul boieresc si a scris pe un caiet, pe care l-am gasit ulterior intr-o lada, multe dintre poeziile Valeriei Sturdza. Nu mai tin minte, dar parca el mi-a spus ca a murit in 1929, avand, se pare, aceeasi varsta cu Mihai Eminescu, cand si acesta a decedat”, ne-a povestit prof. Mariana Droanta, sotia directorului scolii din Boureni.
Oamenii din sat spun ca urmele existentei boieresti au fost rase de pe fata pamantului si familia Sturdza a trebuit sa se refugieze in totalitate in Franta. Conacul a fost demolat pana la temelie, iar locul arat, ulterior pe acest teren extinzandu-se schitul calugaresc ce apartine de Manastirea Sihastria. Ororile macelarilor comunisti nu s-au oprit aici, razbunarea lor luand tente dramatice.

Mormantul a fost profanat

Oranduirea care s-a autonumit „pentru om si in slujba omului” a incercat din rasputeri sa stearga din mintea oamenilor absolut orice ar mai fi putut aminti de maretia trecutului. Dupa demolarea conacului, aleile cu stejari au fost distruse si cavoul familiei devastat intr-un stil barbar. Prof. Gicu Droanta, directorul scolii „Valeria Sturdza” din Boureni, ne-a declarat: „Au smuls din acest cavou usile de stejar acoperite cu tabla galvanizata, dupa care au spart sicriul de cristal in care se aflau ramasitele poetei. Cu ciocanul au spart oasele si au furat dintii de aur ai cadavrului. Au furat marmora si crucea de argint care era deasupra cavoului. Dupa cum vedeti, acum sunt tot felul de inscriptii urate si mormantul a fost pangarit de nenorociti. Dupa ce terenul a fost luat de calugarii de la schit, osemintele Valeriei au fost ridicate si transportate la Varatec, unde se afla in prezent mormantul Valeriei Sturdza”.
Istoricii ieseni si lingvistii confirma in mare legendele oamenilor, mai ales ca dovezile sunt foarte firave. Viata si activitatea poetei Valeria Sturdza a fost studiata in amanuntime de prof. univ. dr. Mihai Dragan, care, din nefericire, a decedat acum cativa ani. In biblioteca acestuia se afla cea mai mare parte a poeziilor fiicei nelegitime a lui Mihai Eminescu.

„Daca’n viata ce-am trait-o am avut eu vreun regret
E ca nu mi-a fost dat mie darul sacru de poet…”

Cea mai mare parte a poeziilor Valeriei Sturdza au fost publicate de revista „Natura”, periodic literar care aparea la Iasi inainte de primul razboi mondial. Din caietele pastrate de profesorul iesean am selectat cateva versuri, care se pare ca au fost scrise chiar de mana autoarei.
„Daca’n viata ce-am trait-o am avut eu vreun regret
E ca nu mi-a fost dat mie, darul sacru de poet
Ca sa pot cinta, in versuri si sa dau un inteles
La tot ce-am vazut pe lume, mai maret si mai ales
Din ce port in al meu suflet, carti intregi eu as fi scris
Dorul meu insa-i zadarnic si ramine-un tainic vis…”
Poezia din care am redat acest fragment se numeste „Din preajma mea” si a fost publicata in revista „Natura”. Satenii cei mai batrani din Boureni isi amintesc ca poeta Valeria Sturdza a avut un fiu numit Ghighi Sturdza, care s-a refugiat la Paris cand s-a produs invazia comunista. Din cercetarile familiei de profesori Mariana si Gicu Droanta reiese ca un nepot al poetei, cunoscut cu numele Bubulea Sturdza, este in viata si locuieste tot la Paris. Investigatiile cele mai recente au confirmat faptul ca Valeria Sturdza este rodul dragostei dintre Eminescu si Veronica Micle, fapt care a facut ca Inspectoratul Scolar Judetean Iasi sa aprobe unele masuri pentru readucerea in constiinta oamenilor a trecutului acestei asezari.

Scoala din Boureni poarta numele fiicei lui Mihai Eminescu

O data cu aplicarea hotararilor Ministerului Educatiei Nationale, care a recomandat inspectoratelor scolare judetene ca scolile si liceele sa-si schimbe denumirile, conducerea scolii din Boureni a solicitat sa-si schimbe denumirea in „Valeria Sturdza”. Dupa ce au strans si analizat toate probele cu privire la originea poetei Valeria Sturdza, ISJ Iasi a hotarat sa indeplineasca doleantele satenilor din Boureni. Liviu Burlec, inspector general interimar al ISJ Iasi, a declarat: „Conducerea scolii din Boureni a dorit ca unitatea sa poarte numele Valeriei Sturza, care, dupa actele ce ne-au fost prezentate, ar fi fiica nelegitima a poetului Mihai Eminescu si a Veronicai Micle. Din acte reiese ca Valeria Sturdza a locuit la Boureni si a fost tot poeta”.

e iarnă!!!!!!!!!!!!

de ANUL NOU.......

Întruparea în om a Mântuitorului şi trecerea în ultimul an al celui de-al doilea mileniu de istorie şi civilizaţie creştină sunt momente de răscruce sufletească. Oricât de copleşiţi de vreme am fi, ne guvernează o singură emoţie. Trăim solidaritatea emoţiilor şi nu puţini dintre trăitori gândesc acum mai mult ca oricând la sfinţenie.
Ce minunată aspiraţie – să poţi opta pentru sfinţenie! Descoperi că în panteonul sfinţilor a domnit de două mii de ani încoace armonia cu sinele şi armonizarea cu Dumnezeu. Toţi sfinţii au îmbrăţişat sărăcia pentru a-i da spiritului aşezământul pur de care el are nevoie. Iată, aşadar, că actuala civilizaţie, civilizaţia instinctelor, nu poate face parte din lumea sfinţeniei!
Ne-am îndepărtat prea mult de Dumnezeu, i-am deturnat prea violent planurile pentru ca omenirea să fie ferită de revelaţiile sumbre. Intrăm în ultimul an al mileniului al doilea contemplând reîmpărţirea lumii, admirând imperialismul tehnologic, stresaţi de labirinturile financiare şi de spectrul imprevizibil al zilei de mâine. Opţiunea pentru sfinţenie rămâne un ideal pur, contaminat de lărgirea sărăciei şi reînvigorat teoretic de promisiuni politice de mai bine. 

            Aștept în liniște trecerea timpului, cu gândul la cumpăna dintre ani. Îmi imaginez un alergător cu numărul 2017, apropiindu-se de linia finală cu mâna întinsă, pentru a preda ștafeta celuilalt, care așteaptă și el nerăbdător startul. Nu se termină aici alergarea! E doar o etapă din cursa înspre veșnicie. Mă uit la precipitarea lui 2018...Nu mai are răbdare, ar porni încă de pe acum în cursa lui nebună dar, îl mai despart câțiva pași. Secundele aleargă și ele parcă mai obosite ca oricând...

   Ne bucurăm de revelioane de fiecare dată, uitând că fiecare an în plus, este un minus la anii vieții noastre pe pământ. Mult a fost, puțin a mai rămas! Privește -te prieten, fă o introspecție a sufletului tău și vezi unde te afli. Nu lăsa timpul să treacă nefolositor, împacă-te cu Dumnezeul dragostei și predă -I neputințele tale. Predă-I eșecurile, durerile, deznădejdile tale, Aceluia care ține în control toate lucrurile. Nu există o cale de mijloc pentru a ajunge Acasă. Ori accepți planul Său perfect de mântuire prin jertfă, ori vei fi lepădat pentru veșnicie. Atenție!!!! Nu e o glumă, veșnicia depinde de tine, cât încă trăiești, dincolo, nu vei mai putea alege... 

   2018...Câte am realizat?

                                                             ,,La mulțiani !" 2018

            ..mai sunt câteva ore până la trecerea dintre ani, atât de savurată de unii şi atât de ignorată de alţii care nu vor să îmbătrânească cu încă un an...

   Îmi deschid încet uşa podului minţii şi scotocesc după amintiri şi evenimente ce-mi par atât de proaspete, ele fiind martorii vieţii mele din anul ce-i gonit cu biciul înflorat şi urările cu zurgălăi, 

încerc să caut repere din vechiul an pe care le-aş lua cu bucurie în Noul An; le strâng cu bucurie la piept şi fac din ele un covor pe care să-mi aşez genunchii-n rugăciune.

   Aceste fapte, persoane, evenimente, mă aduc mai aproape, mai încrezător să pot păşi în anul ce-mi bate la uşă...

   Am pus deoparte unele stări... pe care n-aş mai vrea să le iau cu mine, m-aş descotorosi bucuros de ele, chiar dacă fac un zgomot... Se vor luate, purtate, şi răsfăţate ca-n anul şi anii trecuţi ,când n-am avut puterea să renunţ la ele... le văd ca pe nişte persoane care trebuia de mult să plece, dar care se simt confortabil în zestrea anilor mei trecuţi...

   ...florile veştede dintre mine şi persoane atât de dragi şi apropiate trebuie înviorate cu apă proaspătă şi flori colorate,fiindcă facem parte din aceeaşi tulpină...  

   Aş mai lăsa din obiceiurile pretenţioase care-mi iau din timpul atât de preţios ,dar care pretind şi ele... acelaşi timp.

   Sunt unele evenimente la care aş vrea să zăbovesc mult... mult... poate aş renunţa la multe din ce am şi aş rămâne mai mult cu ele, dar... sunt departe de mine acum... Am învăţat târziu fructificarea lor, atunci când... nu mai erau...

   Mă aşez într-un singur genunchi să privesc mai bine nişte poze... cu mine, cu cei ce sunt sau cei plecaţi demult spre stele şi le stropesc cu lacrimi și mângâieri... 

   Se-aud cântări şi sorcove lovesc în flori geamul de jos al ferestrei minţii... vor să-i deschid Noului An, să-l primesc în curăţie de inimă şi bogăţie sufletească, să-i fac loc în podul minţii mele-n  care sincer

   nu ştiu dacă am reuşit să fac ordine... 

vine moșuuuuu!!!!!!

ce-și dorește??????????