marți, 20 decembrie 2016

colindătoriiiii...

Imagini pentru imagini cu colindători

Vin colindătoriiiiii....

Vin colindatorii, cum veneau odata, lerui ler
Sa colinde-n seara asta minunata lerui ler
Dar li-i gura-i arsa si li-s ochii-n lacrimi lerui ler
Prea degeaba sange, prea degeaba patimi, lerui ler,

Gazdelor crestine sa- i primiti in casa lerui ler
Si cum se cuvine sa-i poftiti la masa lerui ler
Ni-i trimite sfantul sa ne-'ncerce mila lerui ler,
Domnii mari de astazi sa-si deschida vila lerui ler,

Sovaielnic pasu', mainile plapande lerui ler,
Tremurat lii glasu, nu stiu sa colinde lerui ler,

Daca stau la poarta si nu zic nimica lerui ler
Domnilor de astazi sa va apuce frica lerui ler,

Muta-i intrebarea ce rasuna afara lerui ler,
Am murit degeaba, ce-ati facut din tara lerui ler
Tot in frig si-n foame, tot cu maini intinse lerui ler
Pe la porti straine, ce ne stau inchise lerui ler,

Vin colindatorii cum veneau odata lerui ler
Sa colinde in seara asta minunata lerui ler
Dar li-i gura-i arsa si li-s ochii-n lacrimi lerui ler
Prea degeaba sange, prea degeaba patimi lerui ler.

luni, 5 decembrie 2016

poezie

Alexandru Vlahuță – Ţară de pripas (poezie interzisă)

Un vechi tolbaș de vorbe late,
Om norocos din cale-afară,
S-a pomenit pe neașteptate
Stăpân peste întreaga țară.
Din ea-și făcu o prăvălie
Și ca un negustor de treabă,
Pentru ca-n lume să se știe,
Prinse-a striga de la tarabă:
”-Poftiți aici! Oricine are
Obrazul fără de rușine
Și-o conștiință de vânzare,
Poftiți să faceți târg cu mine!
Prostie, lene, lingușire,
Eu cumpăr tot. Veniți aici!
Și cei mai nărăviți din fire
Mi-or fi tovarăși și amici.
Eu dau tot felul de noroace,
Căci sunt atoatețiitorul,
Măriri, averi… Să vie-ncoace
Toți trântorii ce le duc dorul!…”
Așa, sunt zece ani de când
Pe norocosul negustor
Îl auzim mereu strigând,
Și mușteriii vin de zor.
În zece ani ce de-a lingăi
Nu se văzura-n slujbe mari,
Câți oameni fără căpătâi
N-ajunseră milionari!
Veniți si voi, străini calici,
Și strângeți tot ce-a mai rămas!
Ce să mai faci? Ce să mai zici?
Sărmană țară de pripas!

la mulți ani de sfântul Nicolae!!!!!!!!!!

Imagine similară

duminică, 4 decembrie 2016

vis de iarnă....

Imagine similară

POVESTE de IARNĂ

Există o poveste fără niciun copil care să o rostească în pașii lui spre visare,o poveste pentru oameni ca noi,mereu grăbiți să realizăm nimicuri,să recreăm valori și sentimente,mereu alergând pe drumuri individuale…O poveste ce nu începe cu ,,a fost odată ca niciodată’’ci,’’a fost dintotdeauna un om…’’
  A fost dintotdeauna un om ce nu s-a dat în lături în a celebra după datină Sfântul Crăciun și Noul An,sacrificând oricât, pentru ca oamenii din jurul lui-familie,rude,prieteni,cunoscuți și străini-să se bucure de bucate preparate cu drag,de băuturi cu gust ales,de muzică și de dans,dar mai cu seamă de plăcerea de a sta împreună la vorbe.
  A fost dintotdeauna un om ce se regăsește în fiecare dintre noi.Sunt ani în viața 
noastră, când nu mai ne dorim nimic de sărbători decât să dormim,când nu mai muncim nimic pentru masa de Crăciun și de Revelion,când bradul fie nu mai are rost să îl avem,fie îi cumpărăm gata împodobit.Sunt alți ani când ne trezim în zori, spre a pune cozonacii la copt,când ne gătim cu fast și emoție pentru petrecerea de Revelion.
  A fost dintotdeauna un om ce te privește.De fiecare dată nu îți spune nimic.Doar îți lasă-n palmă o oglindă,puțin zgâriată,puțin prăfuită.Iar abia atunci când simți că ceva îți lipsește,abia atunci amintindu-ți de ea,te privești.    Și în acel moment realizezi ce ai uitat să faci,să simți,să trăiești.
  A fost dintotdeauna un om ce te așteaptă să-i scrii,să-i zâmbești,să-i spui despre tine,despre lumea ta,despre visele și credințele tale.
  A fost dintotdeauna un om ca tine…
  Povestea se încheie aici,fără învățăminte,fără eroi.Dar lasă pe oricine să o continue.Să spună despre omul care este în luna decembrie,când timpul îl așează  între credință și civilizație și între tradiție și filozofia unui nou început.

!!!Somn ușor,în visul tău să pătrundă gândul înțelept și bun,iar în următoarea  zi să ai lumii ce povesti…!!!

sâmbătă, 26 noiembrie 2016

Noaptea sfântuI Andrei de Vasile Alecsanri

Zgomot trist în câmp răsună!
                        Vin strigoii, se adună,
                        Părăsind a lor sicrie.
                        Voi, creştinelor popoare,
                        Faceţi cruci mântuitoare,
                        Căci e noaptea-ngrozitoare,
                        Noaptea Sfântului Andrei!

                        Vântul suflă cu turbare!
                        A picat stejarul mare,
                        Cerul s-a întunecat!
                        Luna saltă-ngălbenită,
                        Printre nouri rătăcită,
                        Ca o luntre părăsită
                        Pe un ocean turbat.

                        Bufnele posomorâte,
                        În a lor cuiburi trezite,
                        Ţipă cu glas amorţit.
                        Lupii urlă împreună,
                        Cu ochi roşi ţintiţi la lună,
                        Câmpul geme, codrul sună,
                        Satan pe deal s-a ivit!

                        Iată-l! iată, Satan vine,
                        Răzbătând prin verzi lumini,
                        Pe-un fulger scânteietor.
                        Umbre, stafii despletite,
                        Cucuveici, iele zburlite
                        Şi Rusaliile pocite
                        Îl urmează ca un nor!

                        Sus, pe turnul fără cruce,
                        Duhul-rău zbierând se duce,
                        Şi tot turnul s-a clintit!
                        Miezul nopţii-n aer trece
                        Şi, lovind arama rece,
                        Ore negre douăsprezece
                        Bate-n clopotul dogit.

                        Strigoimea se-ndeseşte,
                        Horă mare învârteşte
                        Lângă turnul creştinesc.
                        Iar pe lângă alba lună
                        Nouri vineţi se adună,
                        Se-mpletesc într-o cunună
                        Şi împrejuru-i se-nvârtesc.

                        Voi, cu suflete curate,
                        Cu credinţi nestrămutate,
                        Oameni buni, femei, copii!
                        Voi, creştinelor popoare,
                        Faceţi cruci mântuitoare,
                        Căci e noaptea-ngrozitoare,
                        Noaptea Sfântului Andrei!

                        Acum iată, pe mormânturi,
                        Clătinaţi, bătuţi de vânturi,
                        Toţi strigoii s-au lăsat.
                        Aşezaţi într-un rond mare,
                        Adânciţi în întristare,
                        Pe sicriu-şi fiecare
                        Oasele-şi a rezemat.

                        Unul zice: Eu în viaţă
                        Cu o mână îndrăzneaţă
                        Multe drepturi am răpit!
                        Răpit-am pâinea de hrană
                        Unei gingaşe orfană
                        Ce, pierdută şi sărmană,
                        În mizerie-a pierit!

                        Altul zice: Eu în lume
                        Am avut putere, nume,
                        Căci am fost stăpânitor!
                        Dar în oarba-mi lăcomie,
                        Pentru-o seacă avuţie,
                        Am împins în grea urgie
                        Pe sărmanul meu popor!

                        Altul zice: Eu în ţară
                        Fost-am o cumplită fiară,
                        Plină de amar venin!
                        Împotriva ţării mele
                        Făptuit-am multe rele,
                        Şi-am legat-o în lanţuri grele
                        Şi-am vândut-o la străin!

                        Foc şi ură-n veşnicie
                        Pe voi cadă, pe voi fie!
                        Strigă-atunci un glas ceresc.
                        Şi pe loc cad în morminte
                        Păcătoasele-oseminte.
                        Iar pe zidurile sfinte
                        Trece-un foc dumnezeiesc!


30 noiembrie--sfântul Andrei

Imagini pentru felicitari de sf andrei

luni, 31 octombrie 2016

Brad bătrân de Nicolae Iorga



A fost tăiat un brad bătrân
Fiindcă făcea prea multă umbră
Şi-atuncea din pădurea sumbră
S-a auzit un glas păgân.
O, voi ce-n soare cald trăiţi
Şi-aţi răpus strămoşul vostru
Să nu vă strice vouă rostul
De ce sunteţi aşa grăbiţi?
În anii mulţi cât el a fost
De-alungul ceasurilor grele
Sub paza crengilor rebele
Mulţi au aflat un adăpost
Moşneagul, stând pe culme drept,
A fost la drum o călăuză
Şi-n vremea aspră şi ursuză
El cu furtunile-a dat piept
Folos aduse cât fu viu
Şi mort acuma, când se duce,
Ce alta poate-a vă aduce
Decât doar încă un sicriu.


În timp ce evoluează, treptat, Facebook devine un veritabil instrument pentru spălarea creierului prin care, mai multor postaci le sunt schimbate ideile şi valorile prin manipularea informaţiei şi a unor tehnici psihologice specifice.
Reţeaua de socializare a devenit terenul de joacă a unor trusturi mass-media, companii publicitare, partide politice, secte religioase, grupări new age, sau chiar mai rău, a unor indivizi ce oferă hrană “spirituală”..
În primul rând trebuie ştiut că procedeul de spălare al creierelor foloseşte legi psihologice, ca hipnoza, cu care de altfel, are foarte multe în comun, în ideea de a manipula, de a livra sugestii şi în final, de a dicta şi controla faptele şi acţiunile unei persoane sau ale unui grup de persoane. Facebook este locul perfect fertil unde aceste tehnici pot da roade foarte bogate.
Rețeaua abundă de informații controlate, pe care subiecţii le primesc. Dacă unor persoane, fie ele și cu o personalitate puternică, li se repetă acelaşi lucru de mai multe ori şi din surse diferite, atunci acea informaţie capătă în timp statutul de certitudine. Aceasta este tehnica folosită cu succes de către agenții electorali în actuala campanie, “picătura chinezească”. Aspectul bizar este ca nu își laudă candidatul pe care îl reprezintă, ci evidențiază exacerbat aspectele negative ale candidatului adversar.
Odată cu amploarea pe care o iau grupurile pe Facebook, tehnica psihologică numită “presiunea grupului” devine un instrument la îndemână.Dacă se repetă cu insistență numele unui viitor președinte,spunându-se cât de necesar este patriei,acesta va fi ales,chiar dacă mulți,mulți nu știu cine este,mai ales cei care nu sunt în țara respectivă. Omul este o fiinţă socială, individul simte nevoia de apartenenţa la un grup, dacă grupul în care a fost acceptat are o anumită părere sau convingere, individul tinde să se ralieze ei din dorinţa de a nu fi expulzat din grup.
Postacii cu autostima exagerată sau suferinzii maniacali cu ideație rebelă pot cădea în capcana “denunţării valorilor anterioare”. Aceasta constă în atacarea constantă a vechilor valori ce se doresc schimbate. Denunţarea şi demonizarea lor este o altă tehnică de spălare a creierului.Pe Facebook are aplicații în politică, ateism sau în inocularea filosofiei new age. În această tehnică, cel mai mare impact îl au fotografiile cu citate “inteligente” unde se combină cu succes “derutarea”, prin folosirea unor texte al căror înțeles par a se potrivi perfect cu starea psihologică sau socială a celui care le citește, dar care texte încurajază de fapt acceptarea unor inepţii şi respingerea logicii din anumite texte de doctrină.
În multe cazuri manipulatorii de pe Facebook încurajează “dezinhibarea”. Folosesc dezinvoltura de care dau dovadă anumiți indivizi în comentarii și postări pentru a le determina un comportament necontrolat, ca al unui copil pentru ca apoi subiectul să poată fi educat şi dirijat tot ca un copil. Această tehnică mai este folosită și în mass-media. Nu dăm nume, lista ar fi prea lungă, observaţi și singuri infantilismele din avalanșele de postări și comentarii cu referire la o emisiune sau alta.
Un alt aspect ce necesită a fi evidențiat este “abuzul verbal” prin bombardarea cu un limbaj,,de stradă”, care place celor care așa se simt bine,suntem prieteni cu toți,dar bine-ar fi dacă sunteți ,mai ales, cu noi. Avem de-a face cu o tehnică de spălare a creierului de natură coercitivă, ce era folosită în închisorile de “reeducare” din regimul trecut,dar perfecționat astăzi excelent.Oameni decenți cu păreri corecte ajung să fie atât de violenți în exprimare,nu -și mai revin,își însușesc ideile unui,,lider”de dragul schimbării,deși au avut alte programe,se aliază cu alte partide care ajung să-i domine,să-i reeduce,ajung de recunoscut, par siguri de noile convingeri.Ies în stradă,nu știu nici ei pentru ce,se umilesc,zâmbesc la comandă,strigă,dar mai ales primesc ,,hârtii colorate cu cifre pe ele”.
Și totul în numele democrației lor....e bine????poate... ar trebui să citească ceva despre...PITEȘTI.....


marți, 4 octombrie 2016

Învierea în toamnă....

                 
  Există frumusețe,mister,taină în tine,Toamnă!
Dar…oare există și ochi care să le poată vedea?
De ce plâng,Toamnă,când poposești în parcul cu alei cotite și de ce stau pe bancă,uitând de mine?Și de ce copacii își leapădă frunzele de aur,iar vântul tău mă alina?Ploaia?-e lacrima ta,Toamnă…mă alină,mă înalță,mă conduce…Frigul,pe care îl simt,e drumul înspre tine?Care ți-e taina fără glas?Dar nu-mi răspunde,Toamnă,fiindcă n-ai mai fi misterioasă…Mor frunzele,dar în orice există o înviere. Bacovia?...O filă ruptă din tine,Toamnă!sau tu te-ai rupt din ea?!?!...și  vreau s-adorm din ce în ce murind,să trec și acest prag,să fiu mai aproape de veșnicie cu un…pas.Da, vreau s -adorm din ce în ce murind, fiindcă în orice există o înviere…Înviere la moarte?!Care ți-e taina învierii,Toamnă????....Dar,nu-mi răspunde,să nu-ți pierzi din mister!
Și-acum chiar c-aș vrea s -adorm din ce în ce murind.....

m-așteaptă sicriul de frunze și e…toamnăăăă!!!

miercuri, 15 iunie 2016

15 iunie--EMINESCU

Cel ce avea chipul unui „înger frumos, pe fruntea căruia era scris semnul Dumnezeirii”, cel ce-a visat „visul vieţii cel chimeric”, când viaţa îi părea „un basm pustiu şi urât”, cel care a revărsat „gândirea-i fără margini peste marginile lumii”, semănând lumină din „tainica-i simţire”, cel care prin menirea de geniu n-a fost fericit şi n-a putut „face fericit pe cineva”, acesta este marele Eminescu al cărui nume „a scăpat de noaptea uitării”, el fiind un simbol al eternităţii.

marți, 31 mai 2016

de 1 iunie....



                                                     Copilul  din noi
  Ca pe o comoară bine ascunsă în adâncul ființei noastre păstrăm copilul de odinioară care am fost,indiferent la ce vârstă ne aflăm.Acesta trăiește în noi permanent,iar în anumite împrejurări este atât de prezent,încât e aproape dureros . E o durere dulce la care nu vrem  să renunțăm și nici nu putem,chiar dacă am vrea,oricât academism sau gravitate am avea,fiindcă nimeni nu poate să pună zăbala cailor nărăvași ai trăirilor interioare,cai care aleargă în sens invers.
  Când suntem răpuși de boală sau cu sufletul zdrobit,simțim aievea ca o fluturare de gând cum se apropie mama spre noi murmurând duios cuvinte de mângâiere și de îmbărbătare care să ne dea curajul de a lupta.Vedem chipul îngrijorat al tatălui,vocea care altădată era răsunătoare,acum e blândă și caldă,iar ochii îi strălucesc de nădejdea stării de mai bine.Retrăim clipele de atunci până la confuzia totală.În lumea amintirilor nu există moarte.Cei ce au fost,ori nu mai sunt cum au fost,continuă să fie prezenți în gândurile noastre,acționând cu noi în gând,de parcă ar mai fi vii,așa cum fuseseră odinioară.Reînvie uneori atât de multe amanunte!Simțim căldura camerei,ne simțim ca în patul de atunci așezat într-o anume parte a camerei,auzim trosnetul lemnelor arzând în sobă,zărim printre gene obiecte din odaia de atunci,imagini ca adevărate rezervații fixate în mintea și sufletul nostru.Acestea nu se șterg niciodată și la ele revenim retrăindu-le cel mai ades în taină.Luptăm să nu se risipească această comoară cu chipul nostru de copil.
  Altădată,o vorbă nastrușnică,un anume gest al vreunui copil,vreo jucărie,ori vreo întâmplare ne zvârle fulgerator în lumea copilăriei nostre retrăind ceva asemănător.Alteori,cu o carte în mână,citim despre vreun copil,ne trezim că dialogăm cu el în gând sau chiar închidem cartea, pentru a privi prin sita genelor, cum se desfășoară în voia lor imaginile copilăriei noastre în care ne-am cufundat.

sâmbătă, 21 mai 2016

E TIMPUL TRANDAFIRILOR.....

 Trandafir în roua dimineții....
Ce diamant ascunzi între petale?
Dă-mi stropi de foc și de-nceput al vieții,
Dă-mi un pământ și-acoperă-l cu dale.
 Dă-mi o petea, de dulce amăgire
Și-o clipă de-nceput de dimineață,
Un spin blând și-o rază de iubire
Și-o mică stea din lumea ta măreață.
Fiindc- am să vin mereu, ca să te ud
Și-am să mă-nvârt în juru-ți cu-ntristare
C-ai să te duci, frumos și crud,
Și vreau să-mi iau adio la plecare.
 Dă-mi o speranță cât încă mai exiști
C-ai să te-ntorci din nou la primăvară,
Și-o să visez mereu cu ochii triști
la diminețile când lumina-i de prima oară.
 Oh, e prea târziu să-ți cer iertare
Că ți-am pretins ce nu-mi poți oferi,
Rămâi oricum lumina dimineților!
Că-n visul meu tu nu te poți ofili !

duminică, 8 mai 2016

cine-i vinovat???????


Nu-i singur Iuda vinovat de sângele ce se dădu. Nici marii preoţi, nici Pilat, ci lumea-ntreagă prin păcat! Şi eu, şi tu... Nu drumul greu spre Golgota, nici biciul, când Iisus căzu. Şi, dacă crucea grea era, povara noastră şi mai grea! Şi eu, şi tu... Nu patru cuie L-au pătruns, când El pe cruce se-aşternu, ci noi, cu sufletul ascuns, cu mii de patimi L-am străpuns! Şi eu, şi tu... Nu doar bătrânii cărturari, nu doar mai marii preoţi, nu! Şi noi am râs cu ochii murdari, și noi suntem cei doi tâlhari! Şi eu, şi tu... Şi nu ostaşilor prin sorţi cămaşa albă și-o dădu. Ci tuturor! Dar tu n-o porţi! Şi, fără ea, toţi suntem morţi! Şi eu, şi tu... Nu doar în stânci, sub lilieci, nu doar sub lespede zăcu, ci L-am ascuns ca pentru veci sub piatra unor forme reci, Şi eu, şi tu... Şi-acum Iisus cel condamnat azi El te-ntreabă :”Da sau nu ? Eşti tu sau nu eşti vinovat?” Eu am spus da! Şi-am fost iertat. Eu am spus da. Dar tu ? Dar tu?...


joi, 5 mai 2016

CINE A SPUS?????????


"Țară de secături, țară minoră, căzută rușinos la examenul de capacitate în fața Europei...Aici ne-au adus politicienii ordinari, hoții improvizați astăzi în moraliști, miniștrii care s-au vândut o viață întreagă,aduși nici ei nu știu de unde,dar știu de cine, deputații contrabandiști...Nu ne prăbușim nici de numărul dușmanului, nici de armamentul lui, boala o avem în suflet, e o epidemie înfricoșată de meningita morală".


                                     OCTAVIAN GOGA în 1916

duminică, 1 mai 2016

UN STRIGĂT ÎN NOAPTE.....

Strigăt în tăcerea nopții sfinte,
Lacrimi în noapte,așteptând LUMINA.
Nici un umăr nu-mi este aproape
Fruntea îmi plec în rugăciune...
Vrea să-mi aleg calea de urmat...să mai sper?
Am strigat spre tine, Doamne,
Am strigat în  rugă.
Am strigat atât de tare
Că m-au luat cei răi la fugă!
Nimeni nu îmi înţelege
Dorul inimii şi focul,
De aceea nicăieri
printre ei nu-mi aflu locul și-atunci în noaptea sfântă... strig.

de Paște......

Și-au tremurat stăpânii lumii
La glasul blândului profet



Cât bine, câtă fericire,
Și câtă dragoste-ai adus!
Ducând dreptate și iubire
Și pace-n neamul omenesc.
Din lunga voastră-nghenunchere
Sculați... Christos a Înviat!!!!!!!!!!




joi, 21 aprilie 2016

SALCIA.....e timpul ei....

  Nesfârşite – frunze înverzind primăvara....
cu ramuri tremurânde în zori.
chiar dacă este sau nu îndrăgostită,
în fiecare oră  ea  dansează.
Fulgii de puf ascund în zbor fluturi albi,
Cântece tărăganate deconspiră plânsul.
Frumuseţea ei tristă îmi atinge fiecare fibră. 
Cine vine doar pentru a privi sprâncenele salciei?

miercuri, 20 aprilie 2016

EMINESCU ....actual....

"Mita e-n stare să pătrunză orişiunde în ţara aceasta, pentru mită capetele cele mai de sus ale administraţiei vând sângele şi averea unei generaţii" (Mihai Eminescu, Domnul Simeon Mihălescu publică…, Timpul, 18 aprilie 1879, în Opere, vol. X, pag. 223)

"Astfel, statul român nu mai este un produs al geniului rasei române, ci un text franţuzesc aplicat asupra unui popor ce nu-l înţelege" (De câte ori «Românul» era în opoziţie…, Timpul, 14 august 1882, în Opere, vol. XIII, pag. 168)

„Constituţia noastră, punând greutatea pe o clasă de mijloc, parte străină, parte neexistentă, a dat loc la o declasare generală din cele mai dezastruase" (Influenţa austriacă asupra românilor din Principate,
Convorbiri literare, 1 august 1876, în Opere, vol. IX, pag. 173)

„Oameni care au comis crime grave rămân somităţi, se plimbă pe strade, ocupă funcţiuni înalte,
în loc de a-şi petrece viaţa la puşcărie" («Românul» în ajunul alegerilor…, Timpul, 3 mai 1879, în Opere, vol. X, pag. 229)
„Ne mulţumim dacă actele guvernanţilor de azi nu sunt de-a dreptul de înaltă trădare, abstracţie făcând de toate celelalte defecte ale lor, precum mărginirea intelectuală, slăbiciunea de caracter, lipsa unui adevărat şi autentic sentiment patriotic" (Nu încape îndoială…, Timpul, 8 august 1880, în Opere, vol. XI, pag. 291)

"Pretutindeni, în administraţie, în finanţe, în universităţi, la Academie, în corpurile de selfgovernment, pe
jeţurile de miniştri, nu întâlnim, în mare majoritate, decât, iarăşi şi iarăşi, acele fatale fizionomii nespecializate, aceeaşi protoplasmă de postulanţi, de reputaţii uzurpate, care se grămădeşte înainte în toate şi care tratează c-o egală suficienţă toate ramurile administraţiei publice" (E clar că un stat…, Timpul, 12 noiembrie 1880, în Opere, vol. XI, pag. 400)
"La noi mizeria e produsă, în mod artificial, prin introducerea unei organizaţii şi a unor legi străine, nepotrivite cu
stadiul de dezvoltare economică a ţării, organizaţie care costă prea scump şi nu produce nimic". (Fraţii Nădejde…Timpul, 18 iunie 1881, în Opere, vol. XII, pag. 212).

"Poporul a pierdut de mult încrederea că lucrurile se pot schimba în bine şi, cu acel fatalism al raselor nefericite, duce nepăsător greul unei vieţi fără bucurie şi fără tihnă” (…La propunerea noastră…, Timpul, 31 august 1878, în Opere, vol. X, pag. 104)
"Statul a devenit, din partea unei societăţi de esploatare, obiectul unei spoliaţiuni continue şi aceşti oameni nu urcă scările ierarhiei sociale prin muncă şi merit, ci prin abuzul culpabil al puterii politice, câştigate prin frustrarea statului cu sume însemnate. Aceşti dezmoşteniţi, departe de-a-şi câştiga o moştenire proprie pe Pământ pe singura cale a muncii onorabile, fură moştenirea altora, alterează mersul natural al societăţii, se substituie, prin vicleşug şi apucături, meritului adevărat al muncii adevărate, sunt o reeditare, în formă politică, a hoţilor de codru, instituind codri guvernamentali şi parlamentari" (Ni se pare că vorbim…, Timpul, 17 august 1882, în Opere, vol. XIII, pag. 172)
"Răul esenţial care ameninţă vitalitatea poporului nostru este demagogia" (Pseudo-Românul ne cere…, Timpul, 16 mai 1882, în Opere, vol. XIII, pag. 119)
"Voim şi sperăm o reacţie socială şi economică determinată de rămăşiţele puterilor vii ale poporului, care, dacă nu e preursit să piară, trebuie să-şi vină în fire şi să vadă unde l-a dus direcţia liberală. Prin reacţie nu înţelegem o întoarcere la un sistem feudal, ce nici n-a existat cândva în ţara noastră, ci o mişcare de îndreptare a vieţii noastre publice, o mişcare al cărei punct de vedere să fie ideea de stat şi de naţionalitate, sacrificate până astăzi,  sistematic, principiilor abstracte de liberalism american şi de umanitarism cosmopolit. O asemenea mişcare ar pune stavile speculei de principii liberale şi umanitare, ar descărca bugetul statului de cifrele enorme ale sinecurilor «patriotice» şi ar condamna, astfel, pe mulţi «patrioţi» subliniaţi (marcanţi n.n.) la o muncă onestă dar grea; ar apăra treptele înalte ale vieţii publice de năvala nulităţilor netrebnice şi triviale, garantând meritului adevărat vaza ce i se cuvine; ar tinde la restabilirea respectului şi autorităţii şi ar da, astfel, guvernului mijloacele, şi morale şi economice, pentru a cârmui bine dezvoltarea normală a puterilor acestui popor. Nu e dar vorba de reacţiune prin răsturnare". («Românul» a contractat năravul…, Timpul, 29 iulie 1881, în Opere, vol. XII, pag. 267)

"Înmulţirea claselor consumatoare şi scăderea claselor productive, iată răul organic, în contra căruia o organizare bună trebuie să găsească remedii". (După cum se poate prevedea…, Timpul, 2 octombrie 1879, în Opere, vol. X, pag. 323)
„Prin legi practice trebuie să [li] se creeze oamenilor condiţiile unei munci cu spor şi putere de înflorire"(După cum se poate prevedea…, Timpul, 2 octombrie 1879, în Opere, vol. X, pag. 323)