Din
caier încâlcit de nouri toarce vântul fire lungi de ploaie.
Flușturaticii fulgi de nea s-ar așeza-n noroi,
dar cum li-e silă se ridică iar
și zboară să-și găsească cuib în ramuri.
Vânt și-i frig,iar mugurii prea lacomi de
lumină
își zburlesc acum urechile în gulerul tău!
e primăvară și…florile-ți vor împodobi fața…
primăvară, dispari sau apari?
te ascunzi sau revii?
de unde vii tu,oare?
Din vid sau din abis?
Te-așteaptă orice vis de
ieri,de azi,de mâine…
Adu-ți lumina,ca să emani iubire!
Suflet cald de primăvară,
Privirea ta ascunde tăceri,
Liniștea…unde de apă.
Iubește visul de ieri!
Ce ciudat e somnul unei ființe ca tine!
Te-aștept dintotdeauna,
Vino mereu la mine și spre
mine…iubirea mea!...
