Agent al destinului lui Ghiţă este Lică Sămădăul, întruchipare a maleficului. Lică Sămădăul este un personaj tot atât de complex ca şi Ghiţă. El este „sămădăul”, adică „porcar şi el, dar om cu stare, aspru şi neîndurător”. Detaliile fizice au rol semnificativ, sugerând un om de mare voinţă, ager, viclean şi plin de răutate, cu temperament energic şi viaţă dinamică. Lică reprezintă omul care-şi face singur legea. El ilustrează o tipologie realistă, socială, dar şi o tipologie general-umană de culoare romantică. Prin chipul său demonic,COLERIC – „Tu nu eşti om, Lică, ci deavol”, el exercită asupra tuturor o fascinaţie care paralizează voinţa şi aspiraţia spre etic. Puterea lui Lică e covârşitoare. Lică reprezintă forţa în stare să sfideze legile divine şi umane. Puterea lui stă în nepăsarea cu care acţionează pentru a-şi atinge scopurile. Lică e obişnuit să domine oamenii şi aceştia să i se supună. Abil, el înţelege că Ghiţă simte o atracţie deosebită pentru bani şi, uzând de slăbiciunea hangiului, îl transformă pe acesta într-o unealtă a sa. Cinismul personajului atinge apogeul când îi spune hangiului: „Acu nu te mai las să pleci; ai stat până acum din încăpăţânare; trebuie să stai de aici înainte de frică”. Frica e starea pe care Lică încearcă să o impună. Lică dispune de o putere de seducţie demonică. Simultan cu distrugerea lui Ghiţă, încearcă şi seducerea Anei. Tinerei femei îi impune un sentiment de frică şi de dispreţ amestecate cu o anume fascinaţie.

Reprezentând răul,tip SANGUINIC, Lică e imun la suferinţă, şi de aceea crimele sale nu îi trezesc remuşcări.

Deşi indiferent la suferinţele cuplului Ghiţă-Ana, Lică va avea destinul legat de al lor. Cu toate că refuză să o ia pe Ana cu el, rămâne cu imaginea femeii în gând. Schimbă soarta lui Ghiţă, dar acesta, la rândul lui, devine agent al destinului Sămădăului.

Urmărit de Pintea, Lică încearcă să găsească adăpost în biserică, dar simte că se apropie pedeapsa lui Dumnezeu.

Moartea personajului este violentă ca şi viaţa lui. Şi este un act ultim de putere, căci Lică se sinucide.

Ana reprezinta personajul feminin principal din Moara cu Noroc. Portretul ei fizic depinde de sufletul bărbatului care o iubeste, care sculptează in cuvinte un model clasic al feminității. Evoluția ei se desfașoară pe doua planuri: in familie – mama si sotie iubitoare, deschisa, devotata; – iar in contact cu lumea exterioara, mai ales cu Lica, la inceput tremurătoare,MELANCOLICĂ si apoi răzbunătoare si apoi apriga. Când Ghiță hotaraste plecarea la moară, mama Anei se opune, mai ales că Ana era prea tânară, ațezată, blândă la fire. In evoluția Anei, momentul apariției lui Lica la moara este o cumpănă. Fascinată de prezența lui, Ana rămâne uimită. Femeia intuiețte primejdia si actioneaza cu disperare la transformarile sotului ei. Indurerată si zbuciumată, Ana înregistreză fiecare gest si nuanță din vocea si din tăcerile lui Ghita, dorind sa-i fie de folos acestuia. Dar el o respinge, izolându-se. In jurul Anei se țese o plasă nevăzută, plasa destinului malefic. E semnificativă scena in care Ghita îl invață pe copil sa calarească pe câinele cel mare. Ana ii priveste cu groază, isi simte copilul in primejdie, dar nu vrea sa-și supere sotul,iar  când acesta renunță la jocul cel cumplit, Ana însăși va așeza copilul pe câine, invingandu-si teama de mama din iubire pentru sot.
Ea este un exemplu de dăruire si devotament. Desele vizite ale lui Lică la moara o fac pe Ana sa aibă gânduri grele care parcă o îmbatrânesc. Evolutia sinuoasă a personajului traversează pe rând ingrijorarea, nedumerirea, spaima, revolta, înfruntarea si sila față de Lica, pe care il refuza la inceput, cand o invita la joc. Dar Ghita stăruie si ea cedează pentru a-i face pe plac sotului.. Lica are asupra ei puterea unei vrăji. Sensibilă, fragilă, vazându-și bărbatul înstrăinându-se de ea, Ana a se intoarce spre păcat cu o forță egală cu cea a purității ei interioare, o forță devastatoare. Disperarea Anei se mistuie in suflet .Cutremurat din străfunduri, sufletul ei se ofilește văzând si intelegând ca sotul ei face afaceri necinstite cu Lica,iar ea incearcă sa afle adevărul.Ghita mijloceste o întalnire a Anei cu Lica si-l duce la moara pe jandarmul Pintea. Sacrificarea Anei are dramatismul sacrificării unui ideal.

Apropiera de Lica se face atât datorita atractiei malefice a acestuia, cat si datorita dorinței de răzbunare a soției inșelate in increderea ei nestrămutată in soț. Ana îl părăsește in disperarea iubirii convertite in ură. E greu de stabilit cat e de vinovată sau nevinovată. Ea însăși nu ințelege bine care e păcatul ei. Uciderea Anei de către Ghita devine o pedeapsă a divinității, pentru că Ana a încălcat legea creștinească a cununiei poate din prea mare și prea profundă iubire pentru un soț care n-a mai fost capabil să asculte freamătul sufletului ei.