BAC—subiect de rezervă

SUBIECTUL I (50 de puncte)

Citeşte următorul fragment:

,,Am ajuns cu trenul într-o seară de toamnă. E o mică localitate minieră, unde lumea e obișnuită cu vizitatori străini. Casă arătoasă, iar în față un rând de dalii înalte, roșii, violete și galbene care, la lumina becului electric, arătau feeric. Soțul, funcționar public; ea, absolventă de liceu și un băiețaș de cinci ani și jumătate, care avea să fie prietenul meu. Mă cunoșteau din casa învățătoarei și știau că sunt unchiul lor din Bucovina. M-au primit prietenos ca pe o rudă despre care nu știau mare lucru [...]. La puțin timp după sosirea mea, stăpâna casei a căzut bolnavă și avea să zacă o lună și jumătate, îngrijită de medicul circumscripției locale. M-am oferit să duc eu gospodăria, aducându-mi aminte că, la mama acasă, deși copil încă, făcusem lucrul acesta cu îndemânare. Când părinții plecau la muncă, lăsau totul în seama mea, îngrijeam un frate și surorile mai mici, vedeam de orătănii* spre bucuria mamei [...]. Întâia grijă era să pregătesc hrana porcilor, fierbând cartofii, dozând cantitatea de urluială*, răcind fiertura, fiindcă nu te jucai cu foamea furibundă a indivizilor acestora, care altfel și-ar fi ars gâtlejul. Apoi aruncam grăunțele la păsări, căci, dacă n-o făceam la timp, năvăleau peste mine în bucătărie. Fierbeam laptele și pregăteam cafeaua. Laptele e cel mai hoț aliment; te pândește cum nu ești atent, sare din oală spumegând și s-aruncă în foc ca un călugăr budist. Se scula băiețașul [...]. Eram o atracție pentru el, fiindcă aveam o barbă căruntă și o lulea grozavă, cum nu mai avea nimeni în sat. Îl puneam în rânduială și luam împreună micul-dejun. Tata pleca prea de dimineață. Era foarte dificil la masă. Ca mulți copii de vârsta lui, nu voia să mănânce. Atunci a trebuit să mâncăm în joacă. Toate numele politice le cunoștea și toate personagiile din cărțile ce i se citiseră. Îl luam pe genunchi și-i spuneam: Acum mâncăm pe Roosevelt, acum mâncăm pe Churchill [...]. Îi mânca pe toți cu unt și marmeladă de măceșe pe pâine și cafea cu lapte. De unde mai înainte aceste delicii erau fade, că nu merita să pună gurița pe ele, acum, condimentate cu celebrități, aveau un gust extraordinar, spre hazul părinților. [...] După asta, cu hârtie și creion, mergeam la bolnavă, stabileam meniul zilei și scriam amănunțit cum se prepară fiecare mâncare. Cum multe le știam, n-am greșit mai niciodată. Am descoperit că vocația mea adevărată era aceea de bucătar. [...] Bineînțeles, asistentul meu în noua meserie, care îmi plăcea, și colaboratorul meu la bucătărie era băiețașul, nelipsit de lângă mine. La masă, ne simțeam obligați ca noi să mâncăm mai cu poftă bunătățile pregătite de amândoi. Mai avea și alte cusururi băiețașul. În vecinătate, nu era niciun copil de seama lui cu care să se joace. Și cum duduia de energie și cum n-avea ce face cu ea, o ștergea de-acasă și colinda prin tot satul, fără să spună când și unde a plecat. Deștept foc și umblăreț, toată lumea îl cunoștea. Părinții nu înțelegeau acest vagabondaj. Tatăl n-avea timp să se ocupe de el, deși amândoi îl adorau. Pe maică-sa, dispariția lui în necunoscut o băga în groază. Doamne ferește, cine știe ce putea să i se întâmple.”

         (Nichifor Crainic, Pribeag în țara mea. Sub mască. Memorii. 23 august 1944 – 24 mai 1947)

*orătănii – păsări de curte

*urluială – boabe de cereale măcinate și întrebuințate ca hrană pentru animale

A. Scrie pe foaia de examen, în enunțuri, răspunsul la fiecare dintre următoarele cerinţe cu privire la textul dat.

1. Indică sensul din text al cuvântului arătoasă și al secvenței băga în groază. 6 puncte

                                                                   frumoasă:                        înspăimânta

2. Menționează vocația pe care și-o descoperă Nichifor Crainic în timpul șederii la familia care îl găzduiește, utilizând informaţiile din textul dat. 6 puncte 

                             vocația de bucătar

3. Precizează reacția părinților la schimbarea comportamentului copilului la micul-dejun, justificându-ți răspunsul cu o secvență semnificativă din text. 6 puncte

                             se amuză ,, Spre hazul părinților”

4. Explică un motiv pentru care băiatul obișnuiește să plece de acasă. 6 puncte

                                lipsa partenerilor de joacă

5. Prezintă, în 30-50 de cuvinte, o trăsătură morală a lui Nichifor Crainic, aşa cum reiese din textul dat.

                                 altruism, hărnicie

B. Redactează un text de minimum 150 de cuvinte, în care să argumentezi dacă experiențele din copilărie influențează sau nu comportamentul unei persoane, raportându-te atât la informațiile din fragmentul extras din volumul Pribeag în țara mea. Sub mască. Memorii. 23 august 1944 – 24 mai 1947 de Nichifor Crainic, cât și la experiența personală sau culturală. 20 de pct

 În opinia mea cred că experiențele din copilărie ne marchează viața de adult, fie că suntem sau nu conștienți de acest lucru. Cu cât realizăm mai bine influența pe care o are copilăria asupra vieții noastre, cu atât vom reuși să trecem mai ușor peste anumite blocaje interioare.

 În primul rând,am citit cum că specialiştii consideră că succesul unui copil poate fi perceput chiar de la grădiniță, observând maniera sa de socializare și reacționare la diverși stimuli. Deci, cu siguranță, există o legătură între ce am trăit în copilărie și adulții care devenim.

Într-o măsură mai mică sau mai mare, toți suntem influențați de felul în care s-a desfăşurat perioada copilăriei. Cert e faptul că, dacă am trecut printr-o experiență negativă, nu înseamnă că aceasta trebuie să ne marcheze pentru tot restul vieții. Majoritatea adulților au puterea de a accepta, a ierta și de a trece peste o copilărie mai puțin fericită. Dar, evident, nu toată lumea reuşeşte să o facă fără ajutor de specialitate. 

 În al doilea rând,relațiile pe care le ai, stilul de viață, alimentația și mentalitatea de adult sunt influențate, conștient sau inconștient, de experiențele noastre din copilărie. În timp ce experiențele din copilărie joacă un rol important, este important să se recunoască și rolul factorilor genetici și de mediu. Acestea interacționează pentru a influența dezvoltarea și comportamentul unei persoane.Astfel,autorul din textul 1 a folosit experiențele sale din copilărie când,, părinții plecau la muncă, lăsau totul în seama mea, îngrijeam un frate și surorile mai mici, vedeam de orătănii spre bucuria mamei”,experiență care i-a fost folositoare mai târziu și a fost de folos unei femei bolnave și copilului acesteia.

 În concluzie,deşi avem o copilărie diferită, putem spune cu certitudine că experiențele din acea perioadă ne influențează direct personalitatea și comportamentul. Dacă în copilăria sa persoana nu a avut un mediu stabil, unde să se simtă în siguranță cu cei din jurul său, la maturitate îi va fi greu să aibă încredere în oameni și să construiască relații sănătoase.

SUBIECTUL al II-lea (10 puncte)

 Comentează, în minimum 50 de cuvinte, textul de mai jos, evidențiind relația dintre ideea poetică și mijloacele artistice.

,,Copilărie crudă, tot raiul tău uitat:

Un car purtând recolta grădinilor în el,

Re’nvii deplină iarăși, ca-n arcul de oțel

Al unui orologiu stârnind, când sferturi bat,

Un timp ce nu-l încape cadranul său rotat.

Imagini migratoare, în stol foșnind aripi,

Întoarse dintr-al undei fior în ochiul clar,

Cum steaua roabă pietrei se mântuie-n amnar,

Fiți doar secunda primă ce, ștearsă de pe chip,

 Egal se contopește în ceasul de nisip.”

                                                     (Miron Radu Paraschivescu, Copilărie)

Poezia,,Copilărie”scrisă de Miron Radu Paraschivescu este un text liric în care se exprimă, în mod direct, sentimente de nostalgie generate de trecerea timpului copilăriei cu,, raiul tău uitat.”

Tema poeziei este trecerea timpului așa cum reiese din prezența elementelor din câmpul lexical al timpului,, un timp ce nu-l încape; secunda primă;orologiu;sferturi; ceasul de nisip.”

Discursul liric este unul adresat:,, copilărie crudă ;raiul tău”; eul liric transmițând dorința de a reînvia anii copilăriei,un rai cu imagini ,,migratoare”,trecătoare,nestatornice, natura efemeră a vieții.

Sentimentele care se degajă din text sunt de regret, melancolie, eul liric aflându-se în ipostaza  nostalgicului,ce rememorează,,imagini migratoare, în stol foșnind aripi”, timpul cunoaşterii, al imaginaţiei,libertății,dar este un timp ce trece fără a se întoarce.

Textul poetic este dominat de expresivitate, aceasta realizându-se prin intermediul figurilor de stil și a imaginilor artistice. Astfel, prin intermediul epitetului:,,copilărie crudă;cadranul rotat;ochiul clar”;metafore:,,steaua roabă pietrei se mântuie-n amnar ”se face trimitere la timpul minunat al copilăriei care se dorește revenit,, ca-n arcul de oțel”, simbol al echilibrului,al unui  timp ce nu mai poate fi cuprins în momentul unei rotiri continue.Imaginile copilăriei sunt trecătoare,fără a mai reveni precum mișcarea,, ceasul de nisip”,clepsidra,curgerea implacabilă a timpului.

Întregul mesaj poetic, cu ajutorul mijloacelor artistice, are capacitatea de a exprima încărcătură afectivă a dorinței de răsturnare a timpului.

SUBIECTUL al III-lea (30 de puncte)

 Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinți particularități de construcție a unui personaj într-un roman interbelic studiat.

Personaje :Camil Petrescu :„Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război”; MIhail Sadoveanu: „Baltagul”; George Călinescu :„Enigma Otiliei”

Romanul ,,Baltagul'”este un ,,adevarat poem al naturii si al sufletului omului o ,,Mioriță”de dimensiuni mari-G. Călinescu. Romanul ilustreaza lumea arhaica a satului romanesc, sufletul taranului moldovean ca pastrator al traditiilor stramosesti si al specificului national , cu un mod propriu de a simti, de a gandi si de a reactiona in fata problemelor cruciale ale vietii.

Romanul ramane o scriere memorabila nu numai continutul si multitudinea semnificatiilor sale, ci si prin personalele lui, intre care un loc aparte il ocupa Vitoria Lipan, Nechifor Lipan si Gheorghita, fiul lor.

Eroina principala, Vitoria Lipan este cea care da sensul intregului roman, care devine romanul unui suflet de munteanca ce nu se da in laturi de la greutati. Ea este figura reprezentativa de erou popular, deoarece intruneste calitatile fundamentale ale omului de la tara, in care se inscrie cultul pentru adevar si dreptate.

Portretul fizic, sumar, reiese din caracterizarea directa. Vitoria Lipan cucereste prin frumusetea si farmecul ei fizic, fiindca la cei aproape patruzeci de ani ai sai ,,ochii ei caprii in care parca se rasfrangea lumina castanie a parului'”erau inca frumosi. Scriitorul se opreste asupra trasaturilor care sugereaza zbuciumul ei interior: ,,privirea ei era dusa departe, semn al gandurilor in care era adancita si care o copleseau .” Femeia avea o frumusete neobisnuita in privire: ,,ochii ei luceau ce intr-o usoara ceata in dosul genelor lungi si rasfrante in carligase.” Infatisarea Vitoriei ilustreaza ingrijorarea pentru tacerea sotului si prefigureaza zbuciumul sufletesc ce o va stapani si o va macina pana ce-i va descoperi si-i va pedepsi pa ucigasi.

Femeia este foarte nelinistita si se autoizoleaza de lumea din jur: ,,in singuratatea ei, femeia cerca sa ajunga la el”. Prin caracterizarea indirecta, M. Sadoveanu ne dezvaluie starile sufletesti si trasaturile de caracter ale eroinei, care reies din faptele, gesturile si vorbele ei.

Vitoria Lipan este o gospodina harnica si priceputa , avand grijile unei gospodarii ,,cu multe acareturi” si conducand-o ,,cu strasnicie”,mai ales ca sotul este adeseori plecat. Astfel, ea stie ce produse mai are de vanzare, se tocmeste cu iscusinta de negustor cu cei care vin sa cumpere sau mergea ea insasi la campie, unde vindea produse.

Ordonata si meticuloasa, cu un deosebit simt practic, inainte de plecare pe drumurile cautarii lui Nechifor, ea oranduieste totul cu o abilitate si cu o exactitate remarcabile. Intreprinzatoare si prevazatoare, vinde produsele si duce peste noapte banii la preot, pentru a nu fi pradata. Constienta de pericolele care ii pandesc pe drum, ii face lui Gheorghita un baltag, pe care il sfinteste preotul, iar pentru sine ia pusca s-o foloseasca la nevoie..

Vitoria este o femeie credincioasa, respecta obiceiurile stramosesti: inainte de a pleca, se consulta cu preotul, merge la manastire, unde se roaga pentru sotul ei, tine post 12 vineri, se spovedeste si se impartaseste sau face daruri bisericii. In drumul ei intalneste o cumetrie si o nunta si de fiecare data respecta traditia: face daruri copilului nou- născut, ureaza cele de cuviinta mirilor, asa cum indeplineste toate cele crestinesti pentru inmormantarea si pomenirea sotului.

Pe de alta parte,este superstitioasa,caci ea crede in vise si in semnele vremii, pe care stie sa le interpreteze, crede in descantece si vraji. De aceea, nu uita sa mearga la baba Maranda, vrajitoarea, pentru a afla despre sotul ei. Visul in care acesta apare intors cu spatele, trecand peste o apa neagra si cantecul cocosului slobozit o singura data cu pliscul intors catre poarta, o obsedeaza si ii dau certitudinea ca barbatul ei nu se mai intoarce, pentru ca a fost ucis.

Mama a doi copii, Minodora si Gheorghita, vegheaza cu grija si dragoste asupra formarii lor pentru viata. In relatia cu ei se dovedeste toleranta cu baiatul pentru ca il vede sfios si nesigur. Ea il apara si-l ocroteste, stiind ca el este singurul ei sprijin. Cu multa rabdare si grija , ea il pregateste nu numai pentru drumul pana la Dorna, ci si pentru viata, dezvaluindu-i responsabilitatile ca barbat.

Cu Minodora este mai aspra, mai neinduratoare pentru ca vrea sa o educe in spiritul traditiei, pornind de la imbracaminte, preocupari, comportament .

Eroina impresioneaza prin luciditate si stapanire de sine, calitate pe care si-o manifesta in diverse imprejurari: reuseste sa-l convinga pe Gheorghita de necesitatea plecarii spunandu-i ca',,jucariile au stat. De acu sa te arati barbat. Eu n-am alt sprijin si am nevoie de bratul tau.” Culege cu abilitate informatii de la cei din jur, pe care ii trage de limba, caci dovedeste o mare pricepere in descifrarea sufletului oamenilor. Uneori, cuvintele ei sunt adevarate maxime:,,Eu te citesc pe tine, macar ca nu stiu carte. Cine nu cearca nu izbuteste.” Uneori este ironica:,,Sa nu uiti sa mananci, ca sa nu-ti slabeasca puterile'”ii spune lui Mitrea, argat nu prea vrednic. Celui care nu ii da relatii ii spune:,, Se vede ca pe aici nu e loc de popas.”

Femeia dovedeste tenacitate , darzenie si vointa de neinfrant , deoarece nu renunta si-si va realiza dorinta de a descoperi adevarul despre sotul sau. Astfel, spiritul justitiar invinge.

Axa fundamentala a sufletului femeii o constituie insa dragostea si credinta fata de sot, Nechifor, centrul universului ei:',,Asa ii fusese drag in tinereta, asa ii era drag si acum.” Iubirea ei statornica o face sa se ingrijoreze pentru intarzierea acestuia Din dragoste pentru sot izvoraste si setea de viata a muntencei, sete care devine coplesitoare odata cu venirea primaverii. Ea comunica, parca, pe căi nestiute cu elementele naturii, care o indruma pe calea cea buna. Buna cunoscatoare a mersului lumii in care traieste , stie drumurile turmelor, locurile de popas, tot ritualul vietii oierilor dictat de rotatia anotimpurilor si simte ca intarzierea prelungita a lui Lipan nu este justificata.

Munteanca ii uimeste pe toti prin insusirile ei deosebite si de aceea si celelalte personaje ii evidentiaza calitatile:,,Mama asta este fermecatoare, cunoaste gandul omului.”Vitoria Lipan este un personaj complex. G. Călinescu o considera un ,,Hamlet feminin”, iar Perpessicius ca ,,un aspru caracter, de o vointa aproape salbatica, aproape neomeneasca.”

De remarcat este diversitatea procedeelor de caracterizare: directa , prin descriere, prin parerile celorlalte personaje sau indirecta, prin faptele, atitudinea personajului, prin relatia sa cu celelalte personaje. De asemenea, trasaturile morale reies din felul de a vorbi, din modul de a se imbraca. Sadoveanu pune personajul in anumite situatii limita, il incadreaza intr-un mediu social sau il raporteaza la natura inconjuratoare.

Nu impresioneaza la Sadoveanu doar bogatia lexicala, ci si farmecul unic al frazei, frumusetea rara a inlantuirii secventelor povestirii. Autorul fructifica toate posibilitatile de comunicare ale cuvintelor care, puse in anumite contexte, isi sporesc sensurile:Vitoria i se adreseaza lui Gheorghita ,,lepadandu-i o porunca”,pârâul Tarcaului,,fulgera de vale.”Cand face aluzie la baltag, furia lui Bogza este redata prin multe verbe ('da', 'vorbi').

Sadoveanu foloseste cu abilitate stilurile direct si cel indirect liber, pune personajele in situatii diverse, facandu-le sa vorbeasca, sa gandeasca, sa ia atitudine, sa exprime pareri, conceptii. Personajele devin astfel viabile, miscandu-se firesc intr-un univers al lor, care este lumea satului de munte. Atmosfera patriarhala, culoarea locala sunt realizate cu ajutorul unor arhaisme sau regionalisme:,,șindriliță, boci, oleacă,costei.”

Vitori Lipan ramane un personaj memorabil in literatura romana prin calitatile sale exceptionale,prin simbolurile pe care le poarta.