FIȘĂ DE LECTURRĂ

                                                                                       ,,LUCEAFĂRUL”

                             Opera lirică

Am început lectura.........................................am terminat lectura............................................

Titlul operei,,Luceafărul”

Autorul:Mihai Eminescu

Opera face parte din volumul:,,POESII”

Editura,,......................

Anul apariției vol. :1884

Date autor:

  1850 : se naşte la Ipoteşti pe data de 15 ianuarie ca al şaptelea copil al familiei Eminovici. 1860 – 1861 : urmeazã cursurile Ober Gymnasyum din Cernăuţi.

1869  :  se înscrie la  Universitatea de Filosofie din Vienna. 1877  : se stabileşte la Bucureşti, unde este redactor la ziarul « Timpul », unde desfăşoară o intensã activitate publicistică. 1889 : în cursul noptii de 15 iunie, la ora 3 a.m., moare în sanatoriul doctorului Şutu şi va fi înmormîntat, două zile mai tîrziu la cimitirul Bellu din Bucureşti.

Alte opere: Poeziile sale cele mai cunoscute, care i-au adus faima şi titlul de cel mai mare poet român: ,,Luceafărul, Mortua Est, Scrisoarea a III-a, Epigonii, Lacul, Singurătate, O mamă, Adio, Înger și demon, Melancolie, Dorinţa, Floare-albastră, Memento Mori, Strigoii, Odã (în metru antic), Mai am un singur dor, La steaua.”

Genul literar: Se întâlnesc în acest poem toate cele trei genuri literare, împletite într-o armonie perfectă: --Genul liric se definește prin exprimarea directă a gândurilor și sentimentelor poetului, privind idealul de iubire absolută și condiția geniului ca simbol al eternității: "Tu-mi ceri chiar nemurirea mea / în schimb pe-o sărutare, / Dar voi să știi- asemenea / Cât te iubesc de tare".

                  --Genul epic este ilustrat de epica poemului care respectă subiectul narativ al basmului popular, pe care Eminescu o îmbogățște cu valențe filozofice profunde.

                   --Genul dramatic este motivat de existența personajelor :Cătalin, Cătalina, Luceafărul, Demiurgul; de dialogul dintre ele, precum și de drama neputinței omului obișnuit de a accede spre valori superioare, drama omului de geniu neînțeles de societate, în aspirația sa spre absolut.

Specia literară: Poemul este romantic prin amestecul genurilor și al speciilor. Imaginarul poetic e de factură romantică. Iubirea se naște lent din starea de visare, în cadrul nocturn, realizat prin motive romantice: luceafărul, marea, castelul, fereastra, oglinda, visul.

Versificația: strofe:98// versuri:392 //măsura versurilor de 7-8 silabe//, ritmul iambic,// rima încrucișată//.

Eul liric:

Lirismul subiectiv atestă prezența măștilor poetice în textul liric și se concretizează prin numeroasele mărci lexico-gramaticale ale verbelor și pronumelor la persoana I, precum și prin adresarea directă, ale cărei mărci lexico-gramaticale sunt verbele sș pronumele la persoana a II-a:,, să urmezi, aș vrea,eu,mea,meu;cobori,ești,vorbești,nu te mânia,tu,ta,tine”. Marcă a lirismului subiectiv este și vocativul substantilor: ,,luceafar blând,odorul meu nespus,iubito,chip de lut”. .

Detașarea contemplativă a sinelui poetic definește lirismul obiectiv prin multitudinea mărcilor lexico-gramaticale reprezentate de verbe și pronume la persoana a III-a: ,,așteaptă,se revarsă,trăiește, ea,el”. Luceafărul se întrupează mai întâi sub înfăţişarea angelică a ,,unui tânăr voievod",apoi sub înfăţişare demonică: un ,,mândru chip", născut din soare şi din noapte” care vine în odaia fetei.

Puterea de sacrificiu a omului de geniu în numele împlinirii idealului absolut este proprie numai geniului, fiind exprimată prin intensitatea sentimentului de iubire, care duce la renunțarea la nemurire. Setea de cunoaştere a omului de geniu -,,o sete care-l soarbe"- face ca Hyperion să meargă la Demiurg, pentru a fi dezlegat de nemurire în scopul de a descifra taina fericirii, prin împlinirea iubirii absolute, în numele căreia este gata de sacrificiul suprem. Eliberat de patima iubirii, Hyperion se detaşează de lumea strâmtă, meschină, superficială şi ,,nu mai cade ca-n trecut/ în mări din tot înaltul". exprimându-şi profundul dispreţ faţă de incapacitatea acestei lumi de a-si depăşi limitele, de a se ridica spre o viziune a ideilor superioare.

Figuri de stil:

-formulă narativă a basmului -„A fost odată ca-n poveşti", pentru a sublinia caracterul fantastic şi alegoric al versurilor.

 -        antiteza: geniu – om comun

-        metafore: „chip de lut”,  „foc de soare”, „cercul vostru strâmt”

-        comparatii: „îl înconjor/Ca nişte mări”, „Iar umbra feţei străvezii/ E albă ca de ceară”

-        oximoronul: „mort frumos cu ochii vii”,

-        hiperbola: „venea plutind în adevăr”, „răsai c-o-ntreagă lume”

-        inversiunea: „viclean copil”,

- epitetul popular ,,o prea frumoasă fată" a fost ales dupa un lung sir de încercări:( ,,un ghiocel de fată", un vlăstărel de fată", o dalie de fată", un gângure de fată, o pasere de fată, un cănăraș de fată, un giuvaer de fată"

-verbele la imperfect, în episodul călătoriei Luceafărului în spaţiul cosmic, denotă mişcarea eternă şi continuă: „creşteau, treceau, părea, vedea";
- verbele la perfect simplu şi la conjunctiv din tabloul al doilea susţin oralitatea stilului, vorbirea populară specifică oamenilor de aceeaşi condiţie: „se făcu, să râzi, să-mi dai.”
   Imagini artistice:

  Imaginile sunt preponderent vizuale, pentru că ochii sunt foarte importanţi în ritualul erotic eminescian. Metamorfozele succesive ale Luceafărului vor sta sub semnul cercului, imaginea perfecţiunii şi a începutului care coincide cu sfârşitul, deci a unei iniţieri, fiind apanajul geniului. Zborul aduce în discuţie existenţa a două lumi, fiecare având o caracteristică temporală diferită - una terestră, umană, muritoare şi alta cosmică, eternă, absolută. Imaginile sunt vizuale şi au o mare forţă de sugestie.

    Titlul(structură,semnificație):

  Titlul susține aspirația geniului spre iubirea ideală prin ilustrarea motivului central al poeziei - Luceafărul. De asemenea, el confirmă alegoria geniului solitar în lume, neînțeles de ceilalți.

 Din punct de vedere compozițional, titlul este alcătuit din substantivul „Luceafărul”, care reprezintă numele popular dat planetei Venus. In poezie, el devine un simbol al unicității și superiorității.

      Mesajul operei:

  Poemul încorporează concepția filozofică a autorului, conform căreia omul este veșnicul prizonier al imposibilității depășirii propriei condiții. Fata de împărat este îndrăgostită și fascinată de Hyperion, însă condiția de pământean nu îi permite să se ridice deasupra propriei naturi. În final, ea îl alege pe Cătălin, cu care împarte aceeași condiție și aceleași necesități, în ciuda imperfecțiunii care acompaniază toate acestea. Dragostea pe care Hyperion i-o poartă, deși una cu absolutul, nu este înțeleasă pe deplin de către fata de împărat, și prin urmare, nu este reciprocă. În timp ce Hyperion este gata să renunțe la condiția sa privilegiată de dragul fetei, aceasta nu este capabilă de același sacrificiu.

    Opinii critice;referințe critice:

  G.Calinescu consideră că,, Luceafărul ”nu avea aşa un mare răsunet fără opera completă a lui Eminescu. El consideră Luceafărul vârful operei eminesciene spre care ne urcăm citind creaţiile mai mici. Din toate acestea se desprinde o idee centrală confirmată de toţi criticii prin care este considerată că întreaga creaţie eminesciană conţine motivul luceafărului.

  Dumitru Popovici,,  „Am afirmat că Eminescu a văzut în Hyperion un personaj complex, - un titan care şi-a însuşit unele trăsături proprii geniului în concepţia lui Schopenhauer... Titanismul nu înseamnă însă numai năzuinţa unei eliberări prin acţiune fizică; adeseori întregul proces titanian se localizează în lumea morală. De ordin moral este conflictul poemei Luceafărul. Hyperion simte opresiunea legii divine de sub imperiul căreia doreşte să se sustragă; el simte totodată chemarea condiţiunii umane".

 

FIŞĂ  DE  LECTURĂ,,MOROMEȚII”

Opera epică

Am început lectura (data)1ianuarie 2019………………..             

Am terminat lectura (data) 12 ianuarie 2019………………...

Titlul operei literare: Moromeții…………………………………………………………………………..

Autorul: Marin Preda…………………………………………………………………………………………

Opera face parte din volumul:,,Moromeții”…………………………………………………………..

Editura:,,Cartea românească”…………………………………………………………………………………………

Anul apariţiei volumului: 1955……………………………………………………………………..

Date importante din viaţa şi activitatea scriitorului:

         Romancier şi nuvelist, Marin Preda, s-a născut la 5 august 1922, în Şilistea-Gumeşti, judeţul Teleorman, în familia țăranului Tudor Călărașu, şi este unul dintre cei mai importanţi prozatori contemporani.

        Romanul „Moromeţii” a apărut în două volume, primul fiind publicat în 1955, iar cel de-al doilea în 1967, fiind nu numai un punct de reper în proza postbelica, ci şi o reprezentare de excepţie a satului tradiţional românesc din Campia Dunăreană, în perioada interbelică şi postbelică. Romanul a fost precedat de 3 nuvele: „Întalnirea din pămanturi”, „O adunare liniştită” şi „Dimineaţa de iarnă”. Nuvelele anticipează, în majoritatea lor, romanul “Moromeţii”. Abia apariția  "Moromeţilor"(vol. I 1955) a atras atenţia asupra dimensiunii talentului său şi a noutăţilor pe care o reprezenta formula sa epică.

  Alte opere ale autorului:,, Ferestre întunecate;Risipitorii;Viața ca o pradă:;Marele singuratic;Cel mai iubit dintre pământeni”......

  Genul literar: .epic.............................................................................................................................

  Specia-literară: roman............................................................................................................................

  Opera e structurată în: .2 volume........................................................

  Opera este scrisă în: .proză

  Locul desfăşurării acţiunii:  spațiul cuprinde panorama Câmpiei Dunării.;  mai precis în satul teleormănean Siliștea Gumesti.;....................................................................................................

   Timpul desfăşurării acţiunii: .perioada de dinaintea celui de-al doilea război mondial; satul e înfățișat cu câțiva ani înaintea celui de-al doilea razboi  mondial,în vara anului 1937;      

      

    Naratorul (tipul de narator, indici ai prezenţei acestuia): Perspectiva narativă reprezintă unghiul din care este relatată acțiunea unei opere epice. Naratorul se definește drept o instanţă fictivă dintr-o operă literară, care îndeplinește funcția unui purtător de cuvânt al autorului. Poziția acestuia față de faptele petrecute se deduce din prezența sau absența comentariilor referitoare la acțiune și personaje. În romanul „Moromeții”, perspectiva narativă este obiectivă, iar întâmplările sunt relatate prin utilizarea de verbe și pronume la persoana a treia. Naratorul este omniscient şi omniprezent, expunând faptele în mod obiectiv. Cu toate acestea, criticul literar Nicolae Manolescu a remarcat că există momente în care vocea naratorului impersonal, omniscient și omniprezent se confundă cu cea a protagonistului, Ilie Moromete. Astfel se creează personajul-reflector, care ocupă locul naratorului pe alocuri. 

Viziunea narativă este auctorială, astfel încât naratorul cunoaște toate punctele de vedere din care se interpretează faptele.

Personaje:

 Ilie Moromete - Personaj central, traversează drama țăranului legat de vechile rânduieli ale statului , luptând contra amenințărilor care-l asaltează: fonicirea, impozitele, datoriile la Bancă, taxele pentru Niculae la școală;


Primul semn al unor vremuri mai grele a fost tăierea salcâmului, simbol al stabilității și trăniciei. El este incapabil de negustorie, este incapabil sa facă bani stârnind nemulțumirea băieților săi. Presat de împrejurări se hotăraște să-l trimită pe Achim la București , vinde o parte din pământ și locul din spatele casei.
Bătaia baieților cu parul este o disperată încercare de a-și salva autoritatea.
Fuga băieților cu caii la București spulberă iluziile personajului. El trăiește drama de a nu se mai întâlni cu fii săi pe aceeași traiectorie morală.
Lumea lui este cea de la fierăria lui Iocan, unde el era așteptat, pentru a se începe discuțiile, semn al prestigiului său real.
Plăcerea de a vorbi a lui Moromete stârnea mânia Catrinei .
Ilie Morometre este carecterizat de inteligența ascuțită , ironie , logică interioară..
Morometre este un bun observator și moralist, dar și un disimulat , își ascunde gândurile, se amuză pe seama prostiei, a îngâmfării , a limbajului prețios. Pentru cei din jur, Moromete este sucit și imprevizibil.
Exista in firea lui Moromete o anumită candoare rămasă din copilarie , dar și un refuz de a ieși din lumea lei. El își prelungește iluzia că poate trăi ocolit de evenimente.
Dar nu știe să-și exteriorizeze duioșia și dragostea nici chiar față de copii.
Scena în care fiul cel mic Niculae este cuprins de friguri, când a luat premiul I, îl surprinde pe Moromet-, tatăl ...
Scena ploii când este udat până la piele este revelatoare. Monologul său interior arată efortul lui de a înțelege lumea, schimbările satului. Ploaia îi dă puterea a-și analiza gândurile, rostul vieții de până atunci, legăturile cu oamenii, dar mai ales cu ai săi.
Hotararea întârziata cu care sapă, grija pentru a salva niște biete paie ascunde de fapt zdruncinarea întregi sale ființe. Neprețuit de ai săi și părăsit de copiii care fug la oraș, măcinat de neînțelegerile din familie, Moromete simte că timpul îi este potrivnic, nu mai este răbdător. El nu se împacă cu gândul că rosturile țăranești trebuie schimbate .

Paraschiv, Nilă și Achim- refractari la modul de existență oferit de tatăl lor, nemulțumire întreținută și de Guica, fiii cei mari trăiesc cu iluzia că s-ar putea realiza independent, la oraș, din banii câștigați pe oile și caii familiei. Ei reprezintă categoria țăranilor care renunță la pământ, pentru o viață visată mai bună, la oraș. Fiii își ratează destinul.

Niculae - Fiul cel mic este stăpânit în copilărie de dorința de a învăța carte, iar înceâand din adolescență de ideea de a crea o noua religie a binelui și a răului, o nouă dogmă. Crede la început că socialismul este ceea ce caută, de aceea devine activist de partid. Apoi iese din organizație, își continuă studiile și devine inginer horticol.

 Catrina Moromete este sotia lui Ilie, mama Ilincăi și a Titei si mama vitrega a celor patru baieti; este o femeie foarte credinciasă.

     Rezumat / Idei principale:

 -Marin Preda ,descrie viața în satul Siliștea Gumești ,contrar inaintasilor sai care o  vad zbuciumata si angajata in masuri disperate ,ca fiind lipsita de drame zguduitoare si formidabile rasturnari

  -Ilie Moromete este multumit sa traiasca intr-o gospodarie mijlocie ,nefiind insetat dupa pamant sau alte luxuri

- Copiii lui Ilie nu-I impartasesc aceleasi viziuni asupra vieti si incep problemele in familie :

- Achim pleaca cu oile la Bucuresti si nu se mai intoarce

- Paraschiv si Nila se opun vanzarii cailor pentru restaurarea bugetului familiei ,Paraschiv suspectand ca surorile sale au o cutie plina cu comori o sparge si incepe sandalul in familie

- Nila si Paraschiv fug cu caii la Bucuresti ,Moromete vinde pamant pt. achitarea impozitelor si mentinearea lui Niculaie la scoala.

- Volumul I se incheie cu Ilie Moromete care înțelege că timpul nu mai avea rabdare in urma unei experiente care ii modifica psihologia si il face sa alunece in muțenie.

                                                      REZUMAT

Cu câţiva ani înaintea celui de-al doilea război mondial, la începutul verii, familia lui, Ilie Moromete, din satul  Câmpia Dunării, Siliştea-Gumeşti, se întoarce de la câmp. Astfel, vedem că băieţii fug să se odihnească, fetele se duc să se scalde, iar Mormete, tatăl, rămâne singur în mijlocul bătăturii, iar apoi iese la drum cu ţigara în mână.  Singura, mama este nevoită să se îngrijească de treburi.

Niculae se întoarce cu oile de la păscut şi îşi ajută mama la muls. Vărsându-şi nervii pe Bisisica, oaia buclucaşă, el îi mărturiseşte mamei sale că s-a săturat de oi şi că şi-ar dori să poată merge la şcoală. Niculae o roagă să-l convingă pe tatăl său să dea oile la cioban şi pe el să-l lase  să înveţe.

Spre seară, Catrina Moromete îşi cheamă familia la masă. Astfel, cei opt membri ai familiei se aşează la masă după fire şi neam. În timpul mesei, Achim aduce vorba despre plecarea lui la Bucureşti cu oile, dar tatăl nu-i dă niciun răspuns. Catrina atrage atenţia asupra lui Niculae şi a dorinţei lui, dar Moromete are alte gânduri.

Sfătuindu-se cu Nilă, Moromete se hotărăşte să-l lase pe Achim să plece cu oile la Bucureşti pentru a face rost de bani. Cel mai fericit la auzul veştii este Niculae care va scăpa în sfârşit de Bisisica. Totuşi, nici cei trei fiii nu-şi încap în piele de fericire şi se duc la mătuşa lor, Guica, cea care, de fapt, a pus la cale tot planul, să-i dea vestea cea mare.

Întrucât se hotărâse plecarea lui Achim la Bucureşti, Moromete îşi dă seama că trebuie să li se facă celor trei pe plac până la capăt şi deoarece nu puteau să mai vândă din oi, singurul lucru din care mai puteau face bani era salcâmul. Astfel, într-un răsărit de zi, Moromete îl trezeşte pe Nilă şi îl ia cu el în grădină pentru a tăia salcâmul mult dorit de Bălosu. Spre dimineaţă, ei reuşesc să doboare salcâmul, a cărui cădere are ecou în tot satul.

Pe o ploaie torenţială, Achim ia drumul spre Bucureşti . Fiindcă fiul său avea să se întoarcă abia la toamnă cu bani, iar Jupuitu avea să se întoarcă în câteva zile după bani, promiţându-i că nu-l va mai ierta, Moromete se hotărăşte să se ducă să se împrumute de la primarul Aristide.

Paraschiv şi Nilă, îndemnaţi de Guica, vor să fugă şi ei de acasă cu tot cu cai, dar se întorc din drum, simţindu-se vinovaţi. A doua zi, Guica se duce la Moromete acasă pentru a vedea cum va reacţiona acesta.

Gătit cu pălăria tatălui său şi cu un buchet de flori, Niculae se duce la serbarea şcolară. Acolo vine şi tatăl său care află, cu mirare şi emoţie, că fiul său a luat premiul întâi la băieţi. Însă, în timp ce îşi spune poezia, copilul este cuprins de friguri, iar tatăl este nevoit să-l ducă acasă în braţe.

Şi în acest an întreaga familie Moromete se duce la câmp, la seceriş. După ce au secerat câtva timp, membri familiei se aşează la masă, Niculae aduce iar în discuţie planurile sale legate de şcoală.

Scămosu, un negustor de găini venit de curând de la Bucureşti, îi adevereşte lui Moromete bănuiala, spunându-i că fiii lui sunt înţeleşi între ei să fugă de acasă. Presat de perceptor, Moromete este nevoit să ia din banii puşi deoparte pentru şcoala lui Niculaie şi să-şi plătească taxele.

Odată ce îşi dă seama că fiii săi l-au trădat, tatăl intră într-o lungă criză. Pierzându-şi răbdarea, Moromete pune mâna pe par şi începe să dea în Paraschiv şi Nilă.

După confruntarea finală, Moromete pleacă de acasă să se laude, şi se întoarce abia la miezul nopţii. A doua zi, când se trezeşte, el află de la ceilalţi că băieţii săi au spart lada de zestre a fetelor, au luat banii şi covoarele şi au fugit cu caii. Resemnat, el se îşi dă seama, totuşi, că trebuie să-şi vadă mai departe de treabă, căci “timpul nu mai avea răbdare”. Astfel, în aceeaşi zi, el îi vinde lui Bălosu o bucată din pământul familiei, iar din banii luaţi cumpără doi cai, plăteşte fonciirea, rata la bancă, datoria la Aristide şi taxele de şcolarizare ale lui Niculaie.

               Momentele subiectului:

Expoziţiunea : La începutul verii, într-o seară de sâmbătă, Moromeții se întorc de la câmp;conflictele între membrii familiei...

Intriga= Starea tensionată din familie întreținută de sora lui Ilie,care-i îndeamnă pe cei trei băieți să fugă cu oile  și lipsa banilor.

Desfăşurarea acţiunii: Moromete acceptă să îi vândă vecinului său, Tudor Bălosu, salcâmul din fundul gradinii; țăranii se adună la Poiana lui Iocan și comentează ironic știrile din ziare; Achim pleacă cu oile la București;Niculae ia premiul întâi și insistă să meargă la școală la oraș; începe secerișul;

Punctul culminant=Ilie Moromete trăiește o dramă sufletească, când înțelege că Achim nu se mai întoarce,iar cei doi fii fug cu caii.

Deznodământul: Destrămarea familiei și vânzarea unei părți de pământ îl afectează profund pe Moromete,devine tăcut și însingurat.

    Moduri de expunere: (indică modul prezent în opera literară , indică pagina / paginile şi transcrie câte un citat):  

-Naraţiune .. „În Câmpia Dunării, cu câțiva ani înaintea celui de-al doilea război mondial se pare că timpul avea cu oamenii nesfârșită răbdare; viața se scurgea aici fără conflicte prea mari.”......  „Catrina îi crescuse cu trudă pe cei trei. Paraschiv, Nilă şi Achim erau mici când se măritase cu Moromete, şi în loc de răsplată aceştia începuseră s-o urască. Tudor Bălosu şi fiu-său pe de o parte, Guica şi Parizianul [...] pe de altă parte, îi învăţaseră pe cei trei că mama vitregă era vinovată că se trăia greu la ei şi că dacă n-or s-o dea afară din casă are să pună mâna pe averea tatălui”.

Dialog .. ' Hai, nea Ilie, hai, nea Ilie! se grabi Jupuitul, pocnind incuietoarea gentii.

-        Pai nu ti-am spus ca n-am?! zise Moromete nevinovat. Ce sa-ti fac eu daca n-am! De unde sa dau? N-am!'

'- De ce nu vrei sa intelegi ca n-am? Ia ici o mie de lei, si mai incolo asa, mai discutam noi! Ce, crezi ca noi fatam bani?'

-Descriere . "Timp de câteva sãptãmâni satele câmpiei rãmaserã dupã aceea pustii. Cãldura începea numaidecât dupã rãsãritul soarelui, si dacã în timpul noptii se mai întâmpla ca norii sã mai acopere cerul, acesti nori dimineata se fãceau nevãzuti si lãsau sã se reverse din adâncurile limpezi dogoarea necontenitã si grea a zilei de varã”... Dimineata e alburie si satul rãsunã încã de cântecul cocosilor.”(partea a3a;cap1)      

-Monologul de apărare avechii rânduieli ţărăneşti: “Până în clipa din urmă, omul e dator să ţină la rostul lui, chit că rostul ăsta cine ştie ce s-o alege de el”.

Caracterizarea personajului principal: Ilie Moromete:

                                     caracterizare directă (exemple, citate, indicarea paginii):

-naratorul prezinta vârsta lui Moromete, aflat la a doua căsnicie ( “acum avea acea vârstă intre tinereţe şi bătrâneţe, când numai nenorociri sau bucurii mari mai pot schimba firea cuiva”; ”Era cu zece ani mai mare decât Catrina (contingent ‘911, făcuse războiul)”), îi conturează un vag portret fizic (“fruntea largă, descoperită de golul părului căzut de o parte şi de alta a creştetului”), îi precizează simpatia politică pentru liberali.

-Caracterizarea făcută de alte personaje: Catrina îl vede negru la suflet “de păcate şi de tutun”, “mort după şedere şi după tutun”, în timp ce Bălosu intuieşte spiritual duplicitar al vecinului său: “om care eu îi zic una şi el se face că n-aude”.

-Autocaracterizându-se, Ilie Moromete insistă, în finalul volumului al doilea, asupra verticalităţii sale şi a modului de gândire tradiţionalist, neinfluenţabil: “eu totdeauna am dus o viaţă independentă”

caracterizare indirectă (exemple, citate, indicarea paginii):

prima scenă care conturează imaginea tatălui autroritar este cea a cinei Moromeţilor, în care este prezentat ca “stând deasupra tuturor” şi stăpânind “cu privirea pe… fiecare”. Mediind conflicte, el este cel care refuză şcolarizarea lui Niculae sau priveşte cu neîncredere propunerea fiilor celor mari de a pleca la Bucureşti cu oile.

Disimularea este o trăsătură definitorie a lui Moromete. Scena dialogului dintre el şi Tudor Bălosu este semnificativă, fiind un dialog în care ambele personaje mânuiesc cu abilitate textul şi subtextul, astfel încât replicile se succed apparent fără nicio logică; în esenţă, deşi pare un “dialog al surzilor”, dicuţia se dă pe tema vinderii slcâmului, anticipând dificultăţile financiare ale lui Ilie. La intrebarea vecinului dacă s-a hotărât să-i vândă salcâmul, Moromete se gândeşte că acest lucru este posibil, dar se comportă ca şi cum aspectul nu l-ar interesa. La fel, aflând că Paraschiv şi Nilă vor să fugă de acasă, Moromete reuşeşte să-şi ascundă gândurile care il frământă, amânând sa intervină.

Marin Preda creează un personaj de o inteligenţă ieşită din comun. Simţind nevoia hranei spirituale, ţăranul cu fire reflexivă citeşte ziarele in fiecare duminică, impreună cu alţi săteni, in Poiana lui Iocan. Aici el incearcă să clarifice ideile din articolele publicate, să descifreze sensurile profunde ale politicii vremii. Când se schimbă regimul politic, Moromete prevedeîinaintea multora că ţăranii vor rămâne fără pământ. Astfel, în primul volum Ilie Moromete se dovedeşte un membru activ al comunităţii, în cadrul căreia, la diferite niveluri, joacă mai evident sau mai estompat rolul de “centrum mundi”. În volumul al doilea, volubilitatea personajului se diminuează, el transformând eşecul metfaizic într-un success financiar şi fin preocupat de aspecte materiale.

Ironic fiind, Moromete reuşeşte în situaţii critice să atenueze gravitatea momentului. De exemplu, în scena tăierii salcâmului nu pierde nici o ocazie de a I se adresa caustic lui Nilă, la care constată neputinţa de a raţiona în situaţii elementare.

finalul volumului I prezintă drama paternităţii rănite, Moromete trebuind sa accepte plecarea fiilor şi abandonarea statutului de ţăran, în ciuda eforturilor lui de a le insufla acelaşi sistem de valori ca al lui. Cea mai ilustrativă scenă în acest sens apare în volumul al II-lea, când Ilie sapă un şanţ de scurgere în ploaie, vorbind cu un interlocutor fictiv despre lipsa de fundament a noii orânduiri sociale

       Titlul operei (structură, semnificaţie):  Titlul conduce către ideea că romanul va surprinde imaginea unei familii– familia Moromete.Titlul romanului este pluralul unui substantiv propriu și subliniază  interesul scriitorului, intenția sa de a se oglindi existența unei familii, de a face din romanul sau Saga familiei lui Ilie Moromete.

        Și într-adevăr, Marin Preda relatează povestea unei  familii de țărani din Câmpia Dunării, care -de-a lungul unui sfert de secol – cunoaște o profundă și simbolică destrămare.

        Mijloace artistice (figuri de stil,citate care conţin imagini artistice cu indicarea paginii):

 Sub aspect stilistic, lipsesc figurile de stil, cuvintele fiind folosite cu sensul lor propriu. Foarte rar, ele primesc şi un sens figurat, dând textului un ecou liric, precum în construcţia „apa se scurgea la vale cântând”.

--Cele trei gerunzii din finalul scenei :"Conducând" , "facând" , "continuând" îl prezintă un Moromete prins intr-o acțiune fară durata.

 Vocabular (câteva cuvinte noi pe care le-ai învăţat din opera citită  şi sensurile lor):

„femeie de toată isprava”, „om dintr-o bucată” şi femeie„ca un câmp de porumb”

Citate preferate (scrise între ghilimele, indicând pagina):

”Până în clipa din urmă omul e dator să țină la rostul lui, chit că
rostul asta cine știe ce s-o alege de el!” Că tu vii și-mi spui că
noi suntem ultimii țărani de pe lume și că trebuie să dispărem. Și de
ce crezi că, n-ai fi tu ultimul prost de pe lume și că mai degraba, tu
ar trebui să dispari, nu eu”.

    Impresii personale (de ce ţi-a plăcut lectura /ce ai învăţat din această lectură / cum ai fi vrut să se termine acţiunea):

Am descoperit. un personaj desavârșit -Ilie Moromete. Cu o personalitate fascinanta, complexa, Moromete este în acelasi timp incredibil de sarcastic și înduioșător de inocent. Influența pe care o are asupra celor din jurul său, fie ei membrii ai familiei sau vecini din sat, se transferă în totalitate și asupra cititorului.Cred că acțiunea nu se putea finaliza alfel decât a scris-o autorul. 

    Note de lectură (Continuă  enunţurile de mai jos cu idei din opera citită) 

-Opera mi-a trezit sentimente de înțelegere a lumii satului dintr-un trecut îndepărtat....................................................................................................

-Ceea ce impresionează este putereaprin care personajul principal dorește să-și aproprie familia..........................................................................................................

-Surpinzător este momentul  când Moromete este trădat de fiii săi........................................................................................................

-Demn de admirat este fragmentul în care Moromete îi înțelege suferința lui Niculae la serbarea școlară. .................................................................................

-Am admirat felul în care nu se umilește în fața celui care venise să-i perceapă impozitul.  ...............................................................................................                                   

-Am fost curios când a descoperit fuga celor trei fiii...................................................................................................................

-Aş vrea să trăiesc în lumea personajului, pentru că .n-am trăit la sat și un personaj deosebit ca Moromet este rar întâlnit..................................................................

-Nu aş  vrea să trăiesc în lumea personajului, pentru că viața sa a fosto zbatere de a trăi..............................................................

       Opinii critice / Referinţe critice: Critica – Arca lui Noe (MOROMETII)

                                                                                             Nicolae Manolescu

 „se pare ca timpul avea cu oamenii nesfârșita răbdare”= răbdarea este o impresie greșită a oamenilor, aflați în pragul unor imense răsturnări istorice (oamenii de felul lui Moromete care cred că stă în puterea lor de a evita marile conflicte).

- Majoritatea personajelor din roman „par să spună” ceva în fiecare clipă, gesturile lor ascund un înțeles.

- În Moromeții există două personaje care joacă din când în când rolul unor „reflectori”: Moromete și fiul cel mic, Niculae.

-Moromete este un învins în cadrul familiei sale, pentru că tentativa lui de a menține o structură patriarhală, anacronică se ciocneste de necesitatea afirmării celei de-a doua vârste a civilizației țărănești reprezentate prin Nilă, Paraschiv si Achim.

-Caracter dominant, personaj simbolic, Ilie Moromete este pe rând „filozof, actor, naiv, disimulat”.

-Moromete își joacă rolul fără cusur. El își exprimă uimirea, nedumerirea, supărarea, calculând efectul fiecărui cuvânt, căutând clipa potrivită pentru fiecare replică.

Eugen Simion:
“Preda are ceea ce nu au mulți creatori: o filosofie de existentă, un mod de a gândi omul și relațiile lui în Univers.”
Ov. S. Crohmalniceanu:
“Romanul “Moromeții” a dat de la apariție sentimentul celei mai depline autenticități și expresiile morometene au început să circule, fermecând prin savoarea lor și făcând repede școala.”

                                       ENGHIDU - Nichita Stănescu

A murit Enghidu, prietenul meu,
care ucise cu mine lei.
(din poemul "Ghilgames")

I

Priveste-ti mîinile si bucura-te,
caci ele sunt absurde.
Si picioarele priveste-ti-le, seara,
drept cum stai,
atîrnînd spre luna.
Poate ca sunt mult prea aproape
ca sa ma vezi,
dar si aceasta e altceva decît nimic.
Ma voi face departare,
ca sa-ti încap în ochi,
ori cuvînt,
cu sunete de marimea furnicii,
ca sa-ti încap în gura.
Pipaie-ti urechea si rîzi
si mira-te ca poti pipai.
Pe mine însumi ma dor,
în scurta trecere.
Mi-am întins privirea si ea a întîlnit un copac,
si el a fost !
Umerii priveste-mi-i,
si spune-ti ca sunt cei mai
puternici pe care i-ai vazut,
dupa iarba si bivoli,
caci fara pricina sunt asa.
Cu ei mut departarea,
ca pe un sac de piele
la moara de vînt.
De-aceea cînd ma ard
în strafundul ochilor
niciodata atinsele de mine lumini,
suava durere albastra-mi întind
peste crestet,
sa-mi tina loc de cer.
Si daca ma dor pe mine însumi,
cu rîuri,
cu pietre, cu o dunga de mare,
atît cît sa-mi fie toate un pat,
totdeauna neîncapator gîndului meu
în vesnica crestere,
o, n-am sa stiu ca si tu
te dori pe tine asemeni,
si nu eu sunt acela
cu care vorbesc!

Ca sa fie ceva între noi,
altcineva – sau eu
însumi – am botezat
ceea ce însumi eu facusem,
ranindu-ma,
mereu împutinîndu-ma, mereu murind,
cu vorbe de buzele mele spuse.
Si pentru durerea cea mare,
albastru i-am zis,
tot fara pricina,
ori numai pentru ca asa mi-au
surîs buzele.
Te-ntreb, oare tu,
daca asemenea ai spus, surîzînd,
carei alte dureri i-ai spus astfel?

Desigur, înaltimea
pe care-am azvîrlit-o din ochi,
ca pe o sulita fara întoarcere,
tu altcum ai mîngîiat-o,
pentru ca mîinile tale,
gemene cu ale mele,
sunt absurde, si-ar trebui
sa ne bucuram de aceste cuvinte trecînd
de pe o gura pe alta ca un rîu nevazut,
caci ele nu exista.
O, prietene, cum este albastrul tau?

III

Joc de treceri, mai iuti, mai încete,
pentru ochiul meu
o data cu mine creîndu-i pe
arbori, pietrele si rîul,
deasupra mai încetului meu trup
tîrîndu-se de gînd,
asemenea caprelor, seara,
de funie.
Timpul, el singur peste tot, eu însumi,
si dupa aceea.

IV

Si cînd toate se sterg,
ca într-o scoica marile,
nimic nemaifiind, decît în ochii celor
care nu sunt,
trecerea durerii în trecerile
timpului, o, prietene,
asemenea fiind altcuiva,
eu nu voi mai fi,
caci un lucru asemenea altuia
nu exista.
Ceea ce e unic el însusi se doare pe sine,
masurînd ca la toance,

în munti, trecerea timpului,
stiindu-se singur,
schimbînd cu jur împrejurul lui
nume de lucruri.

V

Ceea ce nu e fara de margini este,
pretutindenea calatoreste,
pete mari întîlnind
carora Timp le spun.
Ceea ce nu e pretutindenea este,
picioarele
mi le soarbe pîna la genunchi,
coltul inimii
mi-l izbeste, pe gura îmi danseaza.
Ceea ce nu e fara Timp este,
ca amintirea.
E asemenea vazului mîinilor, asemenea
auzului ochilor.

VI

Eu mor cu fiecare lucru
pe care îl ating,
stelele rotitoare ale cerului,
cu privirea;
fiecare umbra

pe care o arunc peste nisip,
sufletul mai putin mi-l ramîne, gîndul
mai lung mi-l întinde; fiecare lucru
îl privesc cum as privi moartea, rareori
uit aceasta, si-atunci,
din nimic fac dansuri
si cîntece, împutinîndu-ma
si smulgîndu-mi
bataia tîmplelor, ca sa fac din ea
coroane de mirt.

VII

Iesi din cort, prietene,
sa stam fata în fata,
privindu-ne, sa tacem împreuna,
mereu întrebîndu-ne
în sine celalalt daca e,
si cum pe sine însusi se simte.
Joc de-a rostogolul, cu pietrele,
de undeva stîrnite, spre altundeva.

eseu motivațional pentru Facultatea de Cibernetică ASE

1=Date de identificare a candidatului: (nume, initiala/initialele tatalui, prenume - din certificatul de nastere).....................................

2=De unde v-ati informat despre oferta educationala a ASE ?

  Am fost interesat(ă) de oferta educațională a Academiei de Studii Economice și am studiat site-ul facultății de Cibernetică,urmărind în anul acesta informațiile publicate.Astfel,am aflat că

 Facultatea combină cursuri de dezvoltare software cu materii de business oferind o educație adecvată Societății Informaționale și Revoluției Industriale 4.0.

3=Care sunt motivele alegerii programului de studii (prima optiune) si argumentele pentru care ati ales sa studiati la ASE ? (motive personale, preferinte legate de o anumita cariera, argumente pentru obtinerea unei anumite calificari etc.)

   Știu că am de ales între Cibernetică, Statistică și Informatică economică.Am aflat că în cadrul secției Cibernetică se pune accentul pe economie, modele matematice aplicate în economie, teorii ale deciziilor, etc. Dacă aleg să continui studiile în cadrul secției de Statistică, voi studia, așa cum probabil îmi imaginez,  tot ce ține de statistică în detaliu, și anume statistica pieței, statistică micro/macroeconomică, statistica populației, sondaje și anchete statistice, econometrie.

De asemenea am citit despre Crystal System care s-a implicat constant în acțiuni care au avut drept scop formarea la cel mai înalt nivel al studenților din cadrul Facultății de Cibernetică, Statistică și Informatica Economică din cadrul ASE București. Am aflat despre Asociația ,,Clubul Informaticii Economice - CyberKnowledgeClub" (CKC),o organizație non-profit fondată de către membri ai DICE, CSIE, ASE. CKC- reprezintă o punte între companii și mediul academic care inițiază proiecte de formare a studenților în spiritul cerințelor economiei reale. CKC a implementat cu succes un proiect de reformă curriculară în IT și organizează anual o conferință stiințifică recunoscută internațional.

Am avut în jurul meu,în propria familie,modele pentru ceea ce înseamnă o carieră în acest domeniu,oameni dedicați,profesioniști de la care am dobândit valori adevărate.

4=Care sunt asteptarile dumneavoastra privind viata de student in ASE ? (in ceea ce priveste procesul educational, precum si eventuala angajare pe durata studiilor)

   Eu am ales să urmez studiile în cadrul specializării de Informatică Economică...........,voi continua să fiu aceeași persoană serioasă și dedicată învățăturii că și în liceu-dovadă sunt notele obținute în cei patru ani de studiu.

Mi s-a spus că studiile din facultate se axează pe bazele de date (programare și design al bazelor de date), algoritmi în programare, programarea orientata pe obiecte, programarea în multimedia, structuri de date.Am înțeles că varietatea materiilor este mare. Pe lângă cele ce au ca obiect informatica am aflat că se mai studiază materii care aparțin catedrelor de Cibernetică sau de Statistică. Voi participa,cu siguranță, la Sesiunile Științifice Studențești, evenimente organizate în fiecare an de către Academia de Studii Economice din București, pentru a-mi promova proiectele si cercetările realizate împreună cu alți colegi sub îndrumarea profesorilor.Sigur voi frecventa cursurile de zi,astfel încât să acumulez cunoștințe teoretice,dar și practice,însă voi căuta să particip la proiectele de cercetare în cadrul facultății și mă voi implica activ.

5=Dupa finalizarea programului de studii universitare de licenta, va ganditi sa continuati studiile universitare de masterat in ASE ?

  Din punctul meu de vedere, posibilitățile de angajare sunt extrem de mari după terminarea studiilor.La interviurile unde voi merge,voi pune accentul pe lucrurile învățate, proiectele efectuate, valorificându-mi astfel atât potențialul, cât și cunoștințele.La momentul actual, în domeniul IT-ului sunt foarte multe joburi, specializate pe diverse ramuri, precum analiză, programare, testare, suport, infrastructură, security și lista poate continua. De aici, depinde doar de ceea ce îmi place și ce vreau să fac mai departe.Mă gândesc că aș putea începe cu un intership chiar din timpul anului al II-lea și poate voi fi chiar angajată.Sigur că voi continua un master,timp în care mă voi angaja într-o companie,doresc să am un job care îmi va plăcea și în cadrul căruia voi  învăța multe noutăți.

6=Ati avut realizări deosebite pe parcursul liceului (participări la olimpiade, concursuri, actiuni de voluntariat, stagii, vizite etc.) care va recomanda pentru a fi student la programele oferite de ASE ?

   În timpul liceului am participat la numeroase activități extrașcolare:comunicări științifice în cadrul cercului de matematică;olimpiade și concursuri de matematică și fizică locale,acțiuni de voluntariat..............................................................................................................................................

7=Cum doriti sa va implicati in activitatile extracurriculare organizate de cadre didactice sau studenti (participare la sesiuni de comunicari stiintifice studentesti, concursuri, actiuni de voluntariat, schimburi de experienta, participarea la organizarea de activitati culturale, sportive etc.)

  Voi participa,cu siguranță, la Sesiunile Stiințifice Studențești, evenimente organizate în fiecare an de către Academia de Studii Economice din București, pentru a-mi promova proiectele și cercetările realizate împreună cu alți colegi sub îndrumarea profesorilor.Doresc să devin membru activ într-o organizație studențească,să particip la schimburi de experiență,de unde voi avea de învățat și la multele activități unde voi demonstra abilitățile mele organizatorice,dar voi construi și un mod propriu în care voi evolua.

Doresc să continui activitățile de  voluntariat ,așa cum am participat și în timpul liceului ............– atât la nivel de facultate, cât şi în organizaţiile studenţeşti aflate sub tutela ASE-ului,unde doresc să fiu acceptată;să particip la organizarea de evenimente culturale, educaţionale şi sportive, pe care ASE le găzduieşte, iniţiate de mari companii şi alte instituţii, special pentru studenţi :workshop-uri, târguri de job-uri, conferinţe.

8=Consider că ciberneticienii sunt deschizătorii de drum. Oameni cu abordări progresiste, cu impact în medicină sau tehnologie, în domeniile educației sau comportamentului uman,  generatorii schimbării de paradigmă în economie sau în societate.

Mentionati, daca doriti, alte elemente care considerati ca va recomanda.

Data ............................. Semnatura candidatului .......................................

Nota: Eseul va fi redactat la un rand, cu caractere Times New Roman, 12 si va contine intre 300 si 500 de cuvinte. Acesta va fi depus in original in dosarul de inscriere. Semnatura candidatului semnifica si asumarea de raspundere privind originalitatea acestuia.

Ion Creangă și BIBLIA

Ioan Milică, conferenţiar universitar doctor la Facultatea de Litere din cadrul Universităţii "Alexandru Ioan Cuza" din Iaşi:

                                 ION CREANGĂ și BIBLIA

                

În literatura lui Ion Creangă pot fi întâlnite destule fapte de stil care par mai degrabă preluate din cărţile de uz şcolar ori din cărţile Bibliei decât din vorbirea ţărănească vie, spontană, naturală. 

Spre exemplu, basmul Povestea lui Harap-Alb cuprinde un repertoriu interesant de inserturi textuale de sorginte biblică şi bisericească. Când fiul cel mare al craiului se întoarce acasă ruşinat după confruntarea cu ursul ivit pe nepusă masă de sub pod, voinicul îi mărturiseşte tatălui "că am găsit cu cale să mă întorc la d-ta acasă decât să fiu prada fiarelor sălbatice. Şi de-acum înainte, ducă-se, din partea mea, cine ştie, că mie unui nu-mi trebuie nici împărăţie nici nimic; doar n-am trăi cât lumea, ca să moştenesc pământul". Un discret decupaj din Predica de pe Munte, "Fericiţi cei blânzi, că aceia vor moşteni pământul" (Mt 5:5), constituie, în basm, argumentul prin care sensibilul flăcău justifică renunţarea la povara lumească a probei iniţiatice.

Într-un alt fragment, sf. Duminică exprimă în chip fatalist o viziune clasică asupra lumii. Omul nu poate face nimic pentru a-şi schimba soarta, aşa că mai bine ar face să se împace cu propriul destin: "Zică cine-a zice şi cum a vrè să zică, dar când este să dai peste păcat, dacă-i înainte te sileşti să-l ajungi, iar dacă-i în urmă, stai şi-l aştepţi. Mă rog, ce mai la deal la vale? Aşa e lumea asta, şi de-ai face, ce-ai face, rămâne cum este ea, nu poţi s-o întorci, măcar să te pui în ruptul capului. Vorba ceea: zi-i lume şi te mântuie. Dar ia să lăsăm toate la o parte, şi până la una la alta, hai să vedem ce-i de făcut cu cerbul, că spânul te-a fi aşteptând cu nerăbdare. Şi dă! Stăpân nu-i? trebuie să-l asculţi. «Vorba ceea: leagă calul unde zice stăpânul.»" (I. Creangă, Opere, 1970, volumul I, p. 99).

Mica predică despre neputinţa de a schimba lumea oamenilor are ca nucleu o temă din Pateric şi e menită să-l pregătească pe fiul de împărat pentru momentul în care va urca pe tron. Un conducător bun trebuie să fie înţelept, drept, curajos şi milostiv pentru că dobândeşte, prin educaţie şi experienţă, o bună înţelegere a mersului lumii şi a sufletului omenesc. Această filozofie constituie un loc comun în cărţile medievale de învăţătură morală, dar Creangă îmbracă ideea în haina stilistică a limbajului popular.

În ciuda repetatelor prevestiri că va ajunge împărat, Harap-Alb se tot tânguie de greutatea încercărilor la care este supus, iar lamentările sale atrag fie dojana părintească a sfintei, fie apelul la cuvântul înţelept al Scripturii, întreţesut cu cel de învăţătură duhovnicească: "- Câte a dat Dumnezeu, Harap-Alb, zise sfânta Duminică; aşa a trebuit să se întâmple, şi n-ai cui bănui: pentru că nu-i după cum gândeşte omul, ci-i după cum vrè Domnul. Când vei ajunge şi tu odată mare şi tare, îi căuta să judeci lucrurile de-a fir-a-păr şi vei crede celor asupriţi şi necăjiţi, pentru că ştii acum ce e necazul." (I. Creangă, Opere, 1970, volumul I, p. 99).

Ceea ce, la prima vedere, ne apare ca element proverbial popular - Nu-i după cum gândeşte omul, ci-i după cum vrea Domnul - este, în realitate, folclorizarea unui pasaj dintr-o faimoasă lucrare medievală, Urmarea lui Hristos/ Imitaţiunea lui Cristos: I,19,2, operă a teologului Toma de Kempis.

Ca şi sf. Duminică, calul năzdrăvan al eroului îl povăţuieşte pe Harap-Alb să fie răbdător şi să aibă încredere în puterea lui Dumnezeu: "Zi şi d-ta că ai avut să tragi un păcat strămoşesc. Vorba ceea: «Părinţii mănâncă aguridă şi fiilor li se strepezesc dinţii». Hai, nu mai sta pe gânduri; încalecă pe mine şi pune-ţi nădejdea în Dumnezeu că mare e puterea lui; nu ne-a lăsa el să suferim îndelung. Cum vrei. «Ce-i e scris omului în frunte-i e pus.» Doar’ mare-i Cel-de-sus! S-or sfârşi ele şi aceste de la o vreme." (I. Creangă, Opere, 1970, volumul I, p. 97).

Dincolo de invocarea unui vechi proverb iudaic conservat în Biblie şi naturalizat, mai apoi, în folclorul multor culturi creştine, Părinţii mănâncă aguridă iar fiilor li se strepezesc dinţii, acest fragment ca de predică atrage atenţia prin ecourile sale psalmice, îndeosebi Ps 17, cântat în timpul liturghiei, înainte de rostirea Crezului, şi Ps 61.

În alte contexte, prelucrarea filonului biblic se realizează în cheie comică. De pildă, unele din ajutoarele lui Harap-Alb vorbesc cu subînţeles, aidoma elevilor din şcolile de catiheţi. Trecuţi de proba cuptorului de aramă, Harap-Alb şi ai săi se îndeamnă la ospăţ pe socoteala împăratului Roş, un om, de altfel, vestit pentru cruzimea şi răutatea sa, preaslăvind în stil bisericesc "ospitalitatea" conducătorului. Tonul este dat de Gerilă, care, chiar înainte de intrarea în casa de aramă, îşi avertizează tovarăşii că "Doar unu-i împăratul Roş, vestit prin meleagurile aceste pentru bunătatea lui cea nepomenită şi milostivirea lui cea neauzită" (I. Creangă, Opere, 1970, volumul I, p. 113).

Dacă luăm în considerare atât modelul de tip evanghelic (Mc 12:32), cât şi organizarea retorică a textelor de rugăciune, se observă că portretul împăratului se încheagă prin destructurarea parodică a ceremonialului de laudă şi mulţumire închinat divinităţii ca rugăciune. Aceeaşi tehnică discursivă o descoperim şi imediat după scena ieşirii din cuptorul prefăcut în sloi de gheaţă, când Gerilă discreditează ironic invitaţia la ospăţ formulată de împăratul Roş, înfăţişând-o ca pe una din tainele bisericii: "Dar n-aveţi ştiinţă că înălţimea-sa este tata flămânzilor şi al însetaţilor? Şi tocmai de asta mă bucur şi eu, că de-abia m-oiu mai încălzi oleacă bând sângele Domnului" (I. Creangă, Opere, 1970, volumul I, p. 117). Nuanţa parodică devine evidentă doar prin corelarea replicii lui Gerilă cu una din Fericirile enunţate în Predica de pe Munte: "Fericiţi cei ce flămânzesc şi însetează de dreptate, că aceia se vor sătura" (Mt 5:6), în timp ce sintagma sângele Domnului ne trimite cu gândul atât la Cina cea de Taină, cât şi la rugăciunea euharistică rostită de preot înainte de a-i împărtăşi pe credincioşi. Totodată, aluzia evocă şi un uz glumeţ, prezent în vorbirea oamenilor hâtri, pentru care biserică înseamnă 'cârciumă', agheazmă, 'rachiu', iar sângele Domnului, 'vin'.

Aluzia transparentă la retorica Vechiului Testament demonstrează nu doar că arta de a predica poate fi întreţesută în fibra epică a poveştilor, ci şi că prin intermediul literaturii sunt reîmprospătate vechi teme şi motive cu mare potenţial educativ.