FIŞĂ  DE  LECTURĂ,,MOROMEȚII”

Opera epică

Am început lectura (data)1ianuarie 2019………………..             

Am terminat lectura (data) 12 ianuarie 2019………………...

Titlul operei literare: Moromeții…………………………………………………………………………..

Autorul: Marin Preda…………………………………………………………………………………………

Opera face parte din volumul:,,Moromeții”…………………………………………………………..

Editura:,,Cartea românească”…………………………………………………………………………………………

Anul apariţiei volumului: 1955……………………………………………………………………..

Date importante din viaţa şi activitatea scriitorului:

         Romancier şi nuvelist, Marin Preda, s-a născut la 5 august 1922, în Şilistea-Gumeşti, judeţul Teleorman, în familia țăranului Tudor Călărașu, şi este unul dintre cei mai importanţi prozatori contemporani.

        Romanul „Moromeţii” a apărut în două volume, primul fiind publicat în 1955, iar cel de-al doilea în 1967, fiind nu numai un punct de reper în proza postbelica, ci şi o reprezentare de excepţie a satului tradiţional românesc din Campia Dunăreană, în perioada interbelică şi postbelică. Romanul a fost precedat de 3 nuvele: „Întalnirea din pămanturi”, „O adunare liniştită” şi „Dimineaţa de iarnă”. Nuvelele anticipează, în majoritatea lor, romanul “Moromeţii”. Abia apariția  "Moromeţilor"(vol. I 1955) a atras atenţia asupra dimensiunii talentului său şi a noutăţilor pe care o reprezenta formula sa epică.

  Alte opere ale autorului:,, Ferestre întunecate;Risipitorii;Viața ca o pradă:;Marele singuratic;Cel mai iubit dintre pământeni”......

  Genul literar: .epic.............................................................................................................................

  Specia-literară: roman............................................................................................................................

  Opera e structurată în: .2 volume........................................................

  Opera este scrisă în: .proză

  Locul desfăşurării acţiunii:  spațiul cuprinde panorama Câmpiei Dunării.;  mai precis în satul teleormănean Siliștea Gumesti.;....................................................................................................

   Timpul desfăşurării acţiunii: .perioada de dinaintea celui de-al doilea război mondial; satul e înfățișat cu câțiva ani înaintea celui de-al doilea razboi  mondial,în vara anului 1937;      

      

    Naratorul (tipul de narator, indici ai prezenţei acestuia): Perspectiva narativă reprezintă unghiul din care este relatată acțiunea unei opere epice. Naratorul se definește drept o instanţă fictivă dintr-o operă literară, care îndeplinește funcția unui purtător de cuvânt al autorului. Poziția acestuia față de faptele petrecute se deduce din prezența sau absența comentariilor referitoare la acțiune și personaje. În romanul „Moromeții”, perspectiva narativă este obiectivă, iar întâmplările sunt relatate prin utilizarea de verbe și pronume la persoana a treia. Naratorul este omniscient şi omniprezent, expunând faptele în mod obiectiv. Cu toate acestea, criticul literar Nicolae Manolescu a remarcat că există momente în care vocea naratorului impersonal, omniscient și omniprezent se confundă cu cea a protagonistului, Ilie Moromete. Astfel se creează personajul-reflector, care ocupă locul naratorului pe alocuri. 

Viziunea narativă este auctorială, astfel încât naratorul cunoaște toate punctele de vedere din care se interpretează faptele.

Personaje:

 Ilie Moromete - Personaj central, traversează drama țăranului legat de vechile rânduieli ale statului , luptând contra amenințărilor care-l asaltează: fonicirea, impozitele, datoriile la Bancă, taxele pentru Niculae la școală;


Primul semn al unor vremuri mai grele a fost tăierea salcâmului, simbol al stabilității și trăniciei. El este incapabil de negustorie, este incapabil sa facă bani stârnind nemulțumirea băieților săi. Presat de împrejurări se hotăraște să-l trimită pe Achim la București , vinde o parte din pământ și locul din spatele casei.
Bătaia baieților cu parul este o disperată încercare de a-și salva autoritatea.
Fuga băieților cu caii la București spulberă iluziile personajului. El trăiește drama de a nu se mai întâlni cu fii săi pe aceeași traiectorie morală.
Lumea lui este cea de la fierăria lui Iocan, unde el era așteptat, pentru a se începe discuțiile, semn al prestigiului său real.
Plăcerea de a vorbi a lui Moromete stârnea mânia Catrinei .
Ilie Morometre este carecterizat de inteligența ascuțită , ironie , logică interioară..
Morometre este un bun observator și moralist, dar și un disimulat , își ascunde gândurile, se amuză pe seama prostiei, a îngâmfării , a limbajului prețios. Pentru cei din jur, Moromete este sucit și imprevizibil.
Exista in firea lui Moromete o anumită candoare rămasă din copilarie , dar și un refuz de a ieși din lumea lei. El își prelungește iluzia că poate trăi ocolit de evenimente.
Dar nu știe să-și exteriorizeze duioșia și dragostea nici chiar față de copii.
Scena în care fiul cel mic Niculae este cuprins de friguri, când a luat premiul I, îl surprinde pe Moromet-, tatăl ...
Scena ploii când este udat până la piele este revelatoare. Monologul său interior arată efortul lui de a înțelege lumea, schimbările satului. Ploaia îi dă puterea a-și analiza gândurile, rostul vieții de până atunci, legăturile cu oamenii, dar mai ales cu ai săi.
Hotararea întârziata cu care sapă, grija pentru a salva niște biete paie ascunde de fapt zdruncinarea întregi sale ființe. Neprețuit de ai săi și părăsit de copiii care fug la oraș, măcinat de neînțelegerile din familie, Moromete simte că timpul îi este potrivnic, nu mai este răbdător. El nu se împacă cu gândul că rosturile țăranești trebuie schimbate .

Paraschiv, Nilă și Achim- refractari la modul de existență oferit de tatăl lor, nemulțumire întreținută și de Guica, fiii cei mari trăiesc cu iluzia că s-ar putea realiza independent, la oraș, din banii câștigați pe oile și caii familiei. Ei reprezintă categoria țăranilor care renunță la pământ, pentru o viață visată mai bună, la oraș. Fiii își ratează destinul.

Niculae - Fiul cel mic este stăpânit în copilărie de dorința de a învăța carte, iar înceâand din adolescență de ideea de a crea o noua religie a binelui și a răului, o nouă dogmă. Crede la început că socialismul este ceea ce caută, de aceea devine activist de partid. Apoi iese din organizație, își continuă studiile și devine inginer horticol.

 Catrina Moromete este sotia lui Ilie, mama Ilincăi și a Titei si mama vitrega a celor patru baieti; este o femeie foarte credinciasă.

     Rezumat / Idei principale:

 -Marin Preda ,descrie viața în satul Siliștea Gumești ,contrar inaintasilor sai care o  vad zbuciumata si angajata in masuri disperate ,ca fiind lipsita de drame zguduitoare si formidabile rasturnari

  -Ilie Moromete este multumit sa traiasca intr-o gospodarie mijlocie ,nefiind insetat dupa pamant sau alte luxuri

- Copiii lui Ilie nu-I impartasesc aceleasi viziuni asupra vieti si incep problemele in familie :

- Achim pleaca cu oile la Bucuresti si nu se mai intoarce

- Paraschiv si Nila se opun vanzarii cailor pentru restaurarea bugetului familiei ,Paraschiv suspectand ca surorile sale au o cutie plina cu comori o sparge si incepe sandalul in familie

- Nila si Paraschiv fug cu caii la Bucuresti ,Moromete vinde pamant pt. achitarea impozitelor si mentinearea lui Niculaie la scoala.

- Volumul I se incheie cu Ilie Moromete care înțelege că timpul nu mai avea rabdare in urma unei experiente care ii modifica psihologia si il face sa alunece in muțenie.

                                                      REZUMAT

Cu câţiva ani înaintea celui de-al doilea război mondial, la începutul verii, familia lui, Ilie Moromete, din satul  Câmpia Dunării, Siliştea-Gumeşti, se întoarce de la câmp. Astfel, vedem că băieţii fug să se odihnească, fetele se duc să se scalde, iar Mormete, tatăl, rămâne singur în mijlocul bătăturii, iar apoi iese la drum cu ţigara în mână.  Singura, mama este nevoită să se îngrijească de treburi.

Niculae se întoarce cu oile de la păscut şi îşi ajută mama la muls. Vărsându-şi nervii pe Bisisica, oaia buclucaşă, el îi mărturiseşte mamei sale că s-a săturat de oi şi că şi-ar dori să poată merge la şcoală. Niculae o roagă să-l convingă pe tatăl său să dea oile la cioban şi pe el să-l lase  să înveţe.

Spre seară, Catrina Moromete îşi cheamă familia la masă. Astfel, cei opt membri ai familiei se aşează la masă după fire şi neam. În timpul mesei, Achim aduce vorba despre plecarea lui la Bucureşti cu oile, dar tatăl nu-i dă niciun răspuns. Catrina atrage atenţia asupra lui Niculae şi a dorinţei lui, dar Moromete are alte gânduri.

Sfătuindu-se cu Nilă, Moromete se hotărăşte să-l lase pe Achim să plece cu oile la Bucureşti pentru a face rost de bani. Cel mai fericit la auzul veştii este Niculae care va scăpa în sfârşit de Bisisica. Totuşi, nici cei trei fiii nu-şi încap în piele de fericire şi se duc la mătuşa lor, Guica, cea care, de fapt, a pus la cale tot planul, să-i dea vestea cea mare.

Întrucât se hotărâse plecarea lui Achim la Bucureşti, Moromete îşi dă seama că trebuie să li se facă celor trei pe plac până la capăt şi deoarece nu puteau să mai vândă din oi, singurul lucru din care mai puteau face bani era salcâmul. Astfel, într-un răsărit de zi, Moromete îl trezeşte pe Nilă şi îl ia cu el în grădină pentru a tăia salcâmul mult dorit de Bălosu. Spre dimineaţă, ei reuşesc să doboare salcâmul, a cărui cădere are ecou în tot satul.

Pe o ploaie torenţială, Achim ia drumul spre Bucureşti . Fiindcă fiul său avea să se întoarcă abia la toamnă cu bani, iar Jupuitu avea să se întoarcă în câteva zile după bani, promiţându-i că nu-l va mai ierta, Moromete se hotărăşte să se ducă să se împrumute de la primarul Aristide.

Paraschiv şi Nilă, îndemnaţi de Guica, vor să fugă şi ei de acasă cu tot cu cai, dar se întorc din drum, simţindu-se vinovaţi. A doua zi, Guica se duce la Moromete acasă pentru a vedea cum va reacţiona acesta.

Gătit cu pălăria tatălui său şi cu un buchet de flori, Niculae se duce la serbarea şcolară. Acolo vine şi tatăl său care află, cu mirare şi emoţie, că fiul său a luat premiul întâi la băieţi. Însă, în timp ce îşi spune poezia, copilul este cuprins de friguri, iar tatăl este nevoit să-l ducă acasă în braţe.

Şi în acest an întreaga familie Moromete se duce la câmp, la seceriş. După ce au secerat câtva timp, membri familiei se aşează la masă, Niculae aduce iar în discuţie planurile sale legate de şcoală.

Scămosu, un negustor de găini venit de curând de la Bucureşti, îi adevereşte lui Moromete bănuiala, spunându-i că fiii lui sunt înţeleşi între ei să fugă de acasă. Presat de perceptor, Moromete este nevoit să ia din banii puşi deoparte pentru şcoala lui Niculaie şi să-şi plătească taxele.

Odată ce îşi dă seama că fiii săi l-au trădat, tatăl intră într-o lungă criză. Pierzându-şi răbdarea, Moromete pune mâna pe par şi începe să dea în Paraschiv şi Nilă.

După confruntarea finală, Moromete pleacă de acasă să se laude, şi se întoarce abia la miezul nopţii. A doua zi, când se trezeşte, el află de la ceilalţi că băieţii săi au spart lada de zestre a fetelor, au luat banii şi covoarele şi au fugit cu caii. Resemnat, el se îşi dă seama, totuşi, că trebuie să-şi vadă mai departe de treabă, căci “timpul nu mai avea răbdare”. Astfel, în aceeaşi zi, el îi vinde lui Bălosu o bucată din pământul familiei, iar din banii luaţi cumpără doi cai, plăteşte fonciirea, rata la bancă, datoria la Aristide şi taxele de şcolarizare ale lui Niculaie.

               Momentele subiectului:

Expoziţiunea : La începutul verii, într-o seară de sâmbătă, Moromeții se întorc de la câmp;conflictele între membrii familiei...

Intriga= Starea tensionată din familie întreținută de sora lui Ilie,care-i îndeamnă pe cei trei băieți să fugă cu oile  și lipsa banilor.

Desfăşurarea acţiunii: Moromete acceptă să îi vândă vecinului său, Tudor Bălosu, salcâmul din fundul gradinii; țăranii se adună la Poiana lui Iocan și comentează ironic știrile din ziare; Achim pleacă cu oile la București;Niculae ia premiul întâi și insistă să meargă la școală la oraș; începe secerișul;

Punctul culminant=Ilie Moromete trăiește o dramă sufletească, când înțelege că Achim nu se mai întoarce,iar cei doi fii fug cu caii.

Deznodământul: Destrămarea familiei și vânzarea unei părți de pământ îl afectează profund pe Moromete,devine tăcut și însingurat.

    Moduri de expunere: (indică modul prezent în opera literară , indică pagina / paginile şi transcrie câte un citat):  

-Naraţiune .. „În Câmpia Dunării, cu câțiva ani înaintea celui de-al doilea război mondial se pare că timpul avea cu oamenii nesfârșită răbdare; viața se scurgea aici fără conflicte prea mari.”......  „Catrina îi crescuse cu trudă pe cei trei. Paraschiv, Nilă şi Achim erau mici când se măritase cu Moromete, şi în loc de răsplată aceştia începuseră s-o urască. Tudor Bălosu şi fiu-său pe de o parte, Guica şi Parizianul [...] pe de altă parte, îi învăţaseră pe cei trei că mama vitregă era vinovată că se trăia greu la ei şi că dacă n-or s-o dea afară din casă are să pună mâna pe averea tatălui”.

Dialog .. ' Hai, nea Ilie, hai, nea Ilie! se grabi Jupuitul, pocnind incuietoarea gentii.

-        Pai nu ti-am spus ca n-am?! zise Moromete nevinovat. Ce sa-ti fac eu daca n-am! De unde sa dau? N-am!'

'- De ce nu vrei sa intelegi ca n-am? Ia ici o mie de lei, si mai incolo asa, mai discutam noi! Ce, crezi ca noi fatam bani?'

-Descriere . "Timp de câteva sãptãmâni satele câmpiei rãmaserã dupã aceea pustii. Cãldura începea numaidecât dupã rãsãritul soarelui, si dacã în timpul noptii se mai întâmpla ca norii sã mai acopere cerul, acesti nori dimineata se fãceau nevãzuti si lãsau sã se reverse din adâncurile limpezi dogoarea necontenitã si grea a zilei de varã”... Dimineata e alburie si satul rãsunã încã de cântecul cocosilor.”(partea a3a;cap1)      

-Monologul de apărare avechii rânduieli ţărăneşti: “Până în clipa din urmă, omul e dator să ţină la rostul lui, chit că rostul ăsta cine ştie ce s-o alege de el”.

Caracterizarea personajului principal: Ilie Moromete:

                                     caracterizare directă (exemple, citate, indicarea paginii):

-naratorul prezinta vârsta lui Moromete, aflat la a doua căsnicie ( “acum avea acea vârstă intre tinereţe şi bătrâneţe, când numai nenorociri sau bucurii mari mai pot schimba firea cuiva”; ”Era cu zece ani mai mare decât Catrina (contingent ‘911, făcuse războiul)”), îi conturează un vag portret fizic (“fruntea largă, descoperită de golul părului căzut de o parte şi de alta a creştetului”), îi precizează simpatia politică pentru liberali.

-Caracterizarea făcută de alte personaje: Catrina îl vede negru la suflet “de păcate şi de tutun”, “mort după şedere şi după tutun”, în timp ce Bălosu intuieşte spiritual duplicitar al vecinului său: “om care eu îi zic una şi el se face că n-aude”.

-Autocaracterizându-se, Ilie Moromete insistă, în finalul volumului al doilea, asupra verticalităţii sale şi a modului de gândire tradiţionalist, neinfluenţabil: “eu totdeauna am dus o viaţă independentă”

caracterizare indirectă (exemple, citate, indicarea paginii):

prima scenă care conturează imaginea tatălui autroritar este cea a cinei Moromeţilor, în care este prezentat ca “stând deasupra tuturor” şi stăpânind “cu privirea pe… fiecare”. Mediind conflicte, el este cel care refuză şcolarizarea lui Niculae sau priveşte cu neîncredere propunerea fiilor celor mari de a pleca la Bucureşti cu oile.

Disimularea este o trăsătură definitorie a lui Moromete. Scena dialogului dintre el şi Tudor Bălosu este semnificativă, fiind un dialog în care ambele personaje mânuiesc cu abilitate textul şi subtextul, astfel încât replicile se succed apparent fără nicio logică; în esenţă, deşi pare un “dialog al surzilor”, dicuţia se dă pe tema vinderii slcâmului, anticipând dificultăţile financiare ale lui Ilie. La intrebarea vecinului dacă s-a hotărât să-i vândă salcâmul, Moromete se gândeşte că acest lucru este posibil, dar se comportă ca şi cum aspectul nu l-ar interesa. La fel, aflând că Paraschiv şi Nilă vor să fugă de acasă, Moromete reuşeşte să-şi ascundă gândurile care il frământă, amânând sa intervină.

Marin Preda creează un personaj de o inteligenţă ieşită din comun. Simţind nevoia hranei spirituale, ţăranul cu fire reflexivă citeşte ziarele in fiecare duminică, impreună cu alţi săteni, in Poiana lui Iocan. Aici el incearcă să clarifice ideile din articolele publicate, să descifreze sensurile profunde ale politicii vremii. Când se schimbă regimul politic, Moromete prevedeîinaintea multora că ţăranii vor rămâne fără pământ. Astfel, în primul volum Ilie Moromete se dovedeşte un membru activ al comunităţii, în cadrul căreia, la diferite niveluri, joacă mai evident sau mai estompat rolul de “centrum mundi”. În volumul al doilea, volubilitatea personajului se diminuează, el transformând eşecul metfaizic într-un success financiar şi fin preocupat de aspecte materiale.

Ironic fiind, Moromete reuşeşte în situaţii critice să atenueze gravitatea momentului. De exemplu, în scena tăierii salcâmului nu pierde nici o ocazie de a I se adresa caustic lui Nilă, la care constată neputinţa de a raţiona în situaţii elementare.

finalul volumului I prezintă drama paternităţii rănite, Moromete trebuind sa accepte plecarea fiilor şi abandonarea statutului de ţăran, în ciuda eforturilor lui de a le insufla acelaşi sistem de valori ca al lui. Cea mai ilustrativă scenă în acest sens apare în volumul al II-lea, când Ilie sapă un şanţ de scurgere în ploaie, vorbind cu un interlocutor fictiv despre lipsa de fundament a noii orânduiri sociale

       Titlul operei (structură, semnificaţie):  Titlul conduce către ideea că romanul va surprinde imaginea unei familii– familia Moromete.Titlul romanului este pluralul unui substantiv propriu și subliniază  interesul scriitorului, intenția sa de a se oglindi existența unei familii, de a face din romanul sau Saga familiei lui Ilie Moromete.

        Și într-adevăr, Marin Preda relatează povestea unei  familii de țărani din Câmpia Dunării, care -de-a lungul unui sfert de secol – cunoaște o profundă și simbolică destrămare.

        Mijloace artistice (figuri de stil,citate care conţin imagini artistice cu indicarea paginii):

 Sub aspect stilistic, lipsesc figurile de stil, cuvintele fiind folosite cu sensul lor propriu. Foarte rar, ele primesc şi un sens figurat, dând textului un ecou liric, precum în construcţia „apa se scurgea la vale cântând”.

--Cele trei gerunzii din finalul scenei :"Conducând" , "facând" , "continuând" îl prezintă un Moromete prins intr-o acțiune fară durata.

 Vocabular (câteva cuvinte noi pe care le-ai învăţat din opera citită  şi sensurile lor):

„femeie de toată isprava”, „om dintr-o bucată” şi femeie„ca un câmp de porumb”

Citate preferate (scrise între ghilimele, indicând pagina):

”Până în clipa din urmă omul e dator să țină la rostul lui, chit că
rostul asta cine știe ce s-o alege de el!” Că tu vii și-mi spui că
noi suntem ultimii țărani de pe lume și că trebuie să dispărem. Și de
ce crezi că, n-ai fi tu ultimul prost de pe lume și că mai degraba, tu
ar trebui să dispari, nu eu”.

    Impresii personale (de ce ţi-a plăcut lectura /ce ai învăţat din această lectură / cum ai fi vrut să se termine acţiunea):

Am descoperit. un personaj desavârșit -Ilie Moromete. Cu o personalitate fascinanta, complexa, Moromete este în acelasi timp incredibil de sarcastic și înduioșător de inocent. Influența pe care o are asupra celor din jurul său, fie ei membrii ai familiei sau vecini din sat, se transferă în totalitate și asupra cititorului.Cred că acțiunea nu se putea finaliza alfel decât a scris-o autorul. 

    Note de lectură (Continuă  enunţurile de mai jos cu idei din opera citită) 

-Opera mi-a trezit sentimente de înțelegere a lumii satului dintr-un trecut îndepărtat....................................................................................................

-Ceea ce impresionează este putereaprin care personajul principal dorește să-și aproprie familia..........................................................................................................

-Surpinzător este momentul  când Moromete este trădat de fiii săi........................................................................................................

-Demn de admirat este fragmentul în care Moromete îi înțelege suferința lui Niculae la serbarea școlară. .................................................................................

-Am admirat felul în care nu se umilește în fața celui care venise să-i perceapă impozitul.  ...............................................................................................                                   

-Am fost curios când a descoperit fuga celor trei fiii...................................................................................................................

-Aş vrea să trăiesc în lumea personajului, pentru că .n-am trăit la sat și un personaj deosebit ca Moromet este rar întâlnit..................................................................

-Nu aş  vrea să trăiesc în lumea personajului, pentru că viața sa a fosto zbatere de a trăi..............................................................

       Opinii critice / Referinţe critice: Critica – Arca lui Noe (MOROMETII)

                                                                                             Nicolae Manolescu

 „se pare ca timpul avea cu oamenii nesfârșita răbdare”= răbdarea este o impresie greșită a oamenilor, aflați în pragul unor imense răsturnări istorice (oamenii de felul lui Moromete care cred că stă în puterea lor de a evita marile conflicte).

- Majoritatea personajelor din roman „par să spună” ceva în fiecare clipă, gesturile lor ascund un înțeles.

- În Moromeții există două personaje care joacă din când în când rolul unor „reflectori”: Moromete și fiul cel mic, Niculae.

-Moromete este un învins în cadrul familiei sale, pentru că tentativa lui de a menține o structură patriarhală, anacronică se ciocneste de necesitatea afirmării celei de-a doua vârste a civilizației țărănești reprezentate prin Nilă, Paraschiv si Achim.

-Caracter dominant, personaj simbolic, Ilie Moromete este pe rând „filozof, actor, naiv, disimulat”.

-Moromete își joacă rolul fără cusur. El își exprimă uimirea, nedumerirea, supărarea, calculând efectul fiecărui cuvânt, căutând clipa potrivită pentru fiecare replică.

Eugen Simion:
“Preda are ceea ce nu au mulți creatori: o filosofie de existentă, un mod de a gândi omul și relațiile lui în Univers.”
Ov. S. Crohmalniceanu:
“Romanul “Moromeții” a dat de la apariție sentimentul celei mai depline autenticități și expresiile morometene au început să circule, fermecând prin savoarea lor și făcând repede școala.”