PĂUNUL ALB....

Un păun alb își rotea evantaiul și cânta cu glasul auzit numai de el:

dacă aş fi iarbă,
 aş iubi gleznele 
de copii şi fuga lor nebună...
aş iubi râsul tinereţii, sărutul din crâng....
 aş mai iubi ochii zorilor învârtind 
zilele fără număr.....

 aş mai iubi
copitele cailor şi fructele rumene....
aş iubi pietrele dogorind în soaele verii... 
iedera agăţată de garduri,
şi, cu fiecare ploaie, perdeaua rece
dintre cântec şi anotimp...

dar eu sunt un păun alb 
pasăre a vieţii curată,
a speranţelor cântate sub senin...

doar un păun alb privit ciudat de gândurile ascunse....