CEAHLĂUL

Prima relatare scrisă în care se vorbeşte că un munte al Moldovei ar fi similar cu Olimpul grecilor a fost a domnitorului Dimitrie Cantemir. În lucrarea „Descriptio Moldavie” („Descriptio antiqui et hodierni status Moldaviae” – „Descrierea stării de odinioară şi de astăzi a Moldovei”), scrisă între anii 1714-1716, în limba latină.

  Titlul dat de Dimitrie Cantemir operei sale subliniază ideea sa de a crea o descriere a Moldovei, cuprinzând o analiză completa, din punctul de vedere geografic, istoric,economic, politic, etnografic, folcoloric, religioas, administrativ si militar al acesteia, reusind sa realizeze o sinteza admirabila de factori ce contribuie la individualitatea unui popor.

 În prima parte –geografică-este astfel descris muntele Ceahlău:

 „Cel mai înalt dintre munţi este Ceahlăul, care, dacă ar fi intrat în basmele celor vechi, ar fi fost atât de vestit ca şi Olimpul, Pindul sau Pelias.

Este așezat în părțile Neamţului, nu departe de izvorul Tazlăului, iar mijlocul lui e acoperit de zăpezi veșnice; pe vârful lui însă nu se găsește pic de nea, fiindcă pare să fie deasupra norilor de zăpadă. Din vârful său, care se înalță ca un turn, se prăvale un pârâu foarte limpede, ce se năpustește cu mare larmă peste stânci abrupte și se varsă în Tazlău. Drept în vârf se vede o statuie străveche, înaltă de cinci coți, înfățișând, de nu mă înșel, o bătrână cu douăzeci de mioare, din a cărei parte firească curge într-una un izvor…

Înălțimea cea mai mare a muntelui se poate vedea mai cu seamă atunci când, pe timp senin, la asfințitul soarelui, el poate fi zărit de la Cetatea Albă, cetate ce se află la șaizeci de ceasuri drum depărtare, în întregime și atât de limpede, ca și când s-ar afla în apropiere”.

 

  Cantemir se oprește în,,Descriptio Moldaviae” –partea geografică- Cap. V. Despre munţii şi minerele Moldovei mai mult asupra muntelui Ceahlău, oferindu-ne o descriere ştiinţifică a acestuia, dar care cuprinde şi câteva imagini artistice.

 Olimpul Moldovei, așa cum mai este cunoscut Muntele Ceahlău sau Muntele Sfânt al dacilor este un munte special având istorie, spiritualitate, legende şi mister. Când evocă munții,Cantemir se înduioșează spunând că Ceahlăul, ”dacă ar fi intrat în basmele celor vechi”, ar fi fost la fel de vestit ca Olimpul, afirmă că numele de Ceahlău semnifică stâlp, coloană a cerului sau axis mundi. Pe vârful lui s-ar afla o statuie înfățișând o bătrână cu 20 de oi, și mărturisește că nu știe dacă este opera naturii sau a unui artist. Celebrul domnitor-cărturar, un inițiat, amintește despre Calea sacră, un fenomen optic de scurtă durată și constă în apariția spre vest, pentru cîteva minute, a mirificei Căi a Cerului. Datorită jocului de lumini și umbre din primele minute ale răsăritului, umbra vîrfului se proiectează pe cer pierzîndu-se în adîncimile acestuia, astfel încît pare că între cer și pămînt s-a deschis un imens și nesfîrșit drum întunecat mărginit în stînga de un parapet luminos. Calea sacră, care urma drumul Bâcului, până la Chișințu iar de acolo mai departe, spre est,este un drum interesant marcat de megaliți și chiar de mici piramide orientate pe aceeași direcție. 

Interesantă este legenda Babei Dochia şi a celor 20 de oi albe, care de fapt reprezintă Echinocţiul de primăvară sau Poarta astronomică din data de (1+20) ş 21 martie. Un semn caracteristic l-a văzut în straturile de gresii micacee, adesea fin conglomerate, cu intersecţii de marne. Cu cît privea mai sus, întîlnea tot mai des gresia şi apoi conglomeratele de Ceahlău în care apar, răspîndite într-o anumită ordine, klippele de calcar, despre care Dimitrie Cantemir a crezut că sînt un imens şi veşnic brîu de zăpadă în jurul muntelui.

Dimitrie Cantemir nu foloseste termeni vagi în Descriptio Moldaviae, dscrierea fiind foarte distinctă. Astfel,cât de înalt este muntele acesta se poate conchide din împrejurarea că în timpul cât cerul este senin și soarele se înclină spre apus, acest munte se poate vedea întreg și așa de curat de la Cetatea Albă. Comparațiile sunt expresive: Ceahlăul este compară cu Olimpul, Pindul sau Peliasul. Vârful muntelui este comparat cu un „turn”;la fel personificările: pârâul care uzvorăşte din munţe este personificat: „se năpusteşte cu multă larmă”;este plin de admirație: „statuia” înfăţişând o bătrână cu douăzeci de mioare” pare a fi „lucrată de mâna unui artist dibaci.” Descrierea Ceahlăului, a muntelui mitologic, este conturată prin elemente vizuale, cromatice și auditive. Mareție muntelui, în nemișcarea sa, i se adaugă și existența apei, semnul dinamicii, mișcării și al sunetului. Plasticitatea imaginilor artistice și comparațiile dau pregnanță tabloului unitar.Descrierea abundă în substantive și adjective-epitete.

Descrierea Ceahlăului poate fi comparată cu descrierea țării Ardealului  de Bălcescu.

      Vechea denumire a muntelui - aceea de Ceahlău - se regăseşte în cele mai vechi hărţi care s-au păstrat. Astfel: Mons-Czahlou îi spune Dimitrie Cantemir în harta publicată de fiul său Antioh Cantemir la Amsterdam, în 1737, ca adaos la "Descrierea Moldovei".