MOARA CU NOROC=Rezumat pe paragrafe
I. Soacra lui Ghita, mama sotiei lui, Ana, isi spune
parerea in legatura cu intentia ginerelui sau de a lua in arenda carciuma
numita Moara cu noroc, de langa Ineu:”-Omul sa fie multumit cu saracia sa, caci
daca e vorba, nu bogatia, ci linistea colibei tale te face fericit. Dar voi sa
faceti dupa cum va trage inima.” Ghita ii raspunde:”sa ramanem aici, sa carpesc
si mai departe cizmele oamenilor, care umbla toata saptamana in opinci ori
desculti, iara daca dumineca e noroi, isi duc cizmele in mana pana la biserica,
si sa ne punem pe prispa casei in soare, privind eu la Ana, Ana la mine,
amandoi la copilasi, iara d-ta la tustrei. Iaca linistea colibei”. Si se decide
sa arendeze carciuma.
II. Moara cu noroc este un loc unde se castiga bine caci
pe drumetul „venind despre locurile rele, ea il vesteste ca a scapat norocos,
iara mergand spre ele, la moara poate sa gaseasca ori sa astepte alti drumeti,
ca sa nu plece singur mai departe.” In plus fata de situarea favorabila,
clientii erau multumiti deoarece noul carciumar si familia sa „nu il primeau pe
drumet ca pe un strain venit din lume ci ca pe un prieten asteptat de multa
vreme in casa lor”.
III. Soseste la Moara cu noroc Lica Samadaul, „un om ca
de treizeci si sase de ani, inalt, uscativ si supt la fata, cu mustata lunga,
cu ochii mici si verzi si cu sprancenele dese si impreunate la mijloc”. Numele
de „Samadaul” este de fapt o porecla, insemnand cel care raspunde de turmele de
porci date porcarilor la pascut. De obicei este un „om aspru si neindurat, care
umbla mereu calare de la turma la turma, care stie toate infundaturile,
cunoaste pe toti oamenii buni si mai ales pe cei rai, de care tremura toata
lumea si care stie sa afle urechea grasunului pripasit chiar si din oala cu
varza”. Pe Ana, Lica o fascineaza („ramase privind ca un copil uimit la
calaretul ce statea ca un stalp de piatra inaintea ei.”) iar lui Ghita
oaspetele ii cere sa il informeze despre ce se intampla la Moara.
IV. In urma vizitei lui Lica, Ghita isi cumpara doua
pistoale, ia o a doua sluga si doi caini, pe care ii invata sa fie rai. Dar isi
schimba si atitudinea fata de sotia sa:”Ca om harnic si sarguitor, Ghita era
mereu asezat si pus pe ganduri, dar el se bucura cand o vedea pe dansa vesela:
acum el se facuse mai de tot ursuz, se aprindea pentru orice lucru de nimic, nu
mai zambea ca mai nainte, ci radea cu hohot, incat iti venea sa te sperii de
el, iar cand se mai harjonea cateodata cu dansa, isi pierdea lesne cumpatul
si-i lasa urme vinete pe brate”. Lica ii cere carciumarului, printr-un porcar
sosit cu turma la Moara, sa dea de mancare si de baut porcarilor sai si sa isi
opreasca drept plata cinci porci din acea turma. Ghita refuza la inceput, apoi,
la trecerea ultimelor turme, cand vrea sa isi opreasca porci, pazitorii lor ii
spun ca nu au primit de la Lica ordin sa ii dea. Carciumarul interpreteaza
situatia ca semn al dependentei sale de bunavoia Samadaului.
V. Lica Samadaul, impreuna cu doi tovarasi, se apropie de
carciuma pe un drum laturalnic, dar este latrat de cainii cei rai ai lui Ghita
pe care ii imblanzeste. Vazandu-l pe Lica sosit astfel, Ana il trimite pe Laie,
sluga lor, sa astepte ascuns in spatele unor rachiti de langa Moara, pentru a
putea da de stire daca se intampla ceva rau. Samadaul ii da lui Ghita insemnele
turmelor de porci, bucati de piele pe care le prinde la urechile porcilor,
deosebite ca forma, ii cere sa observe deplasarile turmelor si sa il informeze
despre aceste deplasari. Dupa care ia de la carciumar, sub amenintarea ca nu il
va mai lasa sa stea la Moara, o parte din banii acestuia, ca imprumut. Iritat
de niste cuvinte josnice rostite de Lica dupa ce a luat banii („Asa-i ca te-ai
facut bland ca un mielusel?”), Ghita il avertizeaza pe Samadau:”Lica, tu
trebuie sa intelegi ca oamenii ca mine sunt slugi primejdioase, dar prieteni
nepretuiti”. Afland de la Ghita despre trimiterea lui Laie, Lica accepta sa il
trateze pe carciumar ca pe un prieten.
VI. „Ana se simtea tot mai parasita. De cand se
imprietenise cu Lica, Ghita parca fugea de dansa, parca-i ascundea ceva si se
ferea sa nu ramaie singur cu dansa”. Ghita primeste de la Lica sase porci, dar
nici unul dintre ei nu avea insemnele turmelor Samadaului. Acesta il intreaba
pe carciumar, in timpul unei vizite la Moara, prefacandu-se a vorbi in soapta,
dar de fapt vorbind in asa fel incat sa il auda cei din preajma, despre ziua
cand vine arendasul evreu pentru a-si lua banii de arenda de la Ghita. Dupa
care, profitand de sosirea unor lautari tigani la carciuma, Lica ii pune sa
cante si joaca cu Ana. „Incetul cu incetul, ea prinse voie buna; se cam tulbura
cand Lica se apropia de dansa; sangele ii navalea in obraji cand el o apuca de
brau ca s-o invarteasca; dar asa era acum, si altfel nu putea sa fie, si ea se
dete din ce in ce dupa par”; atitudinea ei trezeste gelozia sotului.
VII. Ghita se imprieteneste cu unul dintre jandarmii de
la Ineu, „Pintea caprarul, om scurt si indesat, cu ochii mari, cu umerii
obrajilor iesiti si cu falcile late, cu mustata tunsa si cu o taietura pe
frunte, dar mai presus de toate om asezat si tacut la fire”. Situatia economica
a carciumarului si a familiei sale este infloritoare, caci „avea porci la
ingrasare, doua vaci cu lapte, caruta pe razoare, doi cai buni, avea bani in
lada, nu prea multi, dara destui, ca sa poata trai un an, doi dintrinsii”. Lica
ramane peste noapte la Moara cu noroc, iar Ghita, trezit de latratul cainilor
priveste afara si are impresia ca vede sosind, pentru a-l vizita pe Lica, un
barbat insotit de o femeie cu umeri largi. Din nou trezit de caini si privind
iarasi afara, lui Ghita i se pare ca vede plecand un alt barbat, ce parea a fi
Lica, insotit de aceeasi femeie. Sosit la carciuma, Pintea il informeaza pe
Ghita despre faptul ca arendasul evreu fusese „batut de anevoie se mai poate
pune pe picioare” si jefuit acasa la el. Totodata ii marturiseste ca a fost
tovaras de talharii cu Lica, a fost prins impreuna cu el, inainte de a deveni
jandarm, dupa care precizeaza:”Ghita, sunt de treizeci si opt de ani: ma
spanzur daca implinesc patruzeci fara ca sa-i arat ca mai sunt si altii ca
dansul. Mi-a facut una, pe care n-am sa i-o uit toata viata”. Dupa care merge
cu Ghita si cu cele doua slugi ale acestuia, Laie si Marti, la Ineu, pentru
cercetari asupra jafului de la arendas.
VIII. In absenta lui Ghita soseste la carciuma o trasura
cu o femeie tanara in doliu, cu un copil de cinci ani, insotita de vizitiu si
de feciorul din casa. Discutand cu feciorul, Ana afla ca sotul femeii s-a
sinucis cu trei saptamani in urma si ca femeia, se zice, are turme de porci in
padurile din preajma Morii cu noroc. Discutand intre ei, feciorul si vizitiul,
primul ii spune celui de-al doilea ca banuieste o intovarasire intre Lica si
femeie, ca unul fura bijuterii si celalalt le vinde. Femeia plateste Anei cu o
hartie careia ii lipseste un colt, Ana cere sa i-o schimbe ceea ce vizitatoarea
si face.
IX. La Ineu, Ghita si slugile sale sunt anchetati de
catre comisar, care afla de la Marti ca „Ghita are o veriga de sarma, pe care
sunt insirate semnele turmelor lui Lica, de la care a primit in mai multe
randuri porci, si ca luni, ca ieri, Lica a stat cu Raut, cu Buza-Rupta, cu
Saila Boarul si cu Ghita la carciuma, ca ei au vorbit cam in taina despre
arandasul si ca in amurgul serii Buza-Rupta si cu Saila au plecat spre Ineu,
Raut a luat-o pe vale in sus la padure, iara Lica a ramas pana dimineata la
carciuma. Tarziu apoi, cam pe la miezul noptii, s-au miscat cainii si asa el,
Marti, a iesit afara si, vazand un om si o muiere, a intrebat cine-i. Raut a
raspuns atunci:<Oameni buni!>. De cu zori insa el iar s-a desteptat,
fiindca iar se miscau cainii: a iesit si a vazut ca Raut se duce cu muierea
aceea”. Marturia lui Ghita difera de cea a lui Marti, el afirmand ca nu Raut
fusese cel care a venit cu „o muiere” si ca cei doi, „omul” si „muierea” au
plecat la scurt timp dupa ce sosisera, imediat dupa miezul noptii. Dupa
depunerea marturiilor, Ghita este eliberat pe garantie, o garantie scrisa si semnata
de un var preot. Pintea ii aduce lui Lica o servitoare, pe Uta, om de-al sau
menit sa intre in legatura cu Lica si sa il spioneze. Revenind la Moara cu
noroc impreuna cu Pintea, doi jandarmi si noua servitoare, pe drum gasesc o
trasura fara cal, iar langa trasura un copil omorat de o lovitura primita in
cap. Cu toata impotrivirea lui Pintea, care vroia sa il retina pentru a-i face
apoi o perchezitie acasa, Ghita pleaca la Moara cu noroc, impreuna cu Uta,
pentru a vedea daca s-a intamplat ceva rau acolo. Prezenta servitoarei in
caruta alaturi de Ghita o face pe Ana sa aiba o violenta reactie de gelozie:”nu
mai simti in ea decat o singura pornire patimasa: sa mearge la femeia aceea si
sa-i traga cu ghearele pelea de pe obraji”. Apoi, pe acelasi fond de enervare,
isi acuza sotul de colaborare cu Lica in jefuirea arendasului, atitudine ce
starneste mania lui Ghita.
(„-Mi-e scarba, cand ma gandesc ca am o nevasta care
poate sa mai traiasca cu un om, precum tu ma socotesti pe mine, zise el, si
iesi din casa cu amandoua mainile in cap.”).
X. Plecat in cercetare, Pintea gaseste cadavrul unei
tinere femei, imbracata in negru, deja intepenit. Ea murise sufocata de carpa
cu care fusese legata la gura, iar mainile ii erau prinse la spate cu un bici,
al lui Lica. Dupa aceea Pintea il gaseste pe unul dintre jandarmi, Hantl,
impuscat si injunghiat cu un cutit ramas in rana, dar inca in viata, pentru
scurt timp. Cutitul, spun jandarmii care umblasera sa-i prinda pe Saila si pe
Buza-Rupta, ar fi fost al lui Saila, iar la casa lui Buza-Rupta au gasit
ascunsa o parte din argintaria furata de la arendas. Pintea il aresteaza pe
Lica, in casa din Ineu a unui prieten al acestuia; in fata comisarului,
Samadaul declara ca biciul era al sau si l-a uitat probabil la Moara, iar cutitul
era al lui Saila. Lica este eliberat la interventia unui proprietar de turme de
porci.
XI. Raut, Buza-Rupta si Saila sunt prinsi, iar procesul
are loc la Oradea. In timpul audierilor, Lica neaga sosirea lui Raut cu o
femeie la el si spune ca Raut a venit, dar singur, sa il anunte despre
disparitia unei parti din turma de porci din padurea de la Fundureni. Dupa cum
spune ca nu isi aduce aminte sa fi vorbit la Moara cu noroc despre arendas, ori
ca Saila si Buza-Rupta sa fi plecat in noaptea jafului spre Ineu. Cum exista
declaratia lui Marti facuta anterior, judecatorii inclina sa creada ca Lica
neaga sosirea femeii din cavalerism, si ca neaga plecarea lui Saila si
Buza-Rupta pentru ca acestia ii erau tovarasi. Dupa cum inclina sa creada ca
Saila si Buza-Rupta sunt autorii jafului de la arendas si ai uciderii
copilului, femeii si jandarmului. Pintea insa afirma in fata judecatorilor „ca
nu-i crede pe Buza-Rupta si pe Saila vinovati, ca argintaria arandasului a fost
ascunsa de altii la casa lui Buza-Rupta, ca cutitul lui Saila a fost lasat
dinadins in trupul lui Hantl”. Buza-Rupta declara ca nu a fost in perioada
jafului si a crimelor la Ineu, ci cu Raut si Saila la Salonta, iar Saila spune
ca s-a inteles cu Raut sa fure o parte din turma de la Fundureni, iar apoi s-a
dus la Salonta ca sa caute cumparator. Ghita afirma si el, ca si Pintea, ca nu
ii crede vinovati pe Saila si pe Buza-Rupta. Prin verdictul judecatorilor, Lica
si Ghita sunt socotiti nevinovati, iar Buza-Rupta si Saila Boarul condamnati la
inchisoare pe viata.
XII. Lica ii restituie lui Ghita banii pe care ii luase
cu imprumut, specificand, in urma intrebarii carciumarului, ca sunt din cei
furati de la arandas si de la femeia ucisa. Despre femeie marturiseste,
intrebat de Ghita, ca a ucis-o pentru ca si-a pastrat pentru ea un lant de aur
pe care el i l-a lasat pentru a-l vinde in conditii sigure, putand astfel sa-l
dea de gol. Isi expune totodata starea psihica ce il cprinde atunci cand devine
violent:”sangele cald e un fel de boala, care ma apuca din cand in cand”.
XIII. Participand la numararea banilor, alaturi de Ghita,
Ana recunoaste intre bancnote hartia rupta la un colt pe care i-o schimbase cu
o alta intreaga femeia ce sosise cu un copil. Dupa cum recunoaste si banii noi,
dintre care femeia a luat hartia buna spre a o schimba pe cea data inapoi de
Ana. La intrebarea ei asupra provenientei banilor, Ghita raspunde ca intr-o zi
ea va afla de unde sunt banii, si pleaca la Ineu, unde ii vorbeste lui Pintea
despre bani. Acesta ii cere sa ia de la Lica, ce va veni la el pentru a-i
propune sa-i schimbe banii furati, orice suma, si sa faca schimbul la arendasul
evreu jefuit, pana cand va reusi sa anunte jandarmilor prezenta lui Lica la
carciuma cu bani la el.
XIV. Lica ii face lui Petrisor, copilul lui Ghita si al
Anei, un bici, „iara Ana statea in dosul lui si privea peste umarul lui cum
lucreaza, si cum stetea asa, ea se rezema cu dreapta de masa, iara stanga o
tinea pe celalalt umar al lui”. Vazand scena, Ghita are un mic soc, dupa care
se linisteste:”Nu! isi zise el, de asta nu m-am temut niciodata si nu ma tem
nici acum”. Lica merge din ce in ce mai des pe la Moara cu noroc, dar Ghita
„cand vedea pe Lica invartindu-se pe langa Ana ori pa Ana tragandu-se la Lica,
el se ducea pe ici incolo, ca sa nu vaza, fiindca ii era greu sa vaza si-l
durea inima cand simtea cum Ana scapata din ce in ce in gandul sau”. La
rugamintea soacrei, Ghita ii trimite pe ai sai de Pasti la sora Anei din Ineu,
dar Ana refuza sa plece fara sotul ei, ramas pentru o intalnire cu Lica.
Inainte de a pleca cu copiii la Ineu, batrana ii avertizeaza pe soti:”Ii bine
sa-i crezi pe oameni buni, fiindca asa te bucuri mai mult de dansii; Lica e
insa om rau din fire.” Profitand de sosirea unor tigani lautari, Lica
organizeaza o petrecere in timpul liturghiei, iar Ana joaca cu placere cu el;
apoi Lica ii cere lui Ghita sa-l lase singur cu ea. Carciumarul accepta pentru
a chema jandarmii de la Ineu spre a-l surprinde pe Lica cu banii din jafuri
asupra sa, caci adusese o parte din ei pentru a-i schimba Ghita. Lica isi
motiveaza cererea prin faptul ca doreste sa il lecuiasca pe carciumar de
dependenta sa de femeie:”-Are sa-ti fie greu acu o data, urma Lica, de aici
inainte esti lecuit pe vecie”. Dupa purcederea lui Ghita, Ana se da Samadaului
dar se motiveaza:”Tu esti om, Lica, iara Ghita nu e decat o muiere imbracata in
haine barabatesti, ba chiar mai rau decat asa”.
XV. Lica pleaca de la Moara, iar Ana ii cere sa o ia cu
el, ceea ce Samadaul refuza. Pentru ca incepuse sa ploua pe drum Lica se adaposteste
in biserica de la marginea satului Fundureni. In bisetrica are revelatia
atotputerniciei lui Dumnezeu, a faptului ca „este o putere tainica ce lucreaza
prin oameni si le lumineaza mintile, ca toate vin de la aceasta putere, pe care
nimic nu o covarseste”; dupa aceasta observa ca si-a uitat chimirul cu bani la
carciuma si rosteste:”unul dupa altul, om cu om toti trebuie sa moara, toti
care ma pot vinde, viata cu viata trebuie sa se stinga, caci daca nu-i omor eu
pe ei, ma duc ei pe mine la moarte”.
XVI. Ghita, Pintea, Marti si alti doi jandami sosesc la
Moara cu noroc, si se opresc pe un deal inaintea ei; vazandu-l pe Lica plecand,
pornesc toti in urmarirea lui, cu exceptia lui Ghita, care merge la Moara, cu
intentia de a-si ucide sotia. Inainte de a o injunghia, Ghita isi precizeaza
vina:”Acu vad ca am facut rau si (…) ca eu te-am aruncat ca un ticalos in
bratele lui, pentru ca sa-mi astampar setea de razbunare”. Sosesc Lica si Raut,
iar acesta din urma il impusca pe Ghita, care era aplecat asupra Anei. Cu
ultimele forte, „Cand Lica se apleaca asupra ei ea tipa dezmierdat, ii musca
mana si isi infipse ghearele in obrajii lui, apoi cazu moarta langa sotul ei”;
apoi Lica pleaca spre Fundureni, cerandu-le tovarasilor sai, Raut si Paun sa
dea foc Morii in urma lui. Pe drum insa calul sau se prabuseste de oboseala.
Lica il abandoneaza dar, inconjurat de jandarmi, se sinucide izbindu-se, din
fuga, cu capul de un copac. Mama Anei, sosita la carciuma dupa incendiu, isi
spune ca totul se datoreaza unui fulger ce a aprins casa.
