eseu---Dezumanizarea lui Ghiță,,Moara cu noroc”de Ioan Slavici

Nuvela,,Moara cu noroc” abordează o tematică realistă, socială, rurală, autorul urmărind transformările lumii tradiționale sub influența noilor relații ale unei alte lumi ,și o tematică psihologică, întrucât este prezentat modul în care banul distruge firea lui Ghiță, protagonistul nuvelei. Sufletul lui Ghiță este scindat între dorința de a se îmbogăți și impulsul de a rămâne om cinstit. Așa cum se prefigurează încă din titlu, nuvela urmărește măcinarea, până la dispariție, a conștiinței lui Ghiță. 

  Statutul social al protagonistului este surprins încă din incipitul nuvelei: cizmar sărac, conștientizând responsabilitățile familiale, Ghiță decide să ia în arendă cârciuma de la Moara cu noroc, tocmai pentru a-și asigura un trai mai bun. Ghiță este, la început, un caracter puternic. Stăpân pe sine, încrezător în forțele proprii, nu ia în seamă sfaturile bătrânei sale soacre și se mută la Moara cu noroc. Sub influența lui Lică Sămădăul, bărbatul își pierde treptat încrederea în sine și devine slab în fața tentației de a se îmbogăți: „Așa m-a lăsat Dumnezeu. Ce să-mi fac dacă e în mine ceva mai puternic decât voința mea?”

  Trudind din greu pentru bunăstarea familiei sale, Ghiță este copleșit ,devine treptat ursuz, tăcut,nu mai zâmbește.La prima întâlnire pe care o are cu Lică,un fel de stăpân al acelor locuri, Ghiță încearcă să fie autoritar și dârz, să reziste propunerilor nelegiuite ale acestuia, dar este înfrânt de extraordinara forță morală pe care o are Lică asupra tuturor. Acțiunile, gesturile și atitudinea lui Ghiță scot la iveală incertitudinea și nesiguranța care-l domină, teama și suspiciunea instalate definitiv în el, când intră în cârdășie cu Lică, încearcă să-și asigure câteva mâsuri de protecție: pistoale de la Arad, doi câini ciobănești, își angajează o slugă credincioasă, dar teama și zbuciumul nu-l părăsesc. Ajunge să regrete faptul că are nevastă și copii, și-ar fi dorit să poată zice ,,prea puțin îmi pasă". Refuză să dea amănunte despre afacerile cu Lică, se îndepărtează încet dar sigur de soția sa, relațiile dintre ei fiind din ce în ce mai reci. Conflictul interior este din ce în ce mai puternic, lupta dându-se între fondul cinstit al lui Ghiță și ispita îmbogățirii. Sufletul complex și  slab este frământat între dorința de a pleca de la Moara cu noroc, rămânând un om cinstit și tentația pe care n-o mai poate controla, a lacomiei de bani. Ghiță își face reproșuri, are remușcări sincere și dureroase, manifestate prin autocaracterizări: ,,Iartă-mă, Ano, iartă-mă cel puțin tu, căci eu n-am să mă iert cât oi trăi pe fața pământului.” Altă dată, într-o izbucnire a sentimentelor de tată, își deplânge prăbușirea, căreia nu i se poate împotrivi,știe că numai este tatăl cinstit ,, tatăl vostru e un ticălos."
  Situația materială a lui Ghiță e înfloritoare și,deși este fricos și laș, se afundă tot mai mult în faptele mârșave ale lui Lică.
  Dezumanizarea lui Ghita se produce într-un ritm sigur, autoanalizându-se, dă vina pe firea lui slabă, încercând să-și motiveze faptele:,,asa m-a lăsat Dumnezeu!”, știind că există în el ceva ascuns mai puternic decât propria voință. Odată cu mărturia mincinoasă, prăbușirea lui este inevitabilă , rapidă, o folosește pe Ana drept momeală ,pentru a-l demasca pe Lică, nu numai pentru că îl mustra conștiința pentru ceea ce devenise el, dar și din gelozie. Înstrăinat de toți, el se înstrăinează de sine și se vede tot timpul ca pe un dublu. De la complicitate la crimă, nu mai era decât un pas și Ghiță devine ucigaș, înjunghiind-o pe Ana. Vrea să-și scape femeia din imensul chin al păcatului, al pierderii individualității prin care el trecuse până atunci. Știa că nici pentru ea nu mai există cale de întoarcere și singura salvare era suprimarea,dispariția. Momentul e ca un ritual, omul puternic, impulsiv, împlinește crima ca pe o ceremonie de îngropăciune. În aceeași clipă, Răuț îl împușcă pe Ghiță.

  Ghiță devine victimă, pentru că are în el lăcomia pentru bani și astfel cade pradă propriului său destin căruia nu i se poate opune, prăbușindu-se încet, dar sigur - de la omul cinstit și harnic la statutul de complice în afaceri necurate și crimă, până la a deveni ucigaș.