eseu,,Moara cu noroc” de Ioan Slavici
INTRODUCERE
Moara cu noroc de Ioan Slavici, publicată în 1881, în volumul Novele
din popor, este o nuvelă psihologică prin tematică, prin conflict
interior, prin modalități de caracterizare a personalui și de investigare
psihologică.
CUPRINS
1.Tema prezintă efectele nefaste și dezumanizate ale dorinței
de înavuțire, în contextul societății ardelenești de la sfârșitul secolului al
XIX-lea.
În nuvelă, accentul nu cade pe actul povestirii, ci pe
complexitatea personajelor . Fiind o nuvelă psihologică, în Moara cu
noroc de Ioan Slavici, conflictul central este cel
moral-psihologic, conflict interior al personajului principal, iar
în caracterizarea personajelor se utilizeaza tehnici de investigație
psihologică: autoanaliza, monologul interior de factură tradițională și acela
realizat în stil indirect liber, scenele dialogate, însoțite de notația
gesticii, a mimicii și a tonului vocii. 2. Construcția subiectului nuvelei
psihologice: conflict, relații temporale și spațiale, acțiune, intrigă
Personajul principal, Ghiță trăiește un
puternic conflict interior, oscilând între dorințe puternice, dar
contracditorii: dorința de a rămâne om cinstit, pe de o parte, și dorința de a
se îmbogății alături de Lică, pe de altă parte. Conflictul
interior se reflectă în plan exterior, prin confruntarea
cârciumarului Ghiță și Lică Sămădăul.
Acțiunea se desfășoară pe parcursul unui an, între două repere
temporale cu semnificație religioasă: de la Sfântul Gheorghe până la
Paște.
Alcătuită din 17 capitole, nuvela are un subiect concentrat.
În expozițiune, Ghiță, cizmar sărac, dar onest, harnic și
muncitor, hotărăște să ia în arendă cârciuma de la Moara cu noroc, pentru a
câștiga rapid bani. Cârciuma este așezată la răscuce de drumuri, izolată de
restul lumii, înconjurată de pustietăți întunecoase. O vreme, la Moara cu noroc
afacerile îi merg bine lui Ghiță. Însă apariția lui Lică Sămădăul, șeful
porcarilor și al turmelor de porci din împrejurimi, la Moara cu noroc,
constituie intriga și declanșează în sufletul lui
Ghiță conflictul interior.
Desfășuarea acțiunii ilustrează procesul înstrăinării
cârciumarului față de familie, care dornic să facă avere, se îndepărtează de
Ana și devine complicele lui Lică la diverse nelegiuiri: jefuirea arendașului,
uciderea unei femei și a unui copil. Cârciumarul se aliază cu jandarmul Pintea,
fost hoț de codru și tovarăș al lui Lică, pentru a-l da în vileag pe sămădău.
Punctul culminant al nuvelei ilustrează dezumanizarea
lui Ghiță. La sărbătorile Paștelui, Ghiță își aruncă soția în brațele lui Lică,
lăsând-o singură la cârciumă, în timp ce el merge să-l anunțe pe jandarm că
Lică are asupra lui banii furați. Dezgustată de lașitatea soțului, Ana i se
dăruiește lui Lică. Când se întoarce și își dă seama de acest lucru, Ghiță o
ucide pe Ana, fiind la ordinul lui ucis de Lică.
Deznodământul este tragic. Un incendiu provocat de
oamenii lui Lică mistuie cârciuma de la Moara cu noroc. Pentru a nu cădea
viu în mâinile lui Pintea, Lică se sinucide.
Singurele personaje care supraviețuiesc sunt bătrâna și copiii,
nuvela având astefl un final moralizator.
3. Incipitul și finalul
Incipitul și finalul nuvelei se află în raport de
simetrie, deoarece înfățișează drumul care ajunge la Moara cu noroc, locul
desfășurării acțiunii. Cuvintele rostite de bătrână încadrează desfășurarea
propriu-zisă a acțiunii, având rol de comentariu moral: ''Omul să fie mulțumit
cu sărăcia sa, căci, dacă-i așa vorba, nu bogăția, ci liniștea colibei tale te
face fericit''. Bătrâna este adepta păstrării tradiției. În finalul
nuvelei pune întâmplările tragice pe seama destinului: ''Simțeam eu că nu are
să iasă bine; dar așa le-a fost dat''.
4.Ghiță este cel mai complex personaj din
nuvelistica lui Slavici. Destinul său ilustrează consecințele nefaste ale setei
de înavuțire. Complexitatea și ''capacitatea de a ne surprinde în mod
convingător'' fac din Ghiță un ''personaj rotund''.
La început, Ghiță este un om energic, cu gustul riscului, cizmar
sărac, el hotărăște luarea în arendă a cârciumii de la Moara cu noroc, pentru
că dorește bunăstarea familiei sale și are capacitatea de a-și asuma
responsabilitatea destinului celorlalți.
Cârciuma aduce profit, iar familia trăiește în bunăstare și
armonie. Apariția lui Lică Sămădăul la Moara cu noroc, tulbură echilibrul
interior al cârciumarului. Cu toate că își dă seama că Lică reprezintă un real
pericol pentru el și familia lui, Ghiță nu se poate sustrage de la tentația
îmbogățirii: ''se gândea la câștigul pe care l-ar putea face în tovărășia
lui Lică, vedea banii grămadă înaintea sa și i se împăienjeneau parcă
ochii''. La început crede că îi poate ține piept lui Lică, și își ia
măsuri de precauție: merge la Arad să-și cumpere două pistoale, își face rost
de doi câini pe care îi asumte împotriva turmelor de porci și își angajează încă
o slugă, pe Marți.
Când Lică vine pe neașteptate la cârciumă, Ghiță își pune în aplicare
planul de apărare. Dar după cum câini se îmblânzesc înaintea sămădăului, tot
astfel cârciumarul își deschide lada cu bani.
Lică îl caracterizează în mod direct: ''Tu ești om Ghiță, om cu multă ură
în sufletul tău, și ești om cu minte: dacă te-aș avea tovarăș pe tine, aș râde
și de dracul, și de mumă-sa. Mă simt chiar eu mai vrednic când mă știu alăturea
cu un om ca tine''. Totuși sămădăului nu-i convine un om care să nu-i știe
de frică și de aceea, treptat, distruge imaginea celorlalți despre cârciumar ca
om cinstit și onest.
Prin monologul interior sunt redate gândurile și frământările
personajului: ''Ei! Ce să-mi fac? ... Așa m-a lăsat Dumnezeu! ... Ce să-mi
facă daca e în mine ceva mai tare ca voința mea?'' Ghiță are și
momente de remușcare, când îi cere iertare soției ''Iartă-ma Ano! îi zise
el. Iartă-mă cel puțin tu, căci eu n-am să-mi iert cât voi trăi pe fața
pământului. Ai avut tată om de frunte, ai neamuri oameni de treabă și ai ajuns
să-ți vezi bărbatul înaintea judecătorilor.'' Dar se înstrăinează de ea,
apoi o folosește în încercarea de a-i oferi probe jandarmului Pintea în ceea ce
privește vinovăția lui sămădăului.
ÎNCHEIERE
Prin urmare, opera literară Moara cu noroc de Ioan
Slavici este o nuvelă psihologică deoarece are toate trăsăturile acestei specii
literare: analizează conflictul interior al personajului principal, urmărește
procesul înstrăinării lui Ghiță de familie și urmărește degradarea morală a
acestuia produsă de ispita îmbogățirii.
