MOARA CU NOROC

Simboluri

Moara, prin scopul său de a măcina, sugerează măcinarea sufletelor și degradarea oamenilor.

Cele 5 cruci care stau înaintea morii sunt un alt semn prevestitor, sunt prezentate de către narator fiind o binecuvântare drept simbol al locului sfânt.

Piatra, face legătura cu sufletul, deoarece ea este trimisă de Dumnezeu. Fiind piatră cioplită cea de la Moara cu noroc, simbolul ei se mută către desacralizarea,pierderea caracterului sfânt al lucrării divine, către robie.

Moara cu noroc este un simbol al norocului și al prosperității, (În basmele românești, moara cu noroc este prezentată ca un personaj magic, cu puteri și abilități speciale. Ea este descrisă ca o femeie în vârstă, cu puteri magice și cu capacitatea de a aduce noroc și prosperitate celor care o ajută.

Cele trei cruci de lemn par a fi rămase pentru ceilalți membrii ai familiei – bătrâna și copiii.

Lemnul, simbol al materiei și al prelucrării, dă libertate mișcării individului.

Tema susține caracterul realist, dar și pe cel psihologic al nuvelei: efectele nefaste și dezumanizante ale dorinței de îmbogățire.

Din perspectivă socială, nuvela prezintă încercarea lui Ghiță de a-și schimba statutul social.

Din perspectiva psihologică, nuvela prezintă conflictul interior trăit de Ghiță care este sfâșiat de dorințe puternice, dar contradictorii: să rămână om cinstit, pe de o parte, și să se îmbogățească alături de Lică, pe de altă parte.

,,Moara cu noroc” de Ioan Slavici este o nuvelă, adică o specie epică în proză, cu un fir narativ central și o constructie epică riguroasă, beneficiind de un conflict concentrat. Personajele, relativ puține, scot în evidență evoluția personajului  principal, puternic individualizat.

             Este o nuvelă psihologică, deoarece înfățișează frământările personajului principal, care trăiește un conflict interior moral și se transformă sufletește, iar analiza se realizează prin tehnici de investigație psihologică: monolog interior, stil indirect liber, scene dialogate însoțite de elemente de gestică și mimică.

             Este o nuvelă realistă prin: tema familiei și a dorinței de înavuțire, obiectivitatea perspectivei narative, includerea de personaje tipice pentru o categorie socială (Ghiță reprezintă tipul cârciumarului dornic de îmbogățire; Pintea este jandarmul; Lică este sămădăul, dar și tâlharul), verosimilitatea (prezentarea veridică a societății ardelenești din a doua jumătate a secolului al XIX-lea), tehnica detaliului semnificativ în descriere (drumul și locul de la Moara cu noroc) și în portretizare.

,,Moara cu noroc” are ca temă consecințele nefaste și dezumanizante ale dorinței de îmbogățire. Tema poate fi privită din mai multe perspective: din perspectivă socială, nuvela prezintă încercarea lui Ghiță de a-și schimba statutul social (din cizmar vrea să devină hangiu) și de a asigura familiei sale un trai mai bun; din perspectivă moralizatoare, nuvela prezintă consecințele nefaste ale dorinței de a avea bani; din perspectivă psihologică, nuvela evidenţiază conflictul interior trăit de Ghiță, care, dornic de prosperitate economică, își pierde treptat încrederea în sine și în familie. Ca scriitor moralist, Slavici  va pedepsi  orice abatere a individului de la norma morală:  îmbogăţirea prin mijloace necinstite va antrena drama celui nechibzuit, pătimaş.

Titlul nuvelei  este mai degrabă ironic. Acesta suportă o dublă interpretare: pe de-o parte, numele unui han construit pe locul unei mori, având conotația unui spațiu aflat sub influența forțelor nefaste. Este indusă astfel ideea unui loc diabolizat de moara părăsită. Pe de altă parte, este o sintagmă folosită în sens contrar adevăratului  înțeles, pentru că locul acesta nu va aduce noroc nimănui. Ambele interpretări valideaza titlul ca motiv anticipativ.

               Perspectiva narativă este obiectivă. Întâmplările sunt relatate la persoana a III-a, de către un narator omniscient și omniprezent. Interferența dintre planul naratorului şi cel al personajelor se realizează prin folosirea stilului indirect liber. Pe lângă perspectiva obiectivă a naratorului, se face uz de tehnica punctului de vedere în intervențiile simetrice ale bătrânei, din incipitul și din finalul nuvelei. Soacra afirmă la început, într-o discuție cu Ghiță următoarele : ,,Omul să fie mulțumit cu sărăcia sa, căci, dacă-i vorba, nu bogăția, ci liniștea colibei tale te face fericit”, iar la sfârșit pune întâmplările pe seama destinului necruțător: ,,așa le-a fost dată!...”. Vocea naratorului se doreşte egală, uniformă, fără inflexiuni care să trădeze o atitudine explicită faţă de întâmplările relatate, indiferent de natura lor. Naraţiunea este uneori înlocuită de dialog, conceput ca o succesiune de replici scurte, tensionate, în acord cu starea sufletească a personajelor. Pe lângă funcţia de dramatizare a acţiunii, care capătă astfel de accente scenice, dialogul este şi o modalitate de caracterizare a personajelor şi de reliefare a opticii acestora asupra evenimentelor. Descrierea este prezentă în toate formele sale, de la prezentarea obiectelor, a interioarelor, a veşmintelor până la portrete şi descrieri de cadru şi atmosferă. Reţine atenţia fragmentul în care este descris locul unde este plasata moara: ,,Dacă aruncai privirea în jur, la dreapta şi la stânga, vedeai drumul de ţară şerpuind spre culme, iară la vale, de-a lungul râuleţului, cât străbate ochiul, până la câmpia nesfârşită, afară de câţiva arini ce stăteau grămadă din jos de podul de piatră, nu zăreai decât iarbă şi mărăcini(…).  Pe culmea dealului de la stânga , despre Ineu, se iveşte pe ici pe colo marginea unei păduri de stejari, iară pe dealul de la dreapta stau răzleţe rămăşiţele încă nestârpite ale unei alte păduri, rădăcini ieşite din pământ şi tocmai sus, la culme, un trunchi înalt, pe jumătate ars, cu crengile uscate, loc de popas pentru corbii ce se lasă croncănind de la deal înspre câmpie…’’. Această secvenţă descriptivă are rolul nu doar de a plasa în spaţiu acţiunea nuvelei, ci de a anticipa, prin sugestii 

simbolice (natura săracă, de câmpie aridă, pe deasupra căreia planează corbii singuratici), deznodământul dramatic  al  personajelor.

 În nuvela realistă, spațiul și timpul sunt precizate. Cârciuma de la ,,Moara cu noroc” este așezată la răscruce de drumuri, izolată, iar acțiunea se desfășoară pe parcursul unui an, între două repere temporale, cu valoare religioasă: de la Sf. Gheorghe până la Paștele anului următor.

În nuvela „Moara cu noroc”, incipitul este dat de prologul ce cuprinde cuvintele bătrânei,soacrei lui Ghiță, care au un ton moralizator si proverbial, anticipând destinul personajelor principale: „omul sa fie mulțumit cu sărăcia sa, căci, dacă e vorba, nu bogăția ci liniștea colibei tale te face fericit  Bucura-te de sărăcia ta, căci nu bogăția ci liniștea căsuței tale te face fericit.”

Bătrâna reprezintă înțelepciunea populară și experiența de viață.( Replica ei anunță tema nuvelei, si anume consecințele nefaste ale dorinței de îmbogățire asupra individului, dar și deznodământul tragic.)

Finalul nuvelei “Moara cu noroc” este simetric cu incipitul și este reprezentat printr-un epilog, care este format din replica batrânei:

“Simțeam eu că nu are să iasă bine, dar așa le-a fost dată.”

Replica din prolog arată dezechilibrul interior al individului sub presiunea unei pasiuni devastatoare, iar replica din final arată destinul omului.

Finalul este tragic, moartea a trei personaje: Ghiță, Lică și Ana. Bătrâna rămâne în afara acestor întâmplări tragice ,deoarece ea s-a împotrivit mutării la han, presimțind că banii nu vor aduce numai bunăstarea materială. Bătrâna este convinsă că moara a ars, iar focul a purificat spațiul de forțele malefice, acest lucru având o semnificație simbolică.