Stilul anticalofil presupune exprimarea concisă si exactă
a ideilor, trăirilor, concepțiilor .
,,Stilul frumos” este ,,opus artei ca scrisul
caligrafic în stiință": Un scriitor e un om care se exprimă in scris cu o
sinceritate a tot ceea ce a simțit, ceea ce a gândit, ceea ce i s-a întâmplat
în viața, lui și celor pe care i-a cunoscut, sau chiar obiectelor
neînsuflețite. Termenul este utilizat de autorul ,,Patului lui
Procust” în sens defavorabil, drept trăsătură a scrisului căutat,
„caligrafic”, de o frumuseţe exterioară, dar fără substanţă, cu virtuţi formale
şi care se opune expresiei directe, autentice. După el, stilul, frumosul,
muzicalitatea nu ar fi decât prejudecăţi şi superstiţii literare.
Scriitorul ,,Patului lui Procust” recomandă să povestească „la
întâmplare”„fără ortografie, fără compoziţie, fără stil şi chiar fără caligrafie”.
Educată în spiritul esteticii realismului clasic, doamna T. se simte
contrariată în momentul când aude că stilul frumos este opus artei, dar autorul
îi sugerează, drept unică şi esenţială recomandare, principiul sincerităţii şi
al indiferenţei faţă de convenţiile literare, cu preocuparea doar pentru
exactitate. Pentru Camil Petrescu, sinceritatea nu înseamnă însă declaraţia
publică a greșelilor şi a defectelor, ci introspecţie, în măsura în care viaţă
interioară îi interesează pe alţii. Conform concepţiei scriitorului, orice
fapt, orice observaţie strecurate în adevăr sunt în măsură să releve o
personalitate sau o atmosferă. Camil Petrescu îşi motivează alegerea printr-un
principiu al naturaleţei şi al autenticităţii discursului.
Camil Petrescu preferă stilul anticalofil, adică
exprimarea concisă și exactă a ideilor, trăirilor, concepțiilor.El folosește un
limbaj elevat, fără prea multe expresii populare: Arta n-are de-a face cu
ortografia, scrisul corect,acesta poate fi atributul profesorilor de limba
română. Marii creatori fac greșeli de ortografie.De exemplu,Eminescu a scris
mai putin ortografic decât oricare dintre poeții care l-au urmat și l-au
imitat…greșelile sunt îndreptate, când lucrarea este tiparită, de
editorii lui critici. Un scriitor e un om care exprimă în scris cu sinceritate
ceea ce a simțit, ceea ce a gândit, ceea ce i s-a întâmplat în viață lui și
celor pe care I-a cunoscut, sau chiar obiectelor neînsuflețite. Și totul fără
ortografie, fără compoziție, fără stil și chiar fără caligrafie.
Alfel, se impune tuturor oamenilor un tipar fix de
existență și oricine se abate de la regulile sociale stricte este supus
deformărilor chinuitoare, cărora nu le rezistă.
