CÂNT(poezii
de poeta OLARIU CARANICA)scrise de ani și totuși actuale.....
Din
închisoare peste țarã
Pornit-a
cânt de primãvarã
E cânt de
haos și genuni
E cântul
marilor minuni
E zãmislit
din dor și chin
E cântul
marelui destin.
S-alunge
norii de pe cer
Sã-nvie
doinele ce pier
S-aducã-n
suflete luminã
S-alunge jivina
străină
Sã fie
iarãși soare-n țarã
Si iarãsi
mândrã primãvarã !
SI TOTUȘI VA
VENI O ZI
Si totuși va
veni o zi
Când tirania
va sfârși
Se vor
deschide grele porți
Si vor ieși și vii și morți
Și țara
întreagã va cânta
Sus inima,
sus inima !
Vor rãsuna și munți și vãi
S-or rãscula
voinici flãcãi
Bãtrâni și
mame și copii
Vor fi cu
toții facle vii
Și
neamu-ntreg ei vor chema
La luptã
grea, la luptã grea !
Vor alunga
de prin palate
Jivini și
liftele spurcate
Și-or scoate și din vãgãuni
Strigoii ce
le-au fost stãpâni
Din lanțuri
te vor libera
O, țara mea,
o, țara mea !
Vei fi mai
mândrã ca un soare
În straiele
de sãrbãtoare
Pãdurile vor
înflori,
Câmpiile vor
înflori
Și-n suflete
va fi luminã
Țara mea
divinã, țara mea divinã !
LA VOI
GÂNDESC
La voi
gândesc, o dragi prieteni
dintr-o
poveste-adevãratã,
Soldați ai
unui crez de aur,
pentru o țarã minunatã.
Pe toți vã
văd cu ochi jãratic
și dure
scânteieri de leu,
Cu voi în
fiecare clipã
cântare dau
lui Dumnezeu.
Vã simt în
fiecare fibrã
întinsã
coardã peste hãu
Vã simt
toiag în clipe grele
de
deznãdejdi și de duh rãu.
Vã simt în
încleștarea surdã
atâtor oarbe
neputinți
Ce strãjuie
la bolta neagrã
a marilor ieșiri
din minți.
Suntem cu toții ferecați
cu grele lacãte de fier.
Dar sufletu-i de necuprins,
imaculat, cleștar de cer
Din el va rãsãri lumina
și mântuirea va veni
Când ceru-ntreg se va deschide
și sfânta împãrãteascã zi.
