Evaluare U 1

 

EVALUARE U1

          poezia,,Jucării”de Marin Sorescu

..............................................................................................................................................

a-,,îngrozitor de mari—este o hiperbolă, oamenii mari, excesiv, ,,îngrozitori de" maturi, care își pot atribui merite impresionante, văzute de poet într-un fel ironic și-au pierdut inocența a copilăriei.

b=,,jucăriile” semnifică sufletul de copil pe care omul matur simte uneori că ar vrea sa-l caute în interiorul ființei; îi e dor de inocență, spontaneitate, libertatea imaginației,a neastâmpărului.

c= Dorul de copilărie ca vârstă a speranței și bucuriei,crezând că poate face a increderii totale si a angajaării totale in gândul de a face ,,fapte grozave",trăirea în armonie cu lumea jocului arată o lipsă în viața omului matur.

d=Poezia se încheie cu regretul că timpul trece nemilos,că ajunși mari sunt neințeleși în dorința de a se reîntoarce la anii copilăriei, că nu pot elibera copilul din sufletele lor, acum nu mai este nimeni să-i asculte și să- i ,,mângâie" și ar dori sa poată să se mai joace.

2=cuvintele polisemantice: două enunțuri:

   Picior= S-a lovit la picior.  A rupt un picior al mesei.

    Mână=Îl doare mâna lovită.Conduce lumea cu o mână-voință-puternică.

   Pânză=Pânza de in este pentru cămașă.Pânza tabloului a fost tăiată.

3=text informativ despre un joc digital:FORNITE

Un joc de acțiune- a treia persoană care se concentrează asupra gameplay-ului de cooperare. A fost dezvoltat de divizia poloneză a jocurilor epice (cunoscută anterior ca People Can Fly). Acțiunea Fortnite are loc într-o lume bântuită de demoni de tip zombie. Jucătorii își asumă rolul de operatori ai căror sarcini este de a opri monștrii care invadează Pământul printr-o rețea de portaluri. Modul de joc este împărțit în două etape - în timpul zilei, trebuie să construim o cetate care să respingă atacurile demonilor noaptea. Modul de joc implică în principal căutarea materialelor, construirea fortificațiilor și lupta împotriva dușmanilor. Jocul este distribuit în model de afaceri gratuit, oferind câteva facilități suplimentare pentru taxa opțională.

Categoria de joc în care intră Fortnite se numește Battle Royale. Aici, 100 de jucători se luptă pe o hartă, ca într-o arenă care se micșorează constant. La finalul fiecărui meci poate exista doar un singur câștigător sau o singură echipă. Dar Fornite nu a fost conceput cu ideea de Battle Royale. Inițial, jocul era complet diferit. când am aflat că Fortnite a scos modul de construit și au lăsat doar modul pur de Battle Royale... în sfârșit am găsit și noi motiv să îndrăgim jocul. Nu am fost dezamăgiți. Am jucat meci după meci, ore după ore și nici că am reușit să ne plictisim. 

4=atitudini /comportamente care caracterizează un bun ascultător

A fi un bun ascultător este un avantaj care te ajută sa fii descurcăreț în viață, să capeți experiență fără a risca să greșești, și să vezi lumea prin ochii altora. Însă, ușor de spus, greu de făcut! A fi un bun ascultător presupune, în primul rând, calm, chiar și atunci când ești în total dezacord cu interlocutorul tău. Multor oameni le place să vorbească mai mult și să asculte mai puțin, motiv pentru care, de multe ori sunt evitați. 

Când cineva vrea să vorbească cu tine și, mai ales, când vrea să-ți facă o confesiune, înseamnă că acea persoană te stimează și are încredere în tine. Nu-i închide gura după primele fraze și nu sări cu sfaturi, ci doar ascultă.Într-un dialog este important ca ambii parteneri să se privească.

Dacă cineva îi vorbește, oprește-te din ațtiunile pe care le întreprinzi și privește în ochi persoana respectivă.Important este să nu vorbești foarte mult despre tine și mai ales prin comparație, cu atât mai mult când situațiile sunt incomparabile ca emoție și intensitate.

Consolarea, atât verbală cât și fizică, este foarte importantă într-o relație de prietenie sau de iubire. Însă, ai grijă, sunt unele persoane care nu suportă să fie mângâiate sau alintate atunci când suferă. Foarte important: a consola pe cineva nu înseamnă a simți milă. 

Omul care știe să asculte este un om educat,cu bun simț,generos............

,,La hanul lui Mânjoală”de I.L.Caragiale=un popas primejdios

 

1=în tinereţe naratorul‑personaj,poposește într‑o seară dintr‑o toamnă târzie  la un han, pe drumul care duce, prin Hăculeşti( localitate fictivă)și  mai târziu,peste ani, într‑o noapte senină de iarnă îi povestește socrului său întâmplările petrecute la han.

2=Timpul verbal folosit în narațiune este în general perfectul compus care poate fi îmbinat cu alte timpuri.

3=Perfectul compus are o pondere mai mare.

4=Relatarea la prezent apare în primul paragraf al nuvelei ,apoi momentul in care ajunge la han, in curtea plina de oameni si de focuri, întâmpinat de hangiță,plecând de la han, drumetul face imprudenta de a pune iedul într-o desagă, pe spinarea calului, animalul înnebunit dârdâie si aleargă năucit, peste gropi si bușteni, înapoi spre han.

5=gândurile personajului la începutul:,,UN SFERT.....mă așteaptă

Cititorul se alătură personajului în momentul când este prezentată ,,cocoana Marghioala”,odaia cu miros de fructe,momentul stingerii luminii,,al băutului vinului de tămâioasă,al rătăcirii prin viscol.

Cititorul devine spectator urmărindu-l pe personaj în momentul apariției iedului,,al căderii calului,al întoarcerii la han.

6=adverbul,,acum” ajută la diferențierea dintre timpul narațiunii(prezentul personajului) si timpul istoriei(prezentul evenimentelor),odată cu trecerea din credibil în fantastic.Personajul retrăiește peste ani întâmplările cucerit încetul cu încetul, conform unei strategii tainice, numai de Marghioala știute: mai îl încântă odaia curata,îl tentează către plăcere cu mâncarea, foarte gustoasa, încearcă să-l convingă să nu plece pe asa un vifor, îi vrăjește căciula și după rătăcirea fără a ajunge undeva se simte încântat că este primit cu bucurie de hangiță.

7=.....dar ca aceea n-am văzut ......am simțit și cald......am simțit și un miros......

Se potrivește perfectul compus exprimă o acțiune terminată în trecut.

Pag.49=INCERTITUDINI spațiale

1=locurile:hanul de la Hăculești-localitate fictivă,drumul ca un labirint în jurul hanului,sunt locuri care ar putea fi oriunde.

2=este vorba de locuri fictive

3=deruta personajului: Călătorul încalecă și calul pornește năuc, sărind bezmetic peste gropi, peste mușuroaie, fără să mai poată fi oprit. Uitându-se la cer, tânărul își da seama că, în loc să meargă la deal, o luase la vale si că se rătăcise într-o ,,porumbiște cu cocenii netăiați". Calul cade în genunchi și drumetul, speriat, își face cruce.

4=Personajul este uimit de curățenia hanului, rezultatul unei atmosfere „vrăjite”, atmosfera de mare sărbătoare ,în care toate detaliile interiorului au o strălucire aparte,arată o atmosferă fantastică,cu aparența de straniu i de ireal. Tânărul este atras de feminitatea gazdei,o femeie fără vârstă.

5-Personajul-narator îsi face un portret succint prin autocaracterizare ironică: ,,curățel și obraznic”, pentru a-și confirma calitățile. Tânărul este cucerit de hangiță.,conform unei strategii tainice, numai de Marghioala știute. Îl încântă odaia curată si cochetă, în care totul este ,,alb ca laptele...cald...și miroase a mere și gutui.”

 Următoarea tentație către plăcere este mâncarea gustoasă și împreună cu vinul bun îi dau tânărului o,,amorțeală”,află că afară a început viscolul, se dezmeticește brusc, intră în realitate și constată că  stătuse la han ,,două ceasuri și jumătate". 

6=Personajul a rămas tot timpul în plasa vrăjilor.

O poveste cu mai multe înțelesuri

1=La han se petrec lucruri nefirești: se oficiază un ritual magic :magie neagră, descântec, vrajă, Hangița era o femeie pe are unii o bănuiesc…că umblă cu farmece , bănuială întărită de întâmplarea cu hoții, dispune de atracția privirii,se ţine de glume şi de farse; este o vrăjitoare care n-are icoane, are în casă un cotoi – simbol malefic, ce se transformă în ied,vrăjește căciula,influețând vremea, îl  învârteşte în cerc pe drumeț.

2=Personajul îşi începe rătăcirea într-un cadru alcătuit din elemente fantastice: vremea neobişnuită de afară este asociată cu trăirile personajului care simte viforul,vede lumina„ostenită”,este amețit de vârtejul norilor,scoate căciula care îl strângea de cap,iar calul se împleticește ciudat.După ce-şi scoate căciula, vremea se schimbă iarăşi, ploaia făcându-l să aibă nevoie din nou de protecţia căciulii  și iar se simte rău.Din nou calul, obosit, gâfâie, „se cutremură şi dârdâie din toate încheieturile ca de frigurile morţii”, se opreşte la vederea unei „mogândeţe”, care pare când o „căpriţă”, când un „ied negru”după care porneşte într-o goană nebună,cade ,,zdrobit în genunchi.” Imaginea lunii este nu numai un element magic, dar şi un element care accentuează confuzia personajului, după o rătăcire de „vreo patru ceasuri”, timp în care drumul lui a descris un cerc.

3= Perspectiva narativă—Naraţiunea este subiectivă ,naratorul-personaj îşi exprimă direct sentimentele pe care le trăieşte. Fănică este un narator protagonist, viziunea asupra acţiunilor prezentate rezumându-se la punctul său de vedere. Astfel textul epic prezintă o perspectivă unică subiectivă asupra evenimentelor. 

4=Personajul este fermecat: la început este cucerit conform unei strategii tainice al hangiței, îi place odaia în care totul este alb,cald si miroase a mere si gutui. Când tânărul își face cruce,izbucnește ,,un răcnet",apoi ușa se deschide sa iasă ,,cotoiul supărat", iar lampa se stinge. Următoarea tentație către plăcere este mâncarea.Personajul pleacă și se întoarce sa-și ia rămas bun, o găsește pe femeie învârtindu-i căciula în mână, îi amână plata,privindu-l ciudat, va achita când va trece înapoi, astfel femeia posedă forțe malefice si farmece pe care le face călătorului care voia sa-și urmeze drumul.

=Personajul se rătăcește prin viscolul pornit deodată, începe să simtă dureri la cap,  căciula îi strângea capul,calul se împleticea, făcea sărituri de necrezut.Deodată zărește pe drum o arătare,își dă seama că se rătacise și fără cal se întoarce la han după multă vreme,vrea să se închine,dar hangița îi prinde mâna.

=Finalul nuvelei se manifestă în planul real și este aluziv, autorul concluzionează că iedul și cotoiul erau diavolul,. Socrul său, polcovnicul Iordache, îi răspunde moralizator că divolul,,răul mai întâi te tentează, ca să prinzi gustul, apoi te spurcă,știind unde te duce și  lasă să se înțeleagă faptul că și el în tinerețe avusese o astfel de experiență.De aceea știuse el cum să procedeze cu viitorul ginere pentru ca să-l aducă pe calea cea bună,creștinească.

               Dincolo de text

1=Povestire fantastică==,,La hanul lui Manjoală" dezvoltă tema  Necuratului, care încurcă, prin semne si întâmplări ciudate drumul tânărului Fănică, logodnicul fetei polcovnicului Iordache, îndreptâdu-l pe la hanul stăpânit de o fascinantă hangiță. Hanul este protejat de forțe magice, ca și cum enigmatica stăpână ar fi încheiat un pact  cu diavolul,care înlătura orice primejdie. Personajul principal, tânărul Fănică, își povestește întâmplările extraordinare:la intrarea lui, cucoana Marghioala se afla ,la cuptor",femeia e atrasă de flăcările iadului, Pare o femeie fără vârstă,iar tânărul, încearcă să afle ce sta in spatele acestui mister în atmosfera fantastică..Semnele divine lipsesc,există un personaj magic, motanul, care sare speriat în momentul în care tânărul se închină. Hangița aplică o regie dinainte pregatită: vântul urlă puternic,tânărul vrea să plătească, dar ea îi șoptește misterios că îi va plăti când se va întoarce. Senzațiile din natura dezlanțuită, în care totul este răsturnat, sunt extreme: călărețul simte o durere puternică în piept, îl doare capul, totul din jur se amestecă, căprița mică neagră. Iedul, luat în desagă, îndreaptă călărețul prin pustie,o forță nevăzută îl determinăsă se întoarcă la han,unde  petrece multă vreme. Eliberarea de forțele Necuratului are loc ulterior prin primenire într-un schit, unde se leapădă de Satana, prin ,,post, mătănii și molitve":Hanul ia foc, iar femeia malefică se întoarce in locul de unde venise, ,,sub un morman uriaș de jaratic".

2= Povestirea,,La conac" debutează cu imaginea unui călăreț anonim care vine dinspre Poienița și se îndreaptă spre conacul unui boier din Sălcuța,(la fel ca tânărul Fănică) căruia trebuie să-i plătească arenda-cincizeci de galbeni . Tanarul călărește domol, fără teamă, privind cu încântare la peisajul deschis in fata ochilor sai într-o dimineață de primăvara, nu zărește pe nimeni în urma lui. Apare în preajma sa un alt călăreț ieșit ca din pământ. Cu toate că este îmbrăcat ca orice negustor ,are un aspect straniu: părul roșu ca focul iadului și o privire șașie care dă o amețealăcălătorului.Când ajung amandoi in apropiere de Sălcuța și le apare în față turnul strălucitor al bisericii, flăcăulse închină, iar celălalt râde cu poftă și dispare,reapărând în fata hanului, sub umbrar. La han, negustorul îi oferă de băut călărețului, care acceptă să bea. Trupul și mintea îi sunt invadate de o ,, căldura plăcută", transformată apoi într-un foc lăuntric. Pe măsura ce bea din belșug, personajul îsi pierde luciditatea și urmează mecanic îndemnurile drăcești.
Către seară, flăcăul se simte obosit, ar dori să se odihnească, dar maleficul negustor nu-i dă o clipă de răgaz: îl conduce în odaia unde se joacă stos cărți si îl îmbie să-și încerce norocul. Aceasta ademenire este posibilitatea de a câștiga nemăsurat, fie prin escrocarea partenerilor sau pur si simplu din întâmplare. Din grupul jucătorilor se ridică unchiul Dincă care îl sfătuiește să se retragă de la masa de joc. Stăpânit de vrajă, tânărul pierde contravaloarea arendei, ceasul și două inele, care sunt câștigate -din fericire- chiar de neica Dincă și de un alt jucător norocos. A trecut de mult de miezul nopții, afară s-a-nnorat, iar în han domnește o liniște adâncă.Tânărul cere disperat un sfat tovarașului care-l veghează neclintit.
Ultima ispită este și cea mai gravă, omul șașiu îl îndemnă să-și  jefuiască ruda și pe negustorul străin, ca să-si recupereze banii și obiectele pierdute la jocul de noroc. Acum își dezvăluie puterea diavolească si-i oferă victimei sale o basma fermecată, cu puteri narcotice, destinată să-i cufunde pe toți deja adormiti într-un somn adânc. Epuizat de încercările stranii prin care a fost silit sa treacă, tânărul se prăbușește,dar în dimineata următoare este trezit de unchiul său, care îl ceartă și îi restituie galbenii necesari achitării arendei boierești.

Și povestirea ,,Kir Ianulea” se desfășoară într-o atmosferă realist-fantastică.

Dardarot, împăratul iadului, vrea să cunoască adevărul auzit că femeia poartă toată vina pentru nenorocirile de pe pământ,,toți oamenii sosiți la noi se plâng numa de soțiile lor; toata vina o aruncă pe spinarea nevestelor. Aghiuță este investit cu dificila sarcină de a verifica aceste spuse, fiind emisarul iadului pe pământ, timp de zece ani,va fi  supus ,,la toate slăbiciunile si ticăloșiile pământenilor, la neștiință, la săracie, prostie și mânie". Aghiță ia înfățișarea unui muritor obișnuit, alege Bucurestiul, pentru a cunoaște viața de bărbat însurat, căsătorindu-se cu Acrivița, ,fata mai mare a lui hagi Cănuță", vestită prin  frumusețe, dar cu un ,,cusur", se uitacâteodată cruciș";era o cu semnul răului. Aghiuță si Acrivița au o nuntă stralucită în mahalaua Negustorilor. Capriciile Acriviței apar după nuntă:din blândă și supusă devine ,,o leoaică", speriindu-i pe toți din jur,se declară  stăpână cu  toane.Acrivița devene o soție geloasă, nervoasă,făcând din viața lui lanulea(numele luat de drac) un șir nesfârsit de nenorociri. O altă patimă a Acrivitei o reprezinta ,,darul foițelor", fiind o mare amatoare de petreceri si de jocuri de noroc, avand casa ,plină de jucători". Apoi, pe neașteptate, devine,, din scorpie nebună", femeie iubitoare, îl alintă,îl rasfață,prefăcându-se, pe Kir Ianulea: "lumina mea, mângăierea lumii.Ruinat de către sotție și salvat de negustorii care îl urmăreau pentru plata unor datorii de Negoita, Kir Ianulea va chinui câteva femei prin posedarea sufletului lor. Numai Negoiță va fi capabil, printr-un pact prealabil cu diavolul (Aghiuță), să salveze răul din femeile posedate. A treia femeie posedată de Aghiuță este chiar fiica lui Vodă, dar Negoiță nu mai poate scoate diavolul din femeie, deoarece pactul dintre ei nu mai era valabil. Doar Acrivița va reuși,pentru ccă  dorește să vindece femeile posedate de diavol. Misiunea pământească de zece ani a lui Aghiuță se încheie, se întorce acolo unde îi este locul, în iad și,obosit,primește permisiunea de la Dardarot de a dormi trei sute de ani.

Narațiunea Kir Ianulea aduce în prim-plan un personaj feminin fascinant, o întrupare a misterului  feminin .Acrivița, femeie cu toane, plină de istericale și de reacții neprevăzute, poate fi asemanată cu Coana Marghioala din ,,La hanul lui Manjoală”, exercitându-și răutatea prin legăturile ei cu diavolul,uneori îl inspăimântă pe necuratul însuși.

3=

 În cele două povestiri fantastice:,,La hanul lui Mânjoală”și,,Moara lui Călifar” sunt elemente comune: pactul făcut de Călifar , care este dornic să atragă pe cei dornici de a se îmbogăți,dar și de hangița Marghioala,cea fără vârstă  cu diavolul , care are ca garanție chiar sufletele lor.

Moara lui Califar are faimă rea şi funcţie malefică,este propietatea unui vrăjitor și el fără vârstă, temut. Vrăjit este şi Hanul lui Mânjoală hanul are acareturi:grajd, cârciumă, bucătărie, dar mai ales odăi albe şi un miros îmbietor.

Ţinutul de dincolo de moară este ,, un pământ pietros, scorburos şi plin de mărăcini, în care numai necuratul trăgea brazdă cu coarnele”,este un adevărat labirint și este străbătut de tânărul Stoicea căruia morarul îi promite procopseală,îl pofteşte la masă trimiţându-l să se spele mai întâi din iazul mort ,,care nu face unde”.Un alt tânăr,Fănică poposește la un han,este întâmpinat de hangița Manjoala care-l îmbie cu mirosurile mâncărurlor.Ambii tineri sunt uor seduși de ființele malefice-un morar și o hangiă,trăiesc seducția răului,pentru că le lipsește smerenia.Chiar dacă Fănică se închină,caută o icoană,se lasă ademenit de femeia plină de farmec,iar Stoicea se lasă în voia unui vis în care este fericit.

Împrejurimile hanului pot fi asociate cu un labirint,ceva în care omul se pierde,iar Fănică înțelege că greșise drumul,că greșise că pleccase pe un timp cu viscol,că ceva neștiut i se întâmplă, mersese prin viscol mai bine de patru ceasuri. .În cazul lui Stoicea labirintul este indicat prin sălbăticia pădurii fără poteci.Ambele personaje rătăcesc singure,căutând o ieșire,unul spre a se însura,celălalt spre a se îmbogăți. Descrierea bătrânului vrăjitor,, barbă şivă, sprâncene de muşchi uscat, nasul – cioc de cucuvaie”este fantastică,pe când a hangiței este ademenitoare ,,frumoasă, voinică și ochioasă”,plină de bucurie,femeie fără vârstă. Morarul îi promite lui Stoicea procopseala după care a venit şi îl pofteşte la masă trimiţându-l să se spele mai întâi din iazul mort ,,care nu face unde”,iar hangița îl cucerește pe tânăr încetul cu încetul, conform unei strategii tainice,  stiute, încântâdu-l cu odaia în care totul este ,,alb ca laptele..cald ca sub o aripa de cloșcă"unde miroase a mere și gutui.

O ispită -bogăţia şi faima – trăieşte Stoicea, care, pentru a le obţine, face pact cu diavolul, moş Califar, întruchipare a Diavolului;Fănică trăiește momente fantastice care implică prezența diavolului cu care hangița avea legături: nu credea în icoane, ușa care se trântește atunci când drumețul își face cruce și în final focul face din han un spațiu al Satanei. Cotoiul și iedul sunt chipuri ale Diavolului.

Stoicea este un învins,chiar dacă află că totul a fost un vis, Diavolul“ îl purtase într‑o lume virtuală, vreme de un veac, „cât își aruncase în obraz un pumn din apa fermecată“, iar în acest răstimp se îmbogățise, dobândise rang boieresc, avusese nevastă și copii, pe care brusc, prin suspendarea declicului temporal, le pierduse pentru totdeauna;totul fusese de fapt o cursă. Vraja dispare și atât sursa răului, morarul-diavolul-și flăcăul se prăbușesc în lumea infernală din care izvorâseră forțele malefice.Fănică se luptă cu atracțiile diavolului de la han:fuge de trei ori înainte de logodnă,întorcându-se la han, dar viitorul socru  îl duce în lăcașul sfânt,,la un schit in munte",unde s-a pocăit și prin credință a învins diavolul.
    Numai credința în Dumnezeu și pocăința pot salva sufletul omului de la capcanele pe care i le întinde Satana prin tentații amăgitoare, atractive, deturnându-l de la calea cea dreapt, de la făgașul firesc al vieții

4=O povestire fantastică este,,Lostrița”de Vasile Voiculescu

Superstiţia populară arată că diavolul ia diverse înfăţişări, pentru a atrage oamenii ca să-i distrugă. Acţiunea prin înlănţuirea întâmplărilor începe cu povestirea legendei populare despre „dracul din baltă”, întruchipat de o lostriţă uriaşă(pește mare răpitor,strălucitor) care a ademenit pescari iscusiţi,copii neştiutori şi toți, furaţi de strălucirea ei, s-au înecat în apele Bistriţei, întrucât ea era mai ales „nesătulă de carne de om”. Tânărul Aliman(nume ce înseamnă adâncime) fascinat de lostriţa, nădăjduia că o va prinde,chiar reuşeşte s-o prindă o dată în undiţă „numai o clipă”, altă dată a strâns-o în braţe, dar sălbăticiunea „i-a scăpat din mâini ca o săgeată licăritoare”. Flăcăul a rămas amețit și nu putea s-o uite. Ca un Făt-Frumos din basme, Aliman, care „era frumos şi voinic” şi „nu ştia de frica nimănui”, s-a jurat să prindă lostriţa vie şi o căuta peste tot fără odihnă. Din când în când, lostriţa se arăta,iar dispariţia îndelungată lostriţei îl chinuia. Primăvara Bistriţa şi-a revărsat apele, numai lostriţa nu se arăta,dar deodată apare mândră și vicleană, iar tânărul îşi recapătă forţa şi încrederea. Aliman recurge la stratageme diferite pentru a prinde lostriţa, împleteşte din nuiele „coteţe”, dar totul e în zadar şi el crede că „nu e lucru curat”. Flăcăul pleacă într-un sat „sălbatec de pe Neagra”, ia un vraci bătrân, „un fel de stăpân al apelor”, care îi confecţionează o lostriţa din lemn la fel ca aceea din Bistriţa. La ora întâlnirii duhurilor, în miez de noapte, „cu luna în pătrar”, Aliman intră în râu cu lostriţă vrăjită, spune descântecul învăţat de la vrăjitor, prin care se leapădă de lumea lui Dumnezeu şi dă drumul „păpuşii cu chip de lostriţă” în Bistriţa.Odată vraja făcută, flăcăul doarme adânc şi liniştit pentru prima oară după multă vreme, până când l-au trezit oamenii, întrucât Bistriţa inundase pământuri,aducând moarte. Aliman se pregăteşte să se arunce în valuri, ca să salveze o făptură omenească ce „abia se mai ţinea cu amândouă mâinile de o rămăşiţă de cârmă”. Era o fată leşinată, care îşi vine numaidecât în fire ,nu înghiţise deloc apă; hainele s-au zvântat rapid, părul răsfirat,ochii reci ca sticla,şi dinţii „ascuţiţi ca la fiare” stârnesc uimirea oamenilor.
Aliman a luat fata acasă și ca în basmele populare se îndrăgostesc.Este ceva ciudat,sunt zvonuri că fata este o strigoaică,dornică de sânge,dar Aliman arăta sănătos,voinic,frumos.Lostriţa apăruse din nou şi plutea „în văzul tuturor”, dar flăcăul nu se sinchisea, o uitase şi era bucuros.Flăcăul vrea să se însoare cu fata, căreia el îi pusese numele Ileana, ca-n basmele populare, dar ea râde, spunând ironic că nu pentru cununie venise pe lume. Într-o zi, mama fetei, „o femeie voinică; iute şi sturlubatică”, a venit să-şi ia fata acasă, „la izvoarele Bistriţei aurii, unde spunea că-şi are rosturile” şi, până ce Aliman să se dezmeticească, femeia și fata erau departe.
Aliman a căutat-o multă vreme, dar în zadar; nici vraciul nu mai era de găsit, numai un moşneag, trecut de suta de ani, îşi amintea că, atunci când el era copil, satul Te alungase cu pietre „pentru multele blestemăţii şi răutăţi ce săvârşeau cu ajutorul Satanei”. Supărat, flăcăul a devenit neputincios,dar o fată mai îndrăzneaţă din sat l-a ademenit, s-a logodit cu el, şi urma nunta. În noaptea de dinaintea nunţii, Aliman a visat că „se însura cu lostriţa” şi că îl cununa „bătrânul vrăjitor”. A doua zi, în timpul ospăţului, pe Aliman îl anunţă un copil că a apărut din nou lostriţa miraculoasă, care e „mai mare şi mai frumoasă”. Buimac de băutură, Aliman se trezeşte brusc, ca dintr-un somn adânc şi fuge spre Bistriţa strigând că nu-i mai scapă, o va mănânca la nuntă.
Văzând lostriţa, chipul lui Aliman se luminează de fericire.Râul este învolburat, dar flăcăul strigă peste vuietul apelor: „iată, vin”. Intrând în apele vijelioase, Aliman prinde lostriţa în braţe parcă s-o apere, adăpostind-o ca pe un copil cu braţele, apoi se cufundă cu ea în valurile care „s-au pecetluit deasupra lui pentru totdeauna”.

 Lostriţa sugerează ştima, duhul rău al apelor,necuratul,dracul de baltă, care îi vrăjise pe mulţi bărbaţi cu iubirea ei. În această povestire, se sugerează ideea că dracul a luat aici înfăţişarea unui peşte, sub forma lostriţei. Aliman, îndrăgostit nebuneşte de lostriţă, trebuie să-şi urmeze calea aspiraţiei sale spre un ideal, face pact cu Diavolul în numele iubirii. Deznodământul povestirii trimite către mitul vechi- strămoşul tuturor vieţuitoarelor lumii este peştele.Aliman prinde lostriţa cu bucurie şi cu dragoste nestăvilită, încearcă s-o ocrotească, şi se contopeşte cu ea în adâncurile misterioase ale apelor, într-o lume necunoscută, tainică a valurilor care  arată întoarcerea omului la origini, prin refacerea legăturii totale cu elementele cosmosului. Pe de altă parte, sfârşitul tragic al tânărului Aliman poate semnifica ideea că omul este mistuit de propriul ideal, spre care aspiră necontenit şi cu care doreşte să se identifice.

                 COMPUNERE=O ÎNTÂMPLARE FANTASTICĂ

Într-o noapte,o rază de lumină a căzut pe coperta unei cărți din dulapul din fața mea și adormind abia am citit cuvântul Merlin.Și deodată mi-a apărut în vis Masa rotundă,unde erau Regele Arthur cu cei mai curajoși cavaleri,iar în mijlocul mesei o sabie uriașă,strălucitoare.Un tânăr îmbrăcat în haine negre ,acoperit de o mantie lucioasă mi-a deschis o ușă și mi-a spus încet că nu ebine să ascult ce se vorbește în acea sală,m-a ridicat ca pe un fulg și am plutit,fără să atingem pământul până într-o piață unde era unde oameni îmbrăcați ca în tablourile vechi strigau cuvinte neînțeles,iar tânărul mi-a spus că voiau pedepsirea unui vrăjitor.L-am întrebat cine este și simplu mi-a spus că și el este un vrăjitor,Merlin.Am încremenit.Auzisem de el din cărți,filme.Și,zburând,nu știu cum,am ajuns la dragonul care era închis într-o peşteră sub castelul regelui şi care prin sunete ciudate îi spune că trebuie să-l protejeze şi să-l ajute pe rege,amenințat de o vrăjitoare ce dorește puterea regală.L-am ajutat pe Merlin să afle planurile Morganei și amândoi să o alungăm.Am găsit în peșteră un ou de dragon și,în ciuda sfaturilor mele de a nu-l lua,Merlin l-a pus la adăpost și în câteva clipe a ieșit un pui de dragon,care,miraculos,a crescutși a zburat lăsând în urmă o dâră de foc.Înțelegând că acesta va aduc nenorociri,Merlin a ricat brațul spre cer și pe pământ au căzut petale de flori și fluturi.A fost vrăjitoria lui de a distruge un rău.M-am trezit și m-am bucurat că totul a fost un vis.În cameră intrase prin fereastra deschisă un fluture și câteva petale de flori,le adusese probabil vântul.....

 

 

 

,,Roadele unei diplomații chibzuite”de Ov.S.Crohmălniceanu==Universul SF

 

                    ,,Roadele unei diplomatii chibzuite”

Apartine genului epic, modul de expunere predominant este naratiunea.

Stiinta prin evolutia si inovatiile ei sta la baza crearii unei lumi fictive care nu are corespondenta cu realitatea noastra.

Temele predilecte sunt: prezentarea unor lumi necunoscute, contactul dintre lumi diferite, prezentarea unor posibile lumi, calatoria in timp.

Multi dintre conducatorii Pamantului sunt invidiosi pe tehnoloagia de care se bucura civilizatia straina pe care au descoperit-o.

 Au trimis nave militare cu scopul de a cucerii planeta si de a o fura.

Mintea oamenilor s-a corupt din ce in ce mai mult odata cu trecerea timpului.

                                 momentele subiectului:

EXPOZITIUNE

In expozitiune autorul prezinta Arcadia, o planeta de mărime medie situata in Constelatia Casiopeea. In imaginatia sa arcadienii sunt niste pamanteni cu 2 fete ei fiind exact simetrici. Arcadienii atinsesera un grad inalt de tehnologie si cunosteau prosperitatea economica. Din punct de vedere politic planeta era impartita in 2 state: emisfera nordica si sudica.

Ele insa se aflau intr-un razboi rece, intr-o continua inarmare, fiecare stat fiind obligat sa-si declare descoperirile in tehnologia militara, desi acest lucru nu se intampla niciodata. Ambii colosi energetici se urau reciproc. Din cand in cand confruntarile pareau iminente , ar tot timpul se gasea o solutie salvatoare.

Dar cei doi conducatori puteau comunica intre ei prin telepatie .Cu toate ca toti arcadienii erau telepati, numai conducatori aveau posibilitatea de a capta si trimite mesaje spre deosebire de ceilalti care fie erau receptor fie emitator.

Semnele inceperii unei comunicatii erau mancarimea unei urechi ramanand doar ca cel apelat sa raspunda. Dar dupa  incetarea convorbirii cei ce comunicau se simteau rau avand nevoie de cateva zile pentru a-si revenii. 

INTRIGA

Intr-o zi conducatorul emisferei sudice a fost trezit din somn de mancarimea amintita. El a fost anuntat de omologul sau ca partea nordica a planetei era amenintata din exterior de niste extraarcadieni. Nordicul a spus că vor utiliza farfurii zburatoare a caror folosire nu fusese anuntata in prealabil. Dar cel din sud l-a linștit, spunându-i ca si ei au descoperit acest mod de transport.

DESFASURAREA ACTIUNII

Invadatorii sunt respinsi în afara Arcadiei ,insa conducatorul nordic se teme ca atacantii vor reveni.

Dupa 2 zile de la acesta intamplare presedintele sudic l-a anunțat pe cel din nord ca extraarcadienii au trecut prin reteaua de radio observator si au aterizat pe un platou din regiunea Antarctidei.

Pe langa inceperea invaziei presedintele a anuntat deasemena ca vor fi folosite pusti cu laser, acestea nefiind omologate. Insa omologul sau i-a spus ca si lor le erau cunoscute de mult aceste arme. 

PUNCTUL CULMINANT

Sudicii i-au invins pe extraarcadieni, dar acestia au reusit sa se infiltreze in zona ecuatoriala unde era ,,no man’s land”(un loc al nimănuii) si, cand au ajuns destul de multi, au ocupat un centru boreal numit Nordpol.

Persedintele nordic il anunță pe cel sudic ca se va folosi bomba bacteriologică, netestata dar descoperita si de sudici. I s-a raportat de altfel si ca invadatorii erau simetrici doar pe un plan si veneau dintr-o galaxie indepartata.

DEZNODAMANTUL

Invadatorii sunt pentru moment neutralizati, insa timp de un an atacurile lor se repeta.

Astfel, tot atat timp, cei doi presedinti  comunica telepatic.

Sudul si Nordul sunt siliti sa-si comunice toate descoperirile din tehnologia militara, constatand ca nu le este necunoscuta nici una dintre arme.

Pana la urma, invadatorii  renunta la atacurile contra Arcadiei iar cei doi presedinti  incep sa puna la cale o “intrevedere…oficiala” care sa reglementeze siguranta…statelor lor…

          Rezumat:

În opera ,,Roadele unei diplomații chibzuite” este prezentată planeta  Arcadia, o planetă de mărime medie situată în Conselația Casiopeea. În imaginația sa, arcadienii sunt niste pamânteni cu 2 fețe ei fiind exact simetrici. Arcadienii atinseseră un grad inalt de tehnologie si cunosteau prosperitatea economica. Din punct de vedere politic planeta era împartita in 2 state: emisfera nordica si sudica. Cele două părți nu se înțelegeau deloc. Intr-o zi conducatorul emisferei sudice  a fost trezit din somn de mancarimea amintita. El a fost  anuntat de omologul său ca partea nordica a planete era amenintata din exteroor de niste extraarcadieni-invadatori. Nordicul  adaugă ca vor utiliza farfurii zburatoare a caror folosire nu fusese anuntata in prealabil. Dar cel din sud il linștește, spunandu-I ca si ei au descoperit acest mod de transport.Sudicii i-au invins pe extraarcadieni, dar acestia au reusit sa se infiltreze in zona

ecuatoriala unde era ,,no man’s land’,pustiu si cand au ajuns destul de multi au ocupat un centru boreal numit Nordpol.Persedintele nordic il anunta pe cel sudic ca se va folosi bomba bacteriologică neatestată, dar descoperita si de sudici. I s-au raportat de altfel si ca invadatorii erau simetrici doar pe un plan si veneau dintr-o galaxie indepartata. Invadatorii au fost starpiti, insa pe timp de un an atacurile lor se repetă. Astfel tot atata timp cei 2 presedinti au comunicat telepatic. Sudul si nordul au fost siliti sa-si comunice toate descoperirile din tehnologia militara constatand ca nu le erau necunoscute niciuna dintre aceste a la urma invadatorii au renunta iar cei 2 presedinti au inceput sa se inteleaga mai bine.

                            Opinie

Cred că autorul s-a gândit când a scris textul la un fel de război rece= o stare de încordare, de tensiune în relațiile internaționale, provocată de politica de ostilitate a unor state față de altele, care nu ia totuși forma unui război adevărat.  Pe planeta Arcadia, de peste nouă decenii domnește pacea. Cele două emisfere ale planetei sunt într-un echilibru asigurat de tratate de pace, în spatele cărora se ascunde o continuă cursă a înarmării și a spionajului reciproc. Arcadienii sunt ființe cu două fețe, în sens literal, poziționate simetric, trimitere subtilă la noi, oamenii, care le avem în sens figurat. O particularitate a lor este și comunicarea telepatică, dezvoltată diferențiat, liderii celor două emisfere fiind singurii care o pot întrebuința la capacitate maximă și care o pot controla, astfel încât să nu îi zdrobească psihologic, fiindcă este copleșitor să primești în tine întregul univers, la nivel de nuanțe, al gândurilor și trăirilor alter-ului tău.

 (,,Et in Arcadia ego”) Se spune că, în Grecia antică, Arcadia era un ținut bucolic al armoniei și păcii, tărâm idilic locuit de oameni cu o etică înaltă, cu o puritate sufletească deplină. Expresia a ajuns astfel, cu timpul, să desemneze experiența fericirii trăite cîndva, râvnite, trecute ;a generat, de-a lungul timpului, reprezentări artistice diverse, poate cea mai cunoscută fiind pictura lui Nicolas Poussin,, Păstori în Arcadia” din anii 1637-1638.)

 Numele planetei imaginate de autor are o semnificație simbolică, incluzând o doză de ironie subtilă, fiindcă pacea, pe această planetă, deși este asigurată, este fragilă oricând putând apărea violența. Totuși, echilibrul este menținut, chiar dacă artificial.

Specia care atacă planeta li se pare arcadienilor dizgrațioasă, fizic vorbind: par ființe incomplete, neterminate, pentru că nu au un corp simetric. Nu au două nasuri, patru ochi, patru urechi, două guri etc. Pe partea opusă a chipului au doar păr-sunt pământenii.

Ceea ce se întâmplă mai departe este legat de operațiunile de apărare. Când o emisferă este atacată, aceasta se apără și reușește să respingă inamicul, apoi își informează coplanetarii din cealaltă emisferă că au reușit datorită unei arme noi, promițându-le să le trimită planurile ei. De fiecare dată, cei din emisfera cealaltă răspund că nu e nevoie, au deja acele planuri. În fapt, uniți acum sub amenințarea unei forțe exterioare invadatoare, fuseseră mereu în competiția înarmării, în procesul de spionaj, își cunoșteau reciproc secretele, armele ascunse, strategiile. Odată respins definitiv dușmanul, rămâne doar să-și refacă tratatele de asigurare a echilibrului, cu noile date scoase la iveală pe față, datorită sau din cauza invaziei extraterestre.

Cred că textul este despre planeta noastră:  arcadienii suntem noi, invadatorii extratereștri suntem tot noi. Suntem incapabili să fim umani până la capăt și în toate privințele, toți, unitar. Cum ar putea arăta lumea asta dacă în ea echilibrul s-ar așeza natural, fără interese de grup, regionale, naționale sau de care-or mai fi ele, fără luptă pentru supremații, ci doar cu dragoste pentru bine, frumos, pace și viață? Este o utopie și, în fapt, suntem mai apropiați, în acțiunile noastre globale, de formule distopice dect de cele utopice.

   Știință și fantezie

1=momentele subiectului=în trecerea de la expozițiune,unde timpul prezent este combinat cu formele trecutului, la relatarea acțiunii prin cele două momente-intrigă și desfășurarea acțiunii-este folosit mai mult timpul prezent,pentru că confruntarea dintre arcadieni și invadatori se desfășoară într-un ritm alert,iar personajul din sud are intervențiile cele mai multe.

2=momentul conflictului-intriga-este mai extins,pentru că sunt prezentate două oersonaje importanta care hotărăsc soarta planetei.

3=Acțiunea se petrece întru-un viitor îndepărtat-15 aug.2261,iar timpul trecut este folosit ca o amintire a unui moment ce s-ar putea petrece în viitor,pentru că războiul este un conflict militar permanent.

4= arcadienii sunt niste pamânteni cu 2 fețe ei fiind exact simetrici. Arcadienii atinseseră un grad inalt de tehnologie: mergeau în expediții spațiale,aveau stații orbitale,lansaseră salteliți artificiali,vindecaseră bolile grave,produceau filme tactile(percepute prin pipăit),simfonii, kinestezice care se adresau emțiilor,cunoșteau prosperitatea economica,dar nu desființaseră războiul.

5=ce mi se pare actual în acest text: Cred că textul  este despre planeta noastră:  arcadienii suntem noi, invadatorii extratereștri suuntem tot noi. Suntem incapabili să fim umani până la capăt și în toate privințele. Cred că autorul s-a gândit la un fel de război rece= o stare de încordare, de tensiune în relațiile internaționale, provocată de politica de ostilitate a unor state față de altele, care nu ia totuși forma unui război adevărat,așa cum este astăzi în lume.

 

Pământeni și extratereștri

1=Reperul sau indicatorul prin care sunt descriși arcadienii este  că aceștia sunt ființe cu două fețe, în sens literal, poziționate simetric, este trimitere subtilă la noi, oamenii, pe care le avem în sens figurat,adevăr sau fals.

2= Numele planetei imaginate de autor are o semnificație simbolică, incluzînd o doză de ironie subtilă, fiindcă pacea, pe această planetă, deși este asigurată, are pe fundalul ei nu înalte repere morale, ci calcule diplomatice complicate și aparent fragile, oricînd putînd fi escaladată violența. Totuși, echilibrul este menținut, chiar dacă artificial.

Arcadia o regiune izolată din sudul Greciei, a fost de multe ori de-a lungul istoriei zonă de refugiu în caz de conflicte militare. Arcadia este denumirea unei regiuni din Grecia antică, locuită, la vremea aceea, de un popor de păstori socotit fără prihană. În timp, Arcadia a devenit, în imaginaţia oamenilor, a artiştilor mai ales, un tărâm idilic, utopic, un spaţiu al fericirii absolute, un fel de rai pământesc, cu oameni de o mare puritate sufletească.

3=Arcadienii erau făpturi duble,ca aripile unui fluture:totul în ființa lor era dublat:aveau două fețe,patru ochi,două guri, două nasuri;fiecare parte se hrănea pe ea însăși,se comportau în același fel ca și când era o singură ființă,pentru că era armonie deplină între făpturile duble simetrice.

4=Autorul nu a descris aceste făpturi,pentru a-l lăsa pe cititor să-și imagineze detaliile,făcând asemănări cu aspecte din mediul înconjurător,de ex cu aspectul unui fluture care are o simetrie perfectă.

5=expresia ,,a avea două fețe” înseamnă a fi (om) fățarnic, ipocrit,fals

Arcadienii cu două fețe aveau aceeași expresie care nu putea tolera minciuna.

6==Lângă termenii neologici apar termeni din vorbirea obișnuită în dialogurile celor doi conducători:Supertelepatul sudic se exprimă prin expresii ca:,,le-am făcut harcea-parcea; le sfârâiau rachetelesecăturile,ticăloșii,e cam groasă,le venim de hac,n-o să rămână nici scrumul,o să le treacă cheful”.Era poate foarte supărat,de invaziile spațiale și nu-și mai controlează vocabularul.

7=Înfățișarea invadatorilor este deosebită de a arcadienilor,care-i privesc ca pe niște ființe dezgustătoare,diferite,nu aveau simetria,dublura figurii lor, par ființe incomplete, neterminate, pentru că nu au un corp simetric. Pe partea opusă a chipului au doar păr-sunt pământenii.

8=Arcadienii sunt ființe simetrice,duble cu dorința liniștei planetei,deosebiți de inteligenți,dornici de a cunoaște Universul prin expediții spațiale,prin construcția de spații orbitale,sateliți artificiali.Cercetau bolile grave și găsiseră soluții pentru cancer,gripă,iar pentru minte și suflet descoperiseră filme tactile amuzante prin care comunicau cu personajele,peisajele,ascultau muzică înălțătoare care care le creea  o stare  sufletească superioară de pace,liniște,împăcare,armonie.

9=Finalul povestirii arată că uniți acum sub amenințarea unei forțe exterioare invadatoare, fuseseră mereu în competiția înarmării, în procesul de spionaj, își cunoșteau reciproc secretele, armele ascunse, strategiile. Odată respins definitiv dușmanul, rămâne doar să-și refacă tratatele de asigurare a echilibrului, cu noile date scoase la iveală pe față, datorită sau din cauza invaziei extraterestre. Arcadienii suntem noi, invadatorii extratereștri suntem tot noi.Lumea lor,de fapt,a noastră ar arăta altfel dacă echilibrul s-ar așeza natural, fără interese, fără luptă pentru supremație, ci doar cu dragoste pentru bine, frumos, pace și viață.

Dincolo de text

1=Citim literatură SF,pentru că aceste cărți ne permit să ne comparăm cu alte forme de inteligență,avem  dorința de a afla ce intenții ființele nepământene în legătură cu planeta noastră și cu specia umană. Literatura științifico-fantastică poate pune omul în situații în care nu a mai fost, testându-i instinctele, iar el evadează într-o lume și într-un timp care nu au existat vreodată și nu se stie dacă vor fi. Ne place pentru că ne impresionează prin detalii, prin dimensiunea nefireasca a lucrurilor, pentru că ne oferă o privire la lucrurile minunate și ciudate ce ar putea să existe și pentru că, dupa ce închidem cartea, nu mai putem să privim lumea la fel.

2=Literatura de consum numită și de divertisment  reprezintă acele scrieri care au drept scop destinderea, petrecerea plăcută a timpului liber: science fiction, romanul polițist,realism magic, chiar ficțiune istorică romanul de aventuri,senzațional,de groază.

 Aceste carti amuzante îl scot pe om din monotonia rutinei zilnice și  îl transpun într-un alt univers.

3=Lecturi de divertisment

4=filmul SF preferat.........................................................................

              În loc de sfârșit

ESEU

Majoritatea operelor din literatura SF se concentrează fie pe descrierea unei lumi unde tehnologia a atins noi culmi și a devenit indispensabilă, fie pe aventurile unui individ atipic (humanoid, robot, un mutant cu puteri ieșite din comun), care încearcă să se integreze într-o lume tipică, normală, cu care cititorii sunt obișnuiți. Noi,cititorii vom găsi ceva neobișnuit și nefamiliar, care ne va crea o senzație de stranietate și ne face să citim în continuare. Noul a atras întotdeauna, de aceea, atunci când omul întâlnește ceva cu totul diferit de ceea ce cunoaște,mutându-l într-un viitor dorit și astfel va fi imediat captivat și interesat de acel ceva. Acesta este mecanismul pe care se bazează literatura SF și motivul pentru care este atât de gustată în orice epocă.  

                                         5 cărți SF despre viitor

1. Orașul și stelele, de Arthur C. Clarke

Una dintre cele mai puternice cărți SF clasice, Orașul și stelele, a lui Arthur C. Clarke, a rămas memorabilă datorită subiectului și stilului în care a fost scrisă. Este vorba despre Diaspar, singurul oraș rămas pe Pământ, un loc în care nemuritorii își trăiesc viețile lor lipsite de sens, fără a se schimba vreodată. De fapt, oraşul este condus de un computer care naşte şi repară oamenii, ținându-i într-un mediu artificial și fără senzații.

În acest context, Alvin este o eroare de computer, el este primul om nou creat. Curiozitatea lui Alvin îl face pe acesta să părăsească Dispar și să exploreze lumea deșertică ce devenise Pământul. Descoperă singurul loc în care încă mai locuiesc oameni, iar de acolo află de ce planeta și oamenii ei au intrat într-o stare de pasivitate atât de adâncă.

2. Primele cincisprezece vieți ale lui Harry August, de Claire North

Harry August s-a născut în 1919 și e un călător în timp ceva mai neobișnuit. Când moare, se naște din nou în 1919, păstrându-și toate amintirile din viețile anterioare. Nu sunt mulți cei ca Harry, dar viețile lor se suprapun, astfel că pot să transmită, de la unul la altul, mesaje de la o eră la alta, ceea ce ajută la a avea cel mai bun parcurs pe care viața îl poate avea.

Când lucrurile încep să se schimbe, odată cu apariția tehnologiei avansate, evenimentele încep să se altereze. Și, când un mesaj din viitor îl anunță că lumea e pe cale să se sfârșească, motivul lui de a fi devine menținerea stabilității vieții așa cum o știa.

3. Copiii timpului, de Adrian Tchaikovsky

Fascinația umană legată de un nou început al unei lumi noi este puțin schimbată în cartea lui Adrian Tchaikovsky. Dacă ești interesat de cărți SF, ar fi bine să-i acorzi atenție.

În urma unui experiment care ia o turnură nefastă, o planetă terraformată este descoperită, peste mii de ani, de ultimii supraviețuitori ai Pământului. Planeta fusese pregatită special pentru ei, dar, în lungul timp care a trecut de la experiment până la momentul descoperirii planetei, ceea ce trebuia să fie un refugiu paradiziac a devenit un coșmar.

4. Spectrul Lui Phlebas, de Iain M. Banks

Cartea Spectrul Lui Phlebas este o examinare literară intensă a unei civilizații care a dat sens pe deplin conceptului de „post-sărăcie”. Este un roman tip epopee spațială al scriitorului scoțian Iain M. Banks, primul din seria Culturii.

Cultura și Imperiul Idiran poartă un război la scară galactică. Horza, care este un Schimbător, adică un mercenar capabil să-și schimbe înfățișarea după cum vrea, primește de la stăpânii săi idirani misiunea de a regăsi o Minte a Culturii care s-a refugiat pe Lumea lui Schar, o Planetă a Morții. Planetele de acest tip sunt lumi-cimitir lăsate neatinse pentru a servi drept monument al civilizațiilor lor acum dispărute și se află sub controlul ființelor necorporale Dra’Azon.

Cărțile lui Banks arată cum ar fi să trăiești într-un univers care e destul de aproape de interpretările pe care noi le dăm raiului, în care fiecare cetățean are cam tot ce-și dorește și unde, aparent, nimic nu poate să meargă prost. Dar, și când se întâmplă…

5. Răzbunare ancilară, de Ann Leckie

Cartea lui Ann Leckie este despre un viitor îndepăratat, în care Inteligența Artificială are un rol extrem de important. Răzbunare ancilară pornește cu povestea unei nave spațiale care a fost distrusă, cu tot cu echipaj. Inteligența Artificială care conducea nava, aflată acum într-un corp uman, dar fără a înțelege ce înseamnă să fii om, vrea acum să se răzbune pe cei care i-au distrus nava și i-a omorât echipajul.

Lucrurile sunt redate din punctul ei de vedere, iar narațiunea se desfășoară pe două planuri: pe de o parte, prezentul în care încearcă să se răzbune, pe de altă parte, trecutul  în care sunt prezentate evenimentele care au dus la distrugerea navei.

 

                       Imaginație și ficțiune

1=personaje și întâmplări adevărate:

     ,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,imaginate:

2=nu există lumină

Pe planeta fără lumină totul este înghețat,formele unor râuri, mări, plante .Mai trăiesc câteva ființe care vor rezista pentru un timp incert pentru susținerea vieții  la-123 °C.Acestora li s-au dezvoltat niște antene în jurul corpului,pentru că nu mai au capacitatea naturală de a vedea.Nu mai merg ,ci sar dezordonat printre blocurile de zăpadă.Pielea lor a devenit scorțoasă.Continuu caută rămășițe de rădăcini pentru harană.Câteodată cred că sunt urmăriți de două luminițe ascunse după un perete de piatră.Nu știu că acolo este ultima ființă adevărată,care încă mai știe ce este lumina,focul,păstrat în peștera unde crește iarbă,o floare,un pom cu fructe roșii.Se teme să iasă în întuneric,poate ar avea o soartă tristă,ar fi privită ca o ciudățenie,pentru că ochii ei limpezi cunosc lumina,căldura.Și se tot gândește poate va găsi o soluție să risipească întunericul.

3=epitetele =absurd

                         Fabulos

                         Straniu

                         Misterios

4=,,Războiul lumilor”de H.G.Wells----final(sau alt final)

Romanul începe cu invazia marțienilor. Un cilindru cade pe Pamant. Acest lucru devine un eveniment incredibil, oamenii încearcă să stabilească un contact prietenos cu oaspeții extraterestrii. Dar marțienii vor invadarea Pământului și a locuitorii săi. Ei încep să manifeste agresivitate, fără a permite rezistență. Oamenii încearcă să le reziste. Dar bateriile de artilerie sunt distruse de razele de căldură. Guvernul cere întregii populații să părăsească urgent Londra. Acesta este singurul lucru care rămâne în puterea lui. Totul se prăbușește, se instalează haosul. Oamenii uită moralitatea și valorile obișnuite, fug din orașe ale lumii, deoarece focurile marțienilor se concentrează pe obiecte mari. uită moralitatea și valorile obișnuite.Naratorul descrie sosirea străinilor, distrugerea delegației binevoitoare cu steagul alb și evacuarea populației urbane. În rătăcirile sale întâlnește doi oameni, cărora le acordă atenție:un preot și un soldat care îi îndeamnă pe  cei disperați să se ascundă sub pământ.Totul este să poată găsi o cale de a controla mecanismele extraterestre. Oamenii s-au transformat în animale reale: cei mai puternici, adunați în bande îi jefuiesc pe cei slabi,unii au încercat să strângă aur și bijuterii. Dar curând oamenii au început să se întoarcă la Londra.și cunosc mult mai multe despre marțieni. Străinii muncesc neobosit, continuând să extermine supraviețuitorii, se înmulțesc prin înfometare, corpul lor principal este un creier uriaș de lucru. Aceste trăsături fiziologice i-au făcut pe marțienii puternici și nemiloși. Cauza dispariției noilor veniți a fost bacteria. Pe planeta lor, cu mult timp în urmă, au exterminat toate virusurile dăunătoare, astfel că nu aveau niciun mijloc de combatere a infecțiilor Naratorul constată cu bucurie că pericolul a dispărut și își pierde cunoștința pentru o vreme. După ce-și revine, grație îngrijirilor oferite de o familie, se întoarce la soția sa care-l credea mort.Totuși amintirile prin care a trecut îi revin continuu în minte,parcă nu crede că pericolul acelei invazii s-a terminat,va trăi mult timp coșmarul unui timp al morții.

       Un alt final:

Cercetătorii fizicieni au descoperit un mecanism care va distruge orice cilindru trimis de pe planeta Marte sau de pe alte planete, și alți cercetători au descoperit o altă mașinărie cu care va trimite raze ce vor devia orice obiect plasat spre Pământ.S-a decis de toți conducătorii pământului să se creeze spații de supraviețuire în care toți oamenii să se adăpostească,iar tinerii să învețe despre planetele  Universului,pentru că trebuie să creadă că nu sunt singuri în Univers.

5=ascultătorii nu au fost în stare să distingă imaginația de realitate

6=Programul a fost interpretat și difuzat în direct prin rețeaua de radio Columbia Broadcasting System duminică, 30 octombrie 1938, la ora 20:00.  Îndată după începerea transmisiunii, au început mii de chemări telefonice la staţiunea de radio şi la redacţiile ziarelor, fiind nevoie ca, în mai multe rânduri, să se anunţe la microfon că este vorba numai de o „ficţiune“.

O adevărată criză de isterie în masă a cuprins unele cercuri de auditori. În New York începuse o mişcare de panică şi numeroşi locuitori se pregăteau să părăsească oraşul. Sute de persoane au afirmat la poliţie şi în redacţii că „au văzut invazia”. În Atlanta mulţi au crezut că a sosit sfârşitul lumii. Mulţimea a început să înalţe rugăciuni. În bisericile din Indianapolis femeile au pătruns în biserici strigând „New Yorkul a fost distrus, să mergem să murim acasă”. Zvonul unor atacuri cu raze ale morţii şi gaze au făcut ca mii de medici şi infirmiere să-şi ofere serviciile. Spitalele au avut numeroase internări pentru şocuri nervoase. Până şi din Canada au fost numeroase chemări la telefon, spre a afla detalii asupra dezastrului.

Faţă de această panică colectivă, a fost interzisă retransmisiunea, care, în realitate, trata despre o imaginară invazie pe pământ a locuitorilor planetei Marte. Ceea ce a sporit realismul programului a fost că radioreporterul a imitat la microfon vocea preşedintelui Roosevelt. Imitaţia a fost atât de bună, încât foarte mulţi ascultători erau convinşi că ascultă pe preşedinte în persoană, adresându-se naţiunii.

,,Condiția literaturii SF”de Florin Manolescu==Textul științific

 

    ,, Condiția literaturii SF”

1=Literatura SF reprezintă o latură specială,deosebită a literaturii cu un număr mic de scriitori care au,,fani”.

Literatura Sf are teme,specii,personaje,procedee literare proprii.

Literatura Sfeste o literatură populară sa de consum,paraliteratură sau trivialliteratură.

Literatura SF atrage atenția prin elemente de șoc:copertă,titlul,rezumat.

Diferența dintre literatura populară și cea normală nu este una estetică,ci de gândire și de concepție.

Literatura SF înlocuiește problemele politice,concepțiile  despre război și pace.

Literatura SF anticipează viitorul omeniriii,este umană,ca o speranță.

2=,,Dar în înțelegerea genului.....Se înțelege de la sine....Dar,în fond.....Spre deosebirede ”......

3=,,un mediu protejat de un baraj apreciabil......

      ,,este literatură pe cale proprie......

      ,,la nivelul SF-ului exigent putem constata situația paradoxală a unui conținut grav.....

      ,,elemente de șoc.....

       ,,SF ul nu este trivial(comun,obișnuit)........

       ,,provoacă cititorului un sentiment de panică și de culpabilitate(vinovăție)

       ,,obiect caricatural al războiului rece

       ,,un senzor al epocii în care trăim.....

4=Literatura SF este o parte specială a literaturii.

     Literatura SF are un drum propriu.

     Literatura SF este o literatură de consum,accesibilă oricui.

     Editorul SF urilor face publicitate care atrage atenția.

     Cărțile SF pot fi bune sau mediocre.

     În literatura SF sunt arătate probleme importante al omenirii.

 5=Atitudinea autorului este subiectivă,textul se caracterizează pri exactitatea

informaţiilor,a formulărilor, claritatea exprimărilor și sobrietate.

               Dincolo de text

1=trăsături ale stilului științific:

      - respectă normele limbii literare

      -comunicarea este obiectivă, precisă, lipsită de afectivitate

       -terminologia este specifică stiintei și tehnicii

        -sunt folositi termeni monosemantici

        -predomina indicativul prezent al verbului

        -sunt folosite cuvinte cu sens propriu

2=Stilul științific se deosebește de cel jurnalistic:

- utilizează puțin din limbajul cotidian

-folosește termeni-neologisme- din știință,tehnică,care nu este accesibil decât anumitor categorii

-ilustrațiile și titlurile sunt sunt neobișnuite

3=un roman SF :

,,O piatră pe cer” este unul dintre cele mai bune romane scrise de părintele literaturii SF,Isaac Asimov. Acțiunea sa se desfășoară în secolul al IX-lea al Erei Galactice, când Trantor este deja planeta capitală a unui Imperiu care guvernează întreaga galaxie. Isaac Asimov s-a inspirat din istoria Imperiului Roman. În viitorul îndepărtat, descris în acest roman SF, memoria reală a originilor omenirii s-a pierdut. Au trecut milenii de la stabilirea primelor colonii pe alte planete, iar diverse civilizații spațiale s-au născut și au decăzut. Terra este radioactivă, posibil din cauza unui război atomic.

Pe Pământ, ideea că planeta a fost leagănul umanității rămâne o dogmă religioasă, iar un grup de extremiști tereștri dorește să răstoarne Imperiul și să preia locul lui Trantor ca planetă capitală a galaxiei.

Joseph Schwarz este un croitor pensionat din Chicago-ul anului 1949 ce devine victima unui incident petrecut la o centrală nucleară, care îl transportă într-un viitor extrem de îndepărtat, în vremurile când Pământul este radioactiv și doar câteva zone ale lui sunt locuibile.
Uimit de faptul că totul în jurul său s-a schimbat brusc, Schwarz caută ajutor, dar oamenii pe care îi întâlnește nu vorbesc engleza.

Considerat a fi o persoană cu deficiențe mintale, Schwarz este găzduit de o pereche de fermieri și ulterior dus în oraș la doctorul Shekt, un eminent savant care îl supune unui tratament experimental capabil să îi augmenteze capacitățile de memorare.

Bătrânul croitor învață limba locală și începe să înțeleagă treptat că a ajuns într-un viitor ce e departe de a fi reconfortant: Terra face parte dintr-un imens imperiu galactic, dar este considerată o planetă nesemnificativă și puternic radioactivă.

Lipsa resurselor îi forțează pe tereștri să ducă o viață aspră, și, cu oroare, Schwarz află că, odată ajunși la vârsta de șaizeci de ani, aceștia sunt supuși eutanasiei… Iar el a depășit deja această limită, având 62 de ani.

Călătorul prin timp decide să fugă de la gazdele sale, chiar dacă nu are niciun prieten pe care să se bazeze… doar propriile capacități mintale, care cresc într-atât încât poate intra în contact telepatic și chiar ucide de la distanță.

Arheologul Bel Arvardan a ajuns pe Pământ pentru a studia vechile ruine terestre. Spre deosebire de aproape toți colegii săi, el crede că legenda conform căreia specia umană s-a născut pe această planetă este adevărată și dorește să găsească dovezi în acest sens.

Pământenii însă răspund cu o atitudine agresivă prejudecăților celorlalți locuitori ai altor planete, iar o facțiune radicală crede că planeta lor ar trebui să conducă galaxia în locul lui Trantor și se pregătește pentru o nouă rebeliune împotriva Imperiului.

Joseph Schwarz, Bel Arvardan, doctorul Shekt și fiica sa, Pola, se întâlnesc și vor trebui să facă față împreună unei amenințări de o amploare de neconceput, capabilă să clatine sau chiar să răstoarne puternicul imperiu galactic.

Romanul  abordează mai multe teme clasice ale science-fiction-ului, cum ar fi călătoriile în timp și telepatia, dar deasupra tuturor domină coșmarul nuclear. Asimov ne sugerează că omul poartă în el suficientă iubire și pasiune pentru a învinge ura și neîncrederea, un mesaj puternic, valabil și astăzi, într-o perioadă încă o dată dominată de incertitudini și frici.

            În loc de sfârșit

                          ,,Viața în oceane la mari adâncimi”

La 11 km adâncime, în Groapa Marianelor, în întuneric absolut, la temperaturi scăzute şi la o presiune colosală, oceanul este plin de viaţă: oamenii de ştiinţă au descoperit că aici există din abundenţă microorganisme, contrazicând astfel ideea că acest mediu ar fi ostil vieţii.

Multă vreme s-a crezut că Groapa Marianelor ar fi o „zonă moartă”, că în condiţiile de acolo nu ar putea exista forme de viaţă. Temperaturile sunt aproape de punctul de îngheţ al apei, domneşte bezna deplină, iar presiunea este de peste 1000 de ori mai mare decât cea de la suprafaţă – o combinaţie de parametri care, se credea, ar fi făcut imposibilă existenţa unor organisme vii.

Şi totuşi, o echipă internaţională de oameni de ştiinţă a descoperit că în Groapa Marianelor există un nivel ridicat al activităţii microorganismelor, arătând că există forme de viaţă adaptate chiar şi la aceste condiţii extreme. Rezultateler cercetărilor au fost publicate în jurnalul Nature Geoscience.

Cercetătorii îndrăzneți au trimis în Groapa Marianelor un vehicul submersibil fără echipaj uman, care a colectat probe din sedimentul acumulat pe fundul mării,iar analiza nivelului de oxigen în sedimente le-a arătat prezenţa unui mare număr de microorganisme. Cercetătorii au explicat că microorganismele respiră, ca orice formă de viaţă, iar consumul de oxigen este un indicator indirect al activităţii comunităţilor microbiene.Unul dintre cercetători povestește,bineînțeles este ascultat cu zâmbete,că a văzut un monstru mare în zona Abisului Challenger.și că a auzit un sunet asemănător cu măcinarea metalului, iar camerele au înregistrat aspectul unei umbre neobișnuite, asemănătoare cu un dragon dintr-un basm. După puțină gândire s-a hotărât să nu se distrugă  echipamentele scumpe și aparatul a fost ridicat la suprafață. Care a fost surpriza tuturor membrilor echipei când au văzut cum metalul super-puternic al dispozitivului a fost deformat, iar cablul de oțel de 20 cm lățime a fost tăiat pe jumătate. Cine sau ce a vrut să lase modulul pentru totdeauna în fundul șanțului Marianelor rămâne un mister, răspunsul la care omenirea nu va ști când va primi și dacă îl va primi deloc.

                    Există fantome sau spirite?

 Unii oameni cred că există posibilitatea că spiritele să stea în preajma noastră, în timp ce alții consideră că este vorba doar despre povești menite să înspăimânte lumea.

Și totuși  nu ar trebui să tratăm cu indiferență anumite semne care pot indica că un spirit încearcă să ia legătură cu cineva. Poate că el vrea să avertizeze că există un pericol ori să își apără teritoriul în care bântuie.De aceea unii pot simți deseori că nu sunt singuri într-o încăpere, parcă e o prezența în apropiere, cu siguranță ai intrat în câmpul energetic al unui spirit. În funcție de senzația pe care ai avut-o în acel moment, el are intenții bune ori nu.Sau cineva simte brusc frig într-o cameră, sau un animal de companie se comportă ciudat,ele  simt imediat prezența unui spirit.Sau se aud ciocănituri, dar nu apare nimeni,oare spiritul încearcă,să avertizeze de ceea ce ți s-ar putea întâmplă, să își rezolve o problema din perioada în care trăia,de aceea îți poate striga numele.Totul este un mister.....

,,Țiganiada”de Ion Budai-Deleanu==Tărâmuri imaginare

 

ȚIGANIADA

1=Aspectele relevante pentru descrierea tărâmului înfățișat sunt: situarea geografică ,,între cer şi pământ"; clima: zile senine, ceriul limpede, fără nouri", "vântucele drăgălaşe, line", "nu e vara zădufoasă, nici iarna cu ger, nici toamna rece, ci tot primăvara mângăioasă", relieful: "câmpuri cu flori osebite", "dealuri şi coaste de caş, de brânză, de slănină" , "munţii şi stâncele gurguiate tot de zahăr, stafide, smochine", "râuri de lapte dulce pe vale", flora şi fauna :"rodii în loc de arburi şi copace", "în loc de nisip şi tărână / Tot grăunţă de aur iei în mână", "struguri, vin". Totul este într-o ordine și armonie perfectă.  Însă atracţia cestui tărâm nu este generată de liniştea şi mulţumirea sufletească ale celui ce ajunge în el, ci de cantităţile enorme de mâncare şi de băutură.

2=  Prezentarea Raiului face din iluzie,vis,o realitate,,,grădină desfătată”,încântătoare,exagerat de împodobită, frumuseţe desăvârşită şi mare bogăţie, un loc de odihnă, bucurie și satisfacție,plin de roadele pământului,un belșug al mâncărurilor.Descrierea de potrivește cu lumea obișnuită  în enumerarea formelor de relief,a numelor mâncărurilor,care nu pot fi găsite decât în bucătării,nu într-o grădină.Doar în Biblie există ceva asemănător.

3=. Naratorul din aceste rânduri este necreditabil ,din diverse motive deformează,exagerează  lumea prezentă astfel încât el nu mai poate fi crezut de către cititor.

4=Vorbitorul  anunță că va prezenta  un fapt în dimensiuni mărite față de realitate, prin hiperbole,enumerații bogate,colorate asemănătoare basmului.Dorește să fie crezut și să-i bucure pe cititori,care vor vedea bogățiile din altă lume decât cea reală.

5=Naratorul naiv provoacă râsul descriind locuri ireale,visate,crezând că acolo este fericirea unei lumi închipuite.

6=  Criticos este ironic față de țiganul naiv care crede în spusele altor oameni despre locuri și întâmplări neadevărate.Onochef este uimit că cel care descrie un astfel de Rai nu cunoaște Raiul creștinilor,din Biblie.Popa Nătăroi îl aprobă pe Onochef,spunând că sfinții părinți vorbesc creștinilor de adevăratul Rai.

7=M-aș identifica cu criticul Popa Nătăroi care cunoaște și predică învățăturile biblice.

8=Cred că este un comentariu anticipativ ,pentru că exprimă idei proprii despre ce va urma în lectura textului.

9=Criticos exprimă ironic că poveștile auzite de țiganii naivi au fost luate ca adevăruri.

10=notă de subsol: Raiul este imaginat de multe neamuri,popoare în multe feluri,asemănătoare raiului din Biblie.

11= O insulă fără nume ,,raiul pe pământ”, pentru că frumusețea sa pare a fi din altă lume. Această insulă incredibilă este renumită pentru întinderile sale magnifice de plaje cu nisip alb, moale, cuprinse între strălucitorul și turcoazul unui ocean și stâncile verzi spectaculoase, care creionează un peisaj memorabil. Insula echilibrează perfect relaxarea și luxul, cu aventura și emoția. Punctele de belvedere și cascadele spectaculoase ale munților, împreună cu pământul în șapte culori, creat de activitatea vulcanică sunt doar câteva elemente. Lagunele mărginite de recif, coralii colorați, peștii multicolori și țestoasele marine magnifice. Pământul arată precum niște dune și este colorat în roșu, maro, violet, verde, albastru și galben,iar pădurile luxuriante adăpostesc specii de animale unice, plante cu flori deasupra cărora zboară faimosul porumbel roz. 

,,Poveste fără sfârșit”de Michael Ende==Făpturi fantastice

 

1=Țestoasa Morla este o apariție hidoasă,asemănătoare ființelor grotești din basme. Imaginea descrisă este expresia urâciunii realizată în proporții gigantice comparate cu ceea ce este în jurul ființei în mediul acvatic.Prin hiperbole și comparații este descrisă o ființă colosală: ,,ca un bolovan de stâncă cu un gât lung  din care ieșea o voce gâlgâitoare și gâfâindă,ochi mari cât două iazuri.

2=Ca un adevărat oracol,impune distanță, dă o greutate regală celor spuse, e o forma de impunere a celor spuse, atrage atenția asupra importanței celor prezentate,de parcă ar fi două persoane în aceeași ființă.

3=Hyperion(cel ce se mișcă deasupra-geniul)  ajunge la Demiurg ,pentru a-i cere dezlegarea la nemurire în scopul de a descifra taina fericirii, la fel Atreiu ajunge la străvechea Morla pentru a-i cere salvarea Crăiesei.Luceafărul poartă în sine o lume „răsai cu-o-ntreagă lume”, el este nenăscut, lipsit de început şi de sfârşit, de spaţiu şi de timp. Și Crăiasă Copilă e veșnică. Demiurgul îl refuză când acesta dorește să fie muritor, exprimându-şi dispreţul pentru lumea trecătoare, superficială.Pentru Demiurg nu există diferența de viață și moarte, trecut si prezent care există numai pentru oa menii care trăiesc în orizontul norocului.Îi explică imposibilitatea morții,diferențele colosale dintre lumi. Oamenii sunt departe de valoarea supremă în care este adâncită veșnicia.Morla are o altă explicație:tinerețea veșnică a Crăiesei se măsoară și în timp,dar mai ales în nume,cuvântul care o face specială. 

4=,,-Tu trăiești..........................

5=,,Îi trebuie un nume nou,tot mereu unul nou.Prin numele nou ar lăsa în urmă trecutul,s-ar reînnoi ,n-ar mai înainta în vârstă,ar cunoaște tinerețea fără bătrânețe.

6=indiferent de credinţele magico-religioase, numele pot exercita o anume influenţă asupra vieţii unui individ uman. Numele este un mijloc de cunoaștere a unei persoane este cuvântul sau grupul de cuvinte care individualizează persoana fizică în societate.Credința spune că că e mai important ca unui om să i se dea un nume bun decât bogății.

 Prin schimbarea unui nume,duhurile rele îi pierdeau urma,iar omul cu nume nou avea parte de o viaţă lungă. 

7=Impresii despre film: O fantezie foarte bine pusă la punct...cu atenție deosebită pentru detalii....care va bucura orice copil sau matur cu suflet de copil. O epica fantastica deosebita, peisaje ce-ti taie răsuflarea. O poveste interesanta țintită pentru întreaga familie, dar mai ales pentru copii. Am crescut cu acest film când a apărut. Efecte speciale impresionante, mai autentice pentru aceea vreme. Scene de vis. Mi-a plăcut mult cățelul zburător. Scena de la oracol este impresionanta. In acest film avem de a face cu fel de fel de creaturi fantastice ce interaționează cu protagoniștii. Pentru tot copilul din tine merita văzut acest film.

 

Albina,ariciul,munții

1= Ariciul are calități deosebite : muncitor, inventiv, inteligent. Dumnezeu îl consultă în rezolvarea unor etape esențiale ale creației lumii, nu direct, ci prin intermediuș  unei albine. Ariciul este considerat ca fiind drept, cu decizii înțelepte, si, Dumnezeu apelează la sfatul lui. El trebuie să îndrepte ce nu a fost  conceput bine. Din orgoliu, Ariciul refuză să colaboreze ,totuși  este un salvator al omenirii și știind că Dumnezeu a greșit ,îl ceartă și în singurătatea lui găsește soluția salvatoare.Este sfătuitorul lui Dumnezeu.

     Albina i-a fost alături lui Dumnezeu ca mesager, cât și iscoadă, spion. Auzind spusele Ariciului, îl învaţă cum să rezolve situaţia Facerii pământului: prin încreţirea scoarţei terestre, creând văile şi munţii .Alt tip de legende ne prezintă albina ca fiind doar mesager al Demiurgului, ea mergând să ceară sfatul ariciului. Conștientă că trebuie să-și îndeplinească sarcina divină,îl păcălește pe Arici,prefăcându-se că pleacă şi, ascunsă, ascultă cum ariciul, vorbind singur, dezvăluie soluţia necesară pentru a fi refăcut pământul.

Albina și Ariciul au rol sfânt prin participarea la zidirea lumii noastre.

  Dumnezeu este Creatorul pământului.Este într-un moment de neputință și cere ajutorul unor ființe pe care le socotește de ajutor:ariciul și albina.Are încredere că îi pot fi de ajutor.Nu bănuiește că Ariciul ar putea fi orgolios,încrezut,dar o cunoaște pe Albină fiindu-i credincioasă,iar vestea pe care i-o aduce îl mulțumește și ,generos,o înzestrează cu darul de a face miere,hrană unică a vieții. Înțelegem și o surprinzătoare umanizare a Creatorului, care nu mai e privit ca atotștiutor.

2=Relația dintre lumea sacră și cea profană

Albina şi ariciul –lumea profană--au chiar o legătură directă în planul conceperii lumii, ariciul ar ascunde de Dumnezeu –lumea sacră-- secretul formării reliefului, adică munții sau dealurile…Dar amândoi din lumea terestră  îl ajută pe Dumnezeu : mai ales  Albina.în rolul ei cosmogonic este sfătuitoare şi mesager în  etapa de corectare a creației.

3=Ariciul trăiește ascuns în borta lu,scorbură,,iar țestoasa Morla în văgăuna uriașă a muntelui;amândoi sunt asemenea înțelepților departe de lumea obișnuită.Ariciul este o ființă singuratică care nu vrea să spună din secretele minții lui,este supărat că Dumnezeu a greșit,iar soluția pe care o murmură,este simplă:să stângă pământul;Morla este și ea nemulțumită de felul în care a fost tulburată și are o soluție simplă pentru Crăiasă:să i se găsească un alt nume.Înțelepții găsesc întotdeauna soluții simple,neașteptate.

4=Tonul simplu al narațiunii este prietenos,folosit în vorbirea obișnuită.

5=Același ton glumeț,prietenos este în versurile,,Abece”,unde poetul glumește cu neputința lui Dumnezeu de a scrie,pentru că nu are cele necesare:hârtie,unelte de scris,nu știe literele;era ca un învățățăcel în primele zile de școală.

TEMA este crearea lumii-creațiunea-prin scris, meșteșugul creației devenind sinonim cu meșteșugul scriitorului. Aceasta propune o abordare de joacă  a genezei ,pe înțelesul copiilor

Arghezi propune această abordare de joacă  a unor teme serioase precum crearea lumii.

Fantasticul lumii obișnuite

 

Cartea de bucate

1=însușirile unei cărți bune de literatură== Consider că o carte bună este o carte care te face să gândeşti. Nu contează dacă eşti sau nu de acord cu cele citite, ci doar să-ţi stimuleze gândirea şi creativitatea. De remarcat că, după acest principiu, o carte bună nu îşi impune ideile, ci lasă cititorului libertatea alegerii. Cu cât mai înalt este zborul gândurilor, cu atât mai bună este cartea.

2= In textul inițial, ,,o carte bună de literatură" este descrisaă ca: ,,o carte uluitoare, frumoasă si monstruoasă, veselă si tristă, rafinată si grotescă, mâloasă si aeriană, copilăroasă si nebună, o carte despre frumusețe si atrocitate, despre gingășie si ferocitate, o carte a simțurilor, inițiatică, în felul ei, o carte a imaginarului, sofisticata, dar si primitiva, alexandrina si barbara."

3=Reacțiile autoarei înseamnă entuziasmul cu are tendința de a încerca să  impresioneze, de a scrie idei si gânduri printre cărnurile sfâșiate si legumele amenințătoare din cartea de bucate a mamei.

Prin imaginație, lumea ingredientelor și a preparatelor este dusă în Infern, Purgatoriu și Paradis. Toate aceste imagini pot fi văzute doar din perspectiva copilului, care  nu are experiență,care își imaginează descoperind feluri de mâncare ,înțelege doar unele sensuri ale cuvintelor ca o joacă.

4=Elementele care indică suprapunerea perspectiva adultului peste cea a copilului sunt pline de ironii:,,a fost cartea de căpătâi ca leac împotriva coșmarurilor”;ajungeam la poarta Infernului cu metode de sacrificiu,apoi într-un soi de Purgatoriu,ca în final să recunoască ,,o carte de literatură răsfoită cu plăcere estetică.

5=Poeții văd lumea altfel: își suportă destinul surâzând… visează că zboară până la stele… merg tot înainte, ca o mașină.... își elibereze inima de supărare… tratează injustiția lumii ca pe o poezie... merg înainte, gândind naiv că, undeva-cândva, se vor transforma în îngeri, ca să poată porni din nou la drum, pentru a-și cuceri Raiul lor închipuit.

Pag.68 =Camera fantastică

Rezumat==Nicolae Manolescu, în eseul său cu tente memorialistice s, i literare „Camera fantastică”, surprinde din nou o intruziune a fantasticului în real, facilitată de lipsa de experientă a copilului, care este predispus să-și imagineze, să fabuleze s, i vadă misterul ca pe o sursă a fantasticului. Astfel, autorul rememorează perioada când, copil fiind, se izola în camera surorii bunicii sale s, i se delecta cu universurile lui Jules Verne, fascinat fiind, totodată, de diferitele sertare încuiate s, i de seiful secret din spatele unui tablou. Fantasticul în acest text provine doar din curiozitatea unui copil s, i din imaginat, ia sa care se dezvoltă pe măsură ce citesc, te din romanele lui Jules Verne. Lectura îi provoacă copilului reverii, el începând astfel să proiecteze elementele SF ale textelor autorului francez în realitate. De asemenea, misterele camerei în care se află îl fac să perceapă textele în altă cheie, îs, i imaginează că protagonistul din „20000 de leghe sub mări”, căpitanul Nemo, ascunde un seif ca acela descoperit în încăpere, în spatele tabloului.

Pag.69

1=scrierile despre aventuri ale lui Jules Verne.

2=pentru a înlesni desprinderea de lumea reală și a intra în universul imaginat de scriitor.

3=Vizionarea unui film alături de prieteni,familie ne ajută sa schimbăm felul in care gândim, simțim acțiunea,putem schimba opinii,în șoaptă,despre personaje,imagini,comentăm desfășurarea acțiunii,vedem alt final,apoi ne exprimăm opiniile .Și astfel se ameliorează stresul unora, trăim pentru puțin timp într-o lume diferită,unii găsesc rezolvări.

4=Prin lipsa de experiență copilul este predispus să-și i imagineze, să fabuleze și să vadă misterul din spațiile închise ca o pe o sursă a fantasticului,pe când poetul prin poezie are o dublă evadare: din sine și din lumea înconjurătoare

5=Prin lecturile literare omul își îmbogățește vocabularul și comunică ușor cu cei din jur,evoluează și progresează și este admirat,acumulează înțelepciune, călătorește în toată lumea și descoperă locuri și culturi diferite, cunoaște oameni și povești nemaipomenite.