,,Roadele unei diplomatii chibzuite”
Apartine genului epic, modul de expunere predominant este naratiunea.
Stiinta prin evolutia si inovatiile ei sta la baza crearii unei lumi fictive care nu are corespondenta cu realitatea noastra.
Temele predilecte sunt: prezentarea unor lumi necunoscute, contactul dintre lumi diferite, prezentarea unor posibile lumi, calatoria in timp.
Multi dintre conducatorii Pamantului sunt invidiosi pe tehnoloagia de care se bucura civilizatia straina pe care au descoperit-o.
Au trimis nave militare cu scopul de a cucerii planeta si de a o fura.
Mintea oamenilor s-a corupt din ce in ce mai mult odata cu trecerea timpului.
momentele subiectului:
EXPOZITIUNE
In expozitiune autorul prezinta Arcadia, o planeta de mărime medie situata in Constelatia Casiopeea. In imaginatia sa arcadienii sunt niste pamanteni cu 2 fete ei fiind exact simetrici. Arcadienii atinsesera un grad inalt de tehnologie si cunosteau prosperitatea economica. Din punct de vedere politic planeta era impartita in 2 state: emisfera nordica si sudica.
Ele insa se aflau intr-un razboi rece, intr-o continua inarmare, fiecare stat fiind obligat sa-si declare descoperirile in tehnologia militara, desi acest lucru nu se intampla niciodata. Ambii colosi energetici se urau reciproc. Din cand in cand confruntarile pareau iminente , ar tot timpul se gasea o solutie salvatoare.
Dar cei doi conducatori puteau comunica intre ei prin telepatie .Cu toate ca toti arcadienii erau telepati, numai conducatori aveau posibilitatea de a capta si trimite mesaje spre deosebire de ceilalti care fie erau receptor fie emitator.
Semnele inceperii unei comunicatii erau mancarimea unei urechi ramanand doar ca cel apelat sa raspunda. Dar dupa incetarea convorbirii cei ce comunicau se simteau rau avand nevoie de cateva zile pentru a-si revenii.
INTRIGA
Intr-o zi conducatorul emisferei sudice a fost trezit din somn de mancarimea amintita. El a fost anuntat de omologul sau ca partea nordica a planetei era amenintata din exterior de niste extraarcadieni. Nordicul a spus că vor utiliza farfurii zburatoare a caror folosire nu fusese anuntata in prealabil. Dar cel din sud l-a linștit, spunându-i ca si ei au descoperit acest mod de transport.
DESFASURAREA ACTIUNII
Invadatorii sunt respinsi în afara Arcadiei ,insa conducatorul nordic se teme ca atacantii vor reveni.
Dupa 2 zile de la acesta intamplare presedintele sudic l-a anunțat pe cel din nord ca extraarcadienii au trecut prin reteaua de radio observator si au aterizat pe un platou din regiunea Antarctidei.
Pe langa inceperea invaziei presedintele a anuntat deasemena ca vor fi folosite pusti cu laser, acestea nefiind omologate. Insa omologul sau i-a spus ca si lor le erau cunoscute de mult aceste arme.
PUNCTUL CULMINANT
Sudicii i-au invins pe extraarcadieni, dar acestia au reusit sa se infiltreze in zona ecuatoriala unde era ,,no man’s land”(un loc al nimănuii) si, cand au ajuns destul de multi, au ocupat un centru boreal numit Nordpol.
Persedintele nordic il anunță pe cel sudic ca se va folosi bomba bacteriologică, netestata dar descoperita si de sudici. I s-a raportat de altfel si ca invadatorii erau simetrici doar pe un plan si veneau dintr-o galaxie indepartata.
DEZNODAMANTUL
Invadatorii sunt pentru moment neutralizati, insa timp de un an atacurile lor se repeta.
Astfel, tot atat timp, cei doi presedinti comunica telepatic.
Sudul si Nordul sunt siliti sa-si comunice toate descoperirile din tehnologia militara, constatand ca nu le este necunoscuta nici una dintre arme.
Pana la urma, invadatorii renunta la atacurile contra Arcadiei iar cei doi presedinti incep sa puna la cale o “intrevedere…oficiala” care sa reglementeze siguranta…statelor lor…
Rezumat:
În opera ,,Roadele unei diplomații chibzuite” este prezentată planeta Arcadia, o planetă de mărime medie situată în Conselația Casiopeea. În imaginația sa, arcadienii sunt niste pamânteni cu 2 fețe ei fiind exact simetrici. Arcadienii atinseseră un grad inalt de tehnologie si cunosteau prosperitatea economica. Din punct de vedere politic planeta era împartita in 2 state: emisfera nordica si sudica. Cele două părți nu se înțelegeau deloc. Intr-o zi conducatorul emisferei sudice a fost trezit din somn de mancarimea amintita. El a fost anuntat de omologul său ca partea nordica a planete era amenintata din exteroor de niste extraarcadieni-invadatori. Nordicul adaugă ca vor utiliza farfurii zburatoare a caror folosire nu fusese anuntata in prealabil. Dar cel din sud il linștește, spunandu-I ca si ei au descoperit acest mod de transport.Sudicii i-au invins pe extraarcadieni, dar acestia au reusit sa se infiltreze in zona
ecuatoriala unde era ,,no man’s land’,pustiu si cand au ajuns destul de multi au ocupat un centru boreal numit Nordpol.Persedintele nordic il anunta pe cel sudic ca se va folosi bomba bacteriologică neatestată, dar descoperita si de sudici. I s-au raportat de altfel si ca invadatorii erau simetrici doar pe un plan si veneau dintr-o galaxie indepartata. Invadatorii au fost starpiti, insa pe timp de un an atacurile lor se repetă. Astfel tot atata timp cei 2 presedinti au comunicat telepatic. Sudul si nordul au fost siliti sa-si comunice toate descoperirile din tehnologia militara constatand ca nu le erau necunoscute niciuna dintre aceste a la urma invadatorii au renunta iar cei 2 presedinti au inceput sa se inteleaga mai bine.
Opinie
Cred că autorul s-a gândit când a scris textul la un fel de război rece= o stare de încordare, de tensiune în relațiile internaționale, provocată de politica de ostilitate a unor state față de altele, care nu ia totuși forma unui război adevărat. Pe planeta Arcadia, de peste nouă decenii domnește pacea. Cele două emisfere ale planetei sunt într-un echilibru asigurat de tratate de pace, în spatele cărora se ascunde o continuă cursă a înarmării și a spionajului reciproc. Arcadienii sunt ființe cu două fețe, în sens literal, poziționate simetric, trimitere subtilă la noi, oamenii, care le avem în sens figurat. O particularitate a lor este și comunicarea telepatică, dezvoltată diferențiat, liderii celor două emisfere fiind singurii care o pot întrebuința la capacitate maximă și care o pot controla, astfel încât să nu îi zdrobească psihologic, fiindcă este copleșitor să primești în tine întregul univers, la nivel de nuanțe, al gândurilor și trăirilor alter-ului tău.
(,,Et in Arcadia ego”) Se spune că, în Grecia antică, Arcadia era un ținut bucolic al armoniei și păcii, tărâm idilic locuit de oameni cu o etică înaltă, cu o puritate sufletească deplină. Expresia a ajuns astfel, cu timpul, să desemneze experiența fericirii trăite cîndva, râvnite, trecute ;a generat, de-a lungul timpului, reprezentări artistice diverse, poate cea mai cunoscută fiind pictura lui Nicolas Poussin,, Păstori în Arcadia” din anii 1637-1638.)
Numele planetei imaginate de autor are o semnificație simbolică, incluzând o doză de ironie subtilă, fiindcă pacea, pe această planetă, deși este asigurată, este fragilă oricând putând apărea violența. Totuși, echilibrul este menținut, chiar dacă artificial.
Specia care atacă planeta li se pare arcadienilor dizgrațioasă, fizic vorbind: par ființe incomplete, neterminate, pentru că nu au un corp simetric. Nu au două nasuri, patru ochi, patru urechi, două guri etc. Pe partea opusă a chipului au doar păr-sunt pământenii.
Ceea ce se întâmplă mai departe este legat de operațiunile de apărare. Când o emisferă este atacată, aceasta se apără și reușește să respingă inamicul, apoi își informează coplanetarii din cealaltă emisferă că au reușit datorită unei arme noi, promițându-le să le trimită planurile ei. De fiecare dată, cei din emisfera cealaltă răspund că nu e nevoie, au deja acele planuri. În fapt, uniți acum sub amenințarea unei forțe exterioare invadatoare, fuseseră mereu în competiția înarmării, în procesul de spionaj, își cunoșteau reciproc secretele, armele ascunse, strategiile. Odată respins definitiv dușmanul, rămâne doar să-și refacă tratatele de asigurare a echilibrului, cu noile date scoase la iveală pe față, datorită sau din cauza invaziei extraterestre.
Cred că textul este despre planeta noastră: arcadienii suntem noi, invadatorii extratereștri suntem tot noi. Suntem incapabili să fim umani până la capăt și în toate privințele, toți, unitar. Cum ar putea arăta lumea asta dacă în ea echilibrul s-ar așeza natural, fără interese de grup, regionale, naționale sau de care-or mai fi ele, fără luptă pentru supremații, ci doar cu dragoste pentru bine, frumos, pace și viață? Este o utopie și, în fapt, suntem mai apropiați, în acțiunile noastre globale, de formule distopice dect de cele utopice.
Știință și fantezie
1=momentele subiectului=în trecerea de la expozițiune,unde timpul prezent este combinat cu formele trecutului, la relatarea acțiunii prin cele două momente-intrigă și desfășurarea acțiunii-este folosit mai mult timpul prezent,pentru că confruntarea dintre arcadieni și invadatori se desfășoară într-un ritm alert,iar personajul din sud are intervențiile cele mai multe.
2=momentul conflictului-intriga-este mai extins,pentru că sunt prezentate două oersonaje importanta care hotărăsc soarta planetei.
3=Acțiunea se petrece întru-un viitor îndepărtat-15 aug.2261,iar timpul trecut este folosit ca o amintire a unui moment ce s-ar putea petrece în viitor,pentru că războiul este un conflict militar permanent.
4= arcadienii sunt niste pamânteni cu 2 fețe ei fiind exact simetrici. Arcadienii atinseseră un grad inalt de tehnologie: mergeau în expediții spațiale,aveau stații orbitale,lansaseră salteliți artificiali,vindecaseră bolile grave,produceau filme tactile(percepute prin pipăit),simfonii, kinestezice care se adresau emțiilor,cunoșteau prosperitatea economica,dar nu desființaseră războiul.
5=ce mi se pare actual în acest text: Cred că textul este despre planeta noastră: arcadienii suntem noi, invadatorii extratereștri suuntem tot noi. Suntem incapabili să fim umani până la capăt și în toate privințele. Cred că autorul s-a gândit la un fel de război rece= o stare de încordare, de tensiune în relațiile internaționale, provocată de politica de ostilitate a unor state față de altele, care nu ia totuși forma unui război adevărat,așa cum este astăzi în lume.
Pământeni și extratereștri
1=Reperul sau indicatorul prin care sunt descriși arcadienii este că aceștia sunt ființe cu două fețe, în sens literal, poziționate simetric, este trimitere subtilă la noi, oamenii, pe care le avem în sens figurat,adevăr sau fals.
2= Numele planetei imaginate de autor are o semnificație simbolică, incluzînd o doză de ironie subtilă, fiindcă pacea, pe această planetă, deși este asigurată, are pe fundalul ei nu înalte repere morale, ci calcule diplomatice complicate și aparent fragile, oricînd putînd fi escaladată violența. Totuși, echilibrul este menținut, chiar dacă artificial.
Arcadia o regiune izolată din sudul Greciei, a fost de multe ori de-a lungul istoriei zonă de refugiu în caz de conflicte militare. Arcadia este denumirea unei regiuni din Grecia antică, locuită, la vremea aceea, de un popor de păstori socotit fără prihană. În timp, Arcadia a devenit, în imaginaţia oamenilor, a artiştilor mai ales, un tărâm idilic, utopic, un spaţiu al fericirii absolute, un fel de rai pământesc, cu oameni de o mare puritate sufletească.
3=Arcadienii erau făpturi duble,ca aripile unui fluture:totul în ființa lor era dublat:aveau două fețe,patru ochi,două guri, două nasuri;fiecare parte se hrănea pe ea însăși,se comportau în același fel ca și când era o singură ființă,pentru că era armonie deplină între făpturile duble simetrice.
4=Autorul nu a descris aceste făpturi,pentru a-l lăsa pe cititor să-și imagineze detaliile,făcând asemănări cu aspecte din mediul înconjurător,de ex cu aspectul unui fluture care are o simetrie perfectă.
5=expresia ,,a avea două fețe” înseamnă a fi (om) fățarnic, ipocrit,fals
Arcadienii cu două fețe aveau aceeași expresie care nu putea tolera minciuna.
6==Lângă termenii neologici apar termeni din vorbirea obișnuită în dialogurile celor doi conducători:Supertelepatul sudic se exprimă prin expresii ca:,,le-am făcut harcea-parcea; le sfârâiau rachetelesecăturile,ticăloșii,e cam groasă,le venim de hac,n-o să rămână nici scrumul,o să le treacă cheful”.Era poate foarte supărat,de invaziile spațiale și nu-și mai controlează vocabularul.
7=Înfățișarea invadatorilor este deosebită de a arcadienilor,care-i privesc ca pe niște ființe dezgustătoare,diferite,nu aveau simetria,dublura figurii lor, par ființe incomplete, neterminate, pentru că nu au un corp simetric. Pe partea opusă a chipului au doar păr-sunt pământenii.
8=Arcadienii sunt ființe simetrice,duble cu dorința liniștei planetei,deosebiți de inteligenți,dornici de a cunoaște Universul prin expediții spațiale,prin construcția de spații orbitale,sateliți artificiali.Cercetau bolile grave și găsiseră soluții pentru cancer,gripă,iar pentru minte și suflet descoperiseră filme tactile amuzante prin care comunicau cu personajele,peisajele,ascultau muzică înălțătoare care care le creea o stare sufletească superioară de pace,liniște,împăcare,armonie.
9=Finalul povestirii arată că uniți acum sub amenințarea unei forțe exterioare invadatoare, fuseseră mereu în competiția înarmării, în procesul de spionaj, își cunoșteau reciproc secretele, armele ascunse, strategiile. Odată respins definitiv dușmanul, rămâne doar să-și refacă tratatele de asigurare a echilibrului, cu noile date scoase la iveală pe față, datorită sau din cauza invaziei extraterestre. Arcadienii suntem noi, invadatorii extratereștri suntem tot noi.Lumea lor,de fapt,a noastră ar arăta altfel dacă echilibrul s-ar așeza natural, fără interese, fără luptă pentru supremație, ci doar cu dragoste pentru bine, frumos, pace și viață.
Dincolo de text
1=Citim literatură SF,pentru că aceste cărți ne permit să ne comparăm cu alte forme de inteligență,avem dorința de a afla ce intenții ființele nepământene în legătură cu planeta noastră și cu specia umană. Literatura științifico-fantastică poate pune omul în situații în care nu a mai fost, testându-i instinctele, iar el evadează într-o lume și într-un timp care nu au existat vreodată și nu se stie dacă vor fi. Ne place pentru că ne impresionează prin detalii, prin dimensiunea nefireasca a lucrurilor, pentru că ne oferă o privire la lucrurile minunate și ciudate ce ar putea să existe și pentru că, dupa ce închidem cartea, nu mai putem să privim lumea la fel.
2=Literatura de consum numită și de divertisment reprezintă acele scrieri care au drept scop destinderea, petrecerea plăcută a timpului liber: science fiction, romanul polițist,realism magic, chiar ficțiune istorică romanul de aventuri,senzațional,de groază.
Aceste carti amuzante îl scot pe om din monotonia rutinei zilnice și îl transpun într-un alt univers.
3=Lecturi de divertisment
4=filmul SF preferat.........................................................................
În loc de sfârșit
ESEU
Majoritatea operelor din literatura SF se concentrează fie pe descrierea unei lumi unde tehnologia a atins noi culmi și a devenit indispensabilă, fie pe aventurile unui individ atipic (humanoid, robot, un mutant cu puteri ieșite din comun), care încearcă să se integreze într-o lume tipică, normală, cu care cititorii sunt obișnuiți. Noi,cititorii vom găsi ceva neobișnuit și nefamiliar, care ne va crea o senzație de stranietate și ne face să citim în continuare. Noul a atras întotdeauna, de aceea, atunci când omul întâlnește ceva cu totul diferit de ceea ce cunoaște,mutându-l într-un viitor dorit și astfel va fi imediat captivat și interesat de acel ceva. Acesta este mecanismul pe care se bazează literatura SF și motivul pentru care este atât de gustată în orice epocă.
5 cărți SF despre viitor
1. Orașul și stelele, de Arthur C. Clarke
Una dintre cele mai puternice cărți SF clasice, Orașul și stelele, a lui Arthur C. Clarke, a rămas memorabilă datorită subiectului și stilului în care a fost scrisă. Este vorba despre Diaspar, singurul oraș rămas pe Pământ, un loc în care nemuritorii își trăiesc viețile lor lipsite de sens, fără a se schimba vreodată. De fapt, oraşul este condus de un computer care naşte şi repară oamenii, ținându-i într-un mediu artificial și fără senzații.
În acest context, Alvin este o eroare de computer, el este primul om nou creat. Curiozitatea lui Alvin îl face pe acesta să părăsească Dispar și să exploreze lumea deșertică ce devenise Pământul. Descoperă singurul loc în care încă mai locuiesc oameni, iar de acolo află de ce planeta și oamenii ei au intrat într-o stare de pasivitate atât de adâncă.
2. Primele cincisprezece vieți ale lui Harry August, de Claire North
Harry August s-a născut în 1919 și e un călător în timp ceva mai neobișnuit. Când moare, se naște din nou în 1919, păstrându-și toate amintirile din viețile anterioare. Nu sunt mulți cei ca Harry, dar viețile lor se suprapun, astfel că pot să transmită, de la unul la altul, mesaje de la o eră la alta, ceea ce ajută la a avea cel mai bun parcurs pe care viața îl poate avea.
Când lucrurile încep să se schimbe, odată cu apariția tehnologiei avansate, evenimentele încep să se altereze. Și, când un mesaj din viitor îl anunță că lumea e pe cale să se sfârșească, motivul lui de a fi devine menținerea stabilității vieții așa cum o știa.
3. Copiii timpului, de Adrian Tchaikovsky
Fascinația umană legată de un nou început al unei lumi noi este puțin schimbată în cartea lui Adrian Tchaikovsky. Dacă ești interesat de cărți SF, ar fi bine să-i acorzi atenție.
În urma unui experiment care ia o turnură nefastă, o planetă terraformată este descoperită, peste mii de ani, de ultimii supraviețuitori ai Pământului. Planeta fusese pregatită special pentru ei, dar, în lungul timp care a trecut de la experiment până la momentul descoperirii planetei, ceea ce trebuia să fie un refugiu paradiziac a devenit un coșmar.
4. Spectrul Lui Phlebas, de Iain M. Banks
Cartea Spectrul Lui Phlebas este o examinare literară intensă a unei civilizații care a dat sens pe deplin conceptului de „post-sărăcie”. Este un roman tip epopee spațială al scriitorului scoțian Iain M. Banks, primul din seria Culturii.
Cultura și Imperiul Idiran poartă un război la scară galactică. Horza, care este un Schimbător, adică un mercenar capabil să-și schimbe înfățișarea după cum vrea, primește de la stăpânii săi idirani misiunea de a regăsi o Minte a Culturii care s-a refugiat pe Lumea lui Schar, o Planetă a Morții. Planetele de acest tip sunt lumi-cimitir lăsate neatinse pentru a servi drept monument al civilizațiilor lor acum dispărute și se află sub controlul ființelor necorporale Dra’Azon.
Cărțile lui Banks arată cum ar fi să trăiești într-un univers care e destul de aproape de interpretările pe care noi le dăm raiului, în care fiecare cetățean are cam tot ce-și dorește și unde, aparent, nimic nu poate să meargă prost. Dar, și când se întâmplă…
5. Răzbunare ancilară, de Ann Leckie
Cartea lui Ann Leckie este despre un viitor îndepăratat, în care Inteligența Artificială are un rol extrem de important. Răzbunare ancilară pornește cu povestea unei nave spațiale care a fost distrusă, cu tot cu echipaj. Inteligența Artificială care conducea nava, aflată acum într-un corp uman, dar fără a înțelege ce înseamnă să fii om, vrea acum să se răzbune pe cei care i-au distrus nava și i-a omorât echipajul.
Lucrurile sunt redate din punctul ei de vedere, iar narațiunea se desfășoară pe două planuri: pe de o parte, prezentul în care încearcă să se răzbune, pe de altă parte, trecutul în care sunt prezentate evenimentele care au dus la distrugerea navei.
Imaginație și ficțiune
1=personaje și întâmplări adevărate:
,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,imaginate:
2=nu există lumină
Pe planeta fără lumină totul este înghețat,formele unor râuri, mări, plante .Mai trăiesc câteva ființe care vor rezista pentru un timp incert pentru susținerea vieții la-123 °C.Acestora li s-au dezvoltat niște antene în jurul corpului,pentru că nu mai au capacitatea naturală de a vedea.Nu mai merg ,ci sar dezordonat printre blocurile de zăpadă.Pielea lor a devenit scorțoasă.Continuu caută rămășițe de rădăcini pentru harană.Câteodată cred că sunt urmăriți de două luminițe ascunse după un perete de piatră.Nu știu că acolo este ultima ființă adevărată,care încă mai știe ce este lumina,focul,păstrat în peștera unde crește iarbă,o floare,un pom cu fructe roșii.Se teme să iasă în întuneric,poate ar avea o soartă tristă,ar fi privită ca o ciudățenie,pentru că ochii ei limpezi cunosc lumina,căldura.Și se tot gândește poate va găsi o soluție să risipească întunericul.
3=epitetele =absurd
Fabulos
Straniu
Misterios
4=,,Războiul lumilor”de H.G.Wells----final(sau alt final)
Romanul începe cu invazia marțienilor. Un cilindru cade pe Pamant. Acest lucru devine un eveniment incredibil, oamenii încearcă să stabilească un contact prietenos cu oaspeții extraterestrii. Dar marțienii vor invadarea Pământului și a locuitorii săi. Ei încep să manifeste agresivitate, fără a permite rezistență. Oamenii încearcă să le reziste. Dar bateriile de artilerie sunt distruse de razele de căldură. Guvernul cere întregii populații să părăsească urgent Londra. Acesta este singurul lucru care rămâne în puterea lui. Totul se prăbușește, se instalează haosul. Oamenii uită moralitatea și valorile obișnuite, fug din orașe ale lumii, deoarece focurile marțienilor se concentrează pe obiecte mari. uită moralitatea și valorile obișnuite.Naratorul descrie sosirea străinilor, distrugerea delegației binevoitoare cu steagul alb și evacuarea populației urbane. În rătăcirile sale întâlnește doi oameni, cărora le acordă atenție:un preot și un soldat care îi îndeamnă pe cei disperați să se ascundă sub pământ.Totul este să poată găsi o cale de a controla mecanismele extraterestre. Oamenii s-au transformat în animale reale: cei mai puternici, adunați în bande îi jefuiesc pe cei slabi,unii au încercat să strângă aur și bijuterii. Dar curând oamenii au început să se întoarcă la Londra.și cunosc mult mai multe despre marțieni. Străinii muncesc neobosit, continuând să extermine supraviețuitorii, se înmulțesc prin înfometare, corpul lor principal este un creier uriaș de lucru. Aceste trăsături fiziologice i-au făcut pe marțienii puternici și nemiloși. Cauza dispariției noilor veniți a fost bacteria. Pe planeta lor, cu mult timp în urmă, au exterminat toate virusurile dăunătoare, astfel că nu aveau niciun mijloc de combatere a infecțiilor Naratorul constată cu bucurie că pericolul a dispărut și își pierde cunoștința pentru o vreme. După ce-și revine, grație îngrijirilor oferite de o familie, se întoarce la soția sa care-l credea mort.Totuși amintirile prin care a trecut îi revin continuu în minte,parcă nu crede că pericolul acelei invazii s-a terminat,va trăi mult timp coșmarul unui timp al morții.
Un alt final:
Cercetătorii fizicieni au descoperit un mecanism care va distruge orice cilindru trimis de pe planeta Marte sau de pe alte planete, și alți cercetători au descoperit o altă mașinărie cu care va trimite raze ce vor devia orice obiect plasat spre Pământ.S-a decis de toți conducătorii pământului să se creeze spații de supraviețuire în care toți oamenii să se adăpostească,iar tinerii să învețe despre planetele Universului,pentru că trebuie să creadă că nu sunt singuri în Univers.
5=ascultătorii nu au fost în stare să distingă imaginația de realitate
6=Programul a fost interpretat și difuzat în direct prin rețeaua de radio Columbia Broadcasting System duminică, 30 octombrie 1938, la ora 20:00. Îndată după începerea transmisiunii, au început mii de chemări telefonice la staţiunea de radio şi la redacţiile ziarelor, fiind nevoie ca, în mai multe rânduri, să se anunţe la microfon că este vorba numai de o „ficţiune“.
O adevărată criză de isterie în masă a cuprins unele cercuri de auditori. În New York începuse o mişcare de panică şi numeroşi locuitori se pregăteau să părăsească oraşul. Sute de persoane au afirmat la poliţie şi în redacţii că „au văzut invazia”. În Atlanta mulţi au crezut că a sosit sfârşitul lumii. Mulţimea a început să înalţe rugăciuni. În bisericile din Indianapolis femeile au pătruns în biserici strigând „New Yorkul a fost distrus, să mergem să murim acasă”. Zvonul unor atacuri cu raze ale morţii şi gaze au făcut ca mii de medici şi infirmiere să-şi ofere serviciile. Spitalele au avut numeroase internări pentru şocuri nervoase. Până şi din Canada au fost numeroase chemări la telefon, spre a afla detalii asupra dezastrului.
Faţă de această panică colectivă, a fost interzisă retransmisiunea, care, în realitate, trata despre o imaginară invazie pe pământ a locuitorilor planetei Marte. Ceea ce a sporit realismul programului a fost că radioreporterul a imitat la microfon vocea preşedintelui Roosevelt. Imitaţia a fost atât de bună, încât foarte mulţi ascultători erau convinşi că ascultă pe preşedinte în persoană, adresându-se naţiunii.
