EVALUARE finală
1=
a. Vinovăția martorului care nu face nimic, ca să
împiedice crima este justificată inițial ca neputință de a fi altfel – de a se
revolta – prin argumentul ilogic „nu pot să fac/ Două lucruri în același timp”,
anume și să își mimeze pasivitatea, și să acționeze. Poeta condamnă cu
fermitate nepăsarea, indiferența în fața crimelor politice:
,,Mai vinovati decât cei priviți/ Sunt doar cei ce
privesc'.
Vinovația pentru continua degradare a lumii este nu
individuală, ci colectivă,sunt: ,,armate de martori”incapabili să-și
ia destinul în propriile mâini,să se opună finalului dezastruos .Verbele
relevante sunt:,,nu împiedică;scuzându-se;așteaaptă”,verbe ale pasivității.
b.,,Răul”reprezintă nepăsarea, indiferența în fața
spectacolului crimelor politice, degradare a lumii, pasivitatea și lașitatea
omului în fața vieții, cel ce alege rolul de martor decât de participant activ,
mimarea supunerii,acceptarea nedreptăților, complicitatea în rău prin inacțiune.
c.Eul liric își mărturisește apartenența la comunitatea
martorilor vinovați:
,, Stăm suspendați
De propria-ne-ntrebare
Ca de-o spânzurătoare
Un drapel.”
Versurile fac trecerea la persoana întâi, eul liric identificându-se
cu martorii vinovați. Comparația este
pentru martorii ce amână îndrăzneala, stând,,suspendați”,atârnând neputincioși într-o așteptare nedemnă ca un simbol al
lașității.
d.Îndemnul ca o concluzie: Ultimul vers are rol de concluzie si reia continutul primului vers
dobândind revolta ce iese la suprafață cu toată puterea:,,În van, răspunde
timpul, asteptați: /La judecata marilor coșmare /Și martori suni
vinovați.”Timpul devine judecătorul celor ce-au asistat ca martori la vremurile
odioase care au adus oamenilor nedreptăți,măsuri opresive,frică
,cenzură,pedepse,întunericul ființei,supunere.Acei care au asistat neputincioși
ca martori fricoși sunt vinovați,pentru că n-au luptat împotrivă,n-au găsit
mijloacele de luptă,tăria de a -și aduce libertatea.
2=Impresiile despre filmul,,Bacalaureat” regizat de Cristian Mungiu.
La începutul anilor ’90, cuplul Romeo şi Magda Aldea
(Adrian Titieni şi Lia Bugnar)au plecat
din ţară, dar s-au întors în 1991 pentru „a schimba ceva aici“, aşa cum îşi
amintesc acum. În prezent, conştienţi de imposibilitatea oricărei schimbări
reale, tot ce-şi mai doresc este să o scoată din ţară pe fiica lor de 18 ani,
Eliza (Maria Drăguş), pentru a nu se confrunta în viaţă cu ceea ce s-au
confruntat ei aici. Fata a câştigat deja o bursă la o universitate din Anglia
şi tot ce mai trebuie să facă este să-şi ia bacalaureatul, teoretic o simplă
formalitate. Un accident grav suferit în preziua primului examen va face, însă,
ca lucrurile să devină, treptat, din ce în ce mai complicate. Romeo – personaj
urmărit pe întreg parcursul filmului şi pentru care Adrian Titieni face un
adevărat tur de forţă – consideră că este de datoria lui să se dea peste cap,
pentru a se asigura că Eliza va obţine nota necesară admiterii la bursa care-i
permite plecarea din ţară. Apelează astfel la cercul de „pile, cunoştinţe şi
relaţii“, cu care s-a confruntat toată viaţa sa în România de până acum. La fel
ca pe vremea lui Caragiale, „lanţul slăbiciunilor“ funcţionează impecabil în
acest „oraş de munte“ în care se desfăşoară acţiunea şi în care nimeni nu dă
mită, dar toată lumea „serveşte“ pe toată lumea. Situaţia se complică însă şi,
în aceste 4-5 zile „din viaţa lui Romeo Aldea“, bărbatul simte că totul se
prăbuşeşte în jurul lui şi pierde tot ceea ce avea: familia, relaţia cu soţia
şi cu fiica sa, chiar şi cea cu amanta,Magda(interpretată de debutanta Mălina
Manovici), integritatea profesională .Rădăcinile răului sunt însă mult mai
vechi şi se află în toată viaţa de până acum a personajului.
În pofida a ce s-ar
putea crede, „Bacalaureat“ nu este un film despre generaţia Elizei (chiar dacă
filmul se încheie cu o fotografie de grup a promoţiei şi, în fundal, melodia
„Ani de liceu“) – generaţie care nu este viitorul, ci deja prezentul României ,–ci
despre cea a lui Romeo, a celor trecuţi de 40 de ani (foştii numiţi atâta vreme
cu dispreţ „decreţei“), care au ales „atunci“ să rămână în ţară, pentru a putea
schimba ceva. Treptat, filmul se transformă într-o meditaţie despre compromis
şi într-un colecție a problemelor morale.Romeo vrea să determine viitorul „fără
compromisuri“ al Elizei tocmai bazându-l pe un compromis, iar acest fapt este
respins de soţia şi, mai ales, de fiica sa. La final, Eliza întreabă însă „M-am
descurcat?“ „Bacalaureat“ este şi un film despre relaţia dintre un tată şi
fiica sa, aflată la vârsta adolescenţei şi a purității morale, relaţie pe
care-o pierde şi o reface de câteva ori pe parcursul acestor zile. Regizorul (Mungiu)
reuşeşte să creeze o tensiune pe parcursul celor puţin peste două ore de film
prin expunerea faptelor care alcătuiesc mecanismul corupţiei şi-al degradării
morale.
Distribuția:
Filmările au avut loc în perioada iunie-iulie
2015, în orașul Victoria,județ Brașov.
Premieri:
2016 - Cannes - Premiul pentru regie
2016 - Palić - Premiul pentru regie
2016 - Chicago - Silver Plaque pentru scenariu și Silver
Hugo - cel mai bun actor (Adrian Titieni)
3=,,A sta deoparte în fața unei nedreptăți înseamnă să
fii complice la rău”=pro sau contra?
(a fi la oarecare distanță de)
Nedreptatea
cauzează neplăceri,aduce durere. Nu se așteptă de la oameni și de la viață să
fie totul drept cum dorim. Oameni capabili de a face rău se găsesc oriunde. Dar
nedreptatea are și ea folosul ei- îl pune pe om la încercare în a-și testa
cumpătarea, stăpânirea de sine și ajunge să se cunoască mai bine pe sine. Când
ne este comisă o nedreptate, ne face să înțelegem mai mult prezența dreptății. Fiindcă
cu cât avem parte mai mult de prima,cu atât tânjim mai mult după cea de-a doua.
Nedreptatea nu poate ajunge la cel înțelept,el nu poate fi complice, virtuțile,
bunul simț,adevărul nu pot fi umbrite de prezența nedreptății.
Cred că nedreptatea
nu vine de la persoana care abuzează, ci din judecata ta că astfel de om te
insultă și neîndreptățește. Nu putem controla ceea ce fac alți oameni și, de
asemenea, uneori viața ne pune în situații dificile:să fim spectatori sau să
intervenim printr-o acțiune fermă.În astfel de cazuri este important să
înțelegem dacă putem sau nu să facem ceva, dacă putem sau nu să îndreptăm o
nedreptate, iar dacă nu, să ne alegem cu atenție atitudinea noastră.
De câte ori mă uit în jur, încerc să îmi dau seama ce îi
oprește pe unii oameni să facă ceva atunci când li se încalcă
drepturile,acționează sau se complac?
Când simțim că am fost nedreptățiți și constatăm că nu
putem îndrepta lucrurile, ne putem pierde foarte ușor în furie, în
resentimente, putem ajunge să ne pierdem încrederea în noi, să devenim niște
victime neputincioase care retrăiesc la infinit în mintea lor nedreptățile
suferite. Atunci când nu putem schimba anumite situații,pentru că deja s-au
petrecut, iar împrejurările nu au depins de noi,dacă vrem să le depășim, este
necesar să le acceptăm și să ne focalizăm, în schimb, pe acele aspecte care țin
de noi,adică atitudinea noastră, felul în care gândim și ne comportăm, ce
alegeri facem de acum înainte, felul în care ne folosim de învățăturile sau
lecțiile pe care le-am acumulat în urma acelor experiențe.A accepta un anumit eveniment
neplăcut,dramatic nu înseamnă că suntem complice,de acord cu el, nu
înseamnă că ne-am dorit ca el să se întâmple, ci înseamnă că nu mai opunem
rezistență faptului că el deja s-a întâmplat.Oamenii, care nu se lasă doborâți
de nedreptățile vieții ,nu sunt complici,ei știu cât de importantă este
atitudinea lor în fața acestor nedreptăți. Dacă ne confruntăm cu o situație
nedreaptă, însă pe care nu o putem schimba, în ciuda eforturilor noastre sau
dacă pur și simplu nu stă în puterea noastră să îndreptăm o nedreptate, ceea ce
putem face este să învățăm să acceptăm situația și să ne continuăm viața în
ciuda acestui eveniment neplăcut sau nefericit. Învățăm ceea ce avem de învățat
din experiențele noastre de viață,din sfaturile bune și nu permitem
întâmplărilor nedorite să ne doboare, să ne facă să ne pierdem încrederea în
noi înșine ori să ne schimbăm valorile și principiile.
În concluzie, nedreptățile
prin care trecem ne pot demoraliza și consuma de vii sau ne pot ajuta să
devenim niște oameni mai puternici și mai înțelepți. Să nu le permitem să ne
definească identitatea și cursul vieții, ci să ne folosim puterea
interioară, pentru a răzbi chiar și prin cele mai turbulente vremuri.
4=Rescrieți pasajul în limbaj standard,corectând
greșelile:ortografice,de punctuație,lexicale,morfologice,sintactice.Puteți
segmenta pasajul în fraze mai scurte,pentru a oferi coerență și coeziune
textului:
,, Având în vedere că, în fine, s-a convins propietarul
că e mai bine cu o bună maneră pentru ca să rămâie prin urmare domnişoara
Lucreţia Ionescu cu mătuşa sa d-na Aneta Ionescu la No. 13 bis, iar d-ra Matilda
Popescu cu mama sa d-na Ghioala Popescu să se stabilede la No. 13 simplu, şi nu
rămâne nici cu imobilul de la No. 12 nenchiriat nemaiavând speranţă după sf.
Dumitru, deoarece fiind pe sedon de iarnă lumea s-a grăbit şi a rămas foarte
multe imobile goale, care se vede în fiecare stradă chiar mai la centru peste
tot de închiriat.”
(,,I.L.Caragiale,,Proces verbal”)
Rescriere:
,, S-a convenit cu
propietarul ,printr-o bună înțelegere, să rămână domnişoara Lucreţia Ionescu cu
mătuşa sa ,d-na Aneta Ionescu, la No. 13 bis, iar d-ra Matilda Popescu cu mama
sa, d-na Ghioala Popescu, să se stabilească la No. 13 simplu.
Astfel, acesta nu
va rămâne cu imobilul de la No. 12 neînchiriat.Se știe că după sf. Dumitru nu
mai există vreo speranță de închiriere, deoarece fiind timp de iarnă, lumea s-a
grăbit să închirieze. Au rămas foarte multe imobile goale, de închiriat,așa
cum se vede pe fiecare stradă și chiar
în centru.
poezia--,, MARTORII”de
Ana Blandiana
Titlul rezumă ideea
principală a poeziei, aceea a lipsei de atitudine a oamenilor în ceea ce privește
defectele sistemului totalitar.
Teme - motive. Autoarea critică
toate formele alienante ale regimului comunist: manipularea,
duplicitatea, cenzura.Poezia,, Martorii” are ca temă
centrală compromisul moral și incapacitatea oamenilor de a reacționa
impotriva abuzurilor puterii.
Structura – compoziție.
Din primele versuri, într-un limbaj direct, cu aspect
hotărâtor, poeta condamnă cu fermitate nepăsarea, indiferența în fața
spectacolului crimelor politice:
,,Mai vinovați decât cei priviți/ Sunt doar cei ce
privesc'. Vinovația pentru continua degradare a lumii este nu
individuală, ci colectivă,sunt: ,,armate de martori'incapabili să-și
ia destinul în propriile mâini,să se opună finalului dezastruos.
Poezia este o reacție lirică și morală față de
pasivitatea și lașitatea omului în fața vieții, cel ce alege rolul de martor
decât de participant activ:
,,Portretul victimei, îngeresc,
E mai important decât viața ei
Pamântească.”
Secvențe
precum:,,de bătrânețe să moară călăul,marile coșmare ”conțin trimiteri directe
la realitățile anilor trecuți, autoarea având curajul de a spune adevărul,
ocolit de toți.
Vinovăția martorului care nu face nimic, ca să împiedice
crima este justificată inițial ca neputință de a fi altfel – de a se revolta –
prin argumentul ilogic „nu pot să fac/ Două lucruri în același timp”, anume și
să își mimeze pasivitatea, și să acționeze. Ulterior, martorul apelează la
argumentul separării dintre viață și operă, mai exact, la sacrificarea vieții
pentru operă.
Astfel, în prima
parte a poeziei, vinovăția poate fi citită și în cod existențial ,alv vieții–
conflict dintre fascinația privirii și capacitate de a acționa –dar și în cod
politic – mimare a supunerii cu scopul păstrării continuității cu sine și
salvării prin scris.
Secvența următoare
trece de la particular – unul, doi, trei martori – la general – „armatele” de
martori, iar asocierea celor doi termeni – „armată”, „martori” – instituie o
tensiune logică, între acțiune și pasivitate. Așteptarea maselor de martori,
finalitatea incertă a crimei – moartea naturală a călăului –arată felul în care
dictatura,totalitarismul l-a inoculat ca mecanism de autoapărare. Absurditatea
acceptării e ironizată de către autoare prin comparația din finalul secvenței,
„Să se sfârșească de la sine răul/ Cum se sfârșește pur și simplu un
tunel...”se exprimă astfel absurdul așteptării,al nemișcării.
A treia secvență face trecerea la
persoana întâi, subiectul identificându-se cu martorii vinovați. Din nou,
comparația dintre martorii ce amână îndrăzneala
prin asocierea martorilor suspendați de propria întrebare (sau chiar de
propria ne(î)ntrebare,neputință subliniază așteptarea ciudată,nedemnă.
Ultima parte a textului se remarcă prin
tonul de prezicere,mesianic și prin restabilirea echilibrului natural, ca
urmare a pedepsirii martorilor într-un timp care evocă sfârşitul lumii „la
judecata marilor coșmare.” Ultimul vers
are rol de concluzie si reia continutul primului vers dobândind revolta ce iese
la suprafață cu toată puterea:,,În van, răspunde timpul, asteptați: /La
judecata marilor coșmare /Și martori suni vinovați.”
Analiza
stilistică
Limbajul
poemului se caracterizează prin simplitate și dorința autoarei de a transmite direct
adevărul. Astfel ilustrează atitudinea de revoltă împotriva compromisului
politic.
În text sunt două arii
semantice dominante: ideea de vinovație este transmisă prin termeni de
tipul:,, vinovat,răul,judecata'”, iar aceea de violență este exprimată
de cuvinte precum: ,,victima,călău,spânzurătoare,crima”; din
juxtapunerea lor rezultand mesajul poeziei.
La nivel
stilistic sunt prezente o serie de metafore și comparații ce conțin
aluzii politice :,,stăm suspendați /De propria-ne-ntrebare /Ca de o
spânzurătoare”. În acest fel, limbajul figurat restituie
adevărata semnificație a lucrurilor, reprezentând un opus iîmpotriva răului
politic.
Poezia Anei
Blandiana se definește prin gravitate, profunzime,nota morală - vizibile
și în acest poem care
cuprinde maxime,
sentinţe, reflecţii,
sfaturi morale
și în care autoarea sancționează direct o stare de fapt.
