Timpul ce ni s-a dat
1=Este timpul ce a urmat datei de 23 august 1944, ziua în care am întors armele împotriva nemţilor. Armata rusească a intrat în România fără a întâmpina rezistenţă (în fond eram, acum, aliaţi) dar propaganda Marelui Stat-Major sovietic vorbea de cu totul altceva: oraşele fuseseră ,,eliberate" după lupte grele, ceea ce constituia o victorie însemnată a Armatei Roşii. Este timpul când se instaurează un sistem în care ar fi avansaţi cei proşti şi daţi la o parte cei pricepuţi,când unor copii li se spune că răul e bun.
2=Autoarea recitește sfaturile demne de bun simț pe care elevii trebuiau să le urmeze,iar peste ani înțelege cu tristețe că acestea nu mai sunt respectate în noul regim comunist.
3=Toate sfaturile de pe certificatele de absolvire a elevelor de la Școala Centrală pot fi valabile și astăzi pentru oricare elev.
4= De-a lungul evoluției istorice, între societate și educație a existat un raport de determinare și influențare reciprocă.
În antichitate,idealul educațional de exemplu din Atena urmărea dezvoltarea armonioasă a personalității, în plan estetic, moral, fizic și militar, valorile supreme fiind adevărul, binele, frumosul, dezvoltarea fizică și militară, educația fizică.
În evul mediu idealul educațional avea o dublă orientare:una cavalerească care concepea personalitate ca rezultat al însușirii celor șapte virtuți cavalerești:călăria, mânuirea spadei, vânătoarea, înotul, șahul, cântul,recitarea de versuri și una ecleziastică încurajând asceza, ridicarea deasupra frământărilor pământene, destinată pregătirii clerului.
Ideile dominante cu privire la educație în epoca Renașterii erau.: libera dezvoltare a ființei umane, ca o consecință a încrederii în bunătatea naturii omului, dezvoltarea armonioasă-intelectuală, morală, estetică, fizică.
Secolul al XVIII-lea este secolul didacticii, aduce ideea necesității pregătirii ființei umane pentru viața viitoare, pentru fericirea eternă, prin cunoașterea de sine, stăpânirea de sine și îndreptarea spre Dumnezeu.
Iluminismul a fost o expresie a încrederii în capacitatea rațiunii de a pătrunde în tainele lumii, de a înfăptui progresul.
Secolul al XIX-lea aduce mari schimbări atât în ideile/teoriile cu privire la educație, cât și în practica educațională și instituțiile de educație a tinerei generații: îndatorirea statului de a se îngriji de instruirea tinerei generații, obligativitatea și gratuitatea școlii primare.
Secolul al XX-lea impune câteva orientări: pedagogia experimentală, pedagogia sociologică, ,,Educația nouă".
În epoca modernă se impune idealul personalității eficiente într-o activitate productivă-faza de industrializare timpurie; idealul personalității complexe, multilaterale -faza industrializării avansate și idealul personalității creatoare -societatea postindustrială. Modernitatea aduce în prim-plan valorile umane adaugând valorilor clasice.adevărul, binele, frumosul, sfințenia și valorile sociale: libertatea, egalitate, fraternitatea, valori care definesc idealul educativ al modernității.
Pag.108=Necazuri cu școala
1= Deși prezent în clasa cu elevi,profesorul se simte absent,neputincios de a controla elevii,în timp ce timpul trece.Toți se prefac prezenți,serioși,fără valoare.Este asemenea unui joc în care nimeni nu este atent,iar profesorul fără energie se simte departe de rostul lui,de ceea ce știe.
2=Profesorul este asemenea unui ,,paznic al muzeului”,ce păzește obiecte vechi, ciudate.Se vede ca un ghid ce arată fără simțire idei,cunoștințe,obosit,nemulțumit de sine.
3=Un profesor poate fi furios din cauza oboselii,a epuizării care poate să afecteze chiar pe elevi.Și-atunci are sentimentul ineficienței, a faptului că nu mai are realizări/împlinire,nu mai este asculat,respectat.Devine apatic și neajutorat, iritat cu o performanță în scădere.
4=,,Profesorul cel bun e cel care se culcă devreme.”
Cel mai bun profesor este profesorul care se culcă devreme și se scoală devreme, dar care merge odihnit la catedră. Dacă profesorul de la catedră este odihnit, se odihnește toată lumea din jurul lui. Un suflet neodihnit în viața unui om înseamnă neodihna educației celuilalt. Cuvintele unui profesor trebuie să educă decât să dojenească,să instruiască decât să pedepsească aspru,să facă ordine decât să agite, să îndrepte viața elevului și nu să o distrugă.De aceea profesorul și toți care educă trebuie să cunoască odihna care le dă liniștea sufletului,înțelegere,iubire.
