Scrierea,,Erasmo"(pseudoarticol de dicționar) sau ,,A doua fotografie cu oameni mici"( al doilea titlu nu reprezintă o explicatie a titlului, nu exista nicio legatura de continut intre cele două titluri. Fotografia imortalizează o clipă, un eveniment,iar textul apare ca o imagine care povesteste despre copilăria care este ca o clipa ce trece.Aici copilaria nu mai e vazuta ca un univers al inocentei, aceasta ia ceva din trasaturile adultilor,pentru că aici copiii se comporta si vorbesc asemenea adultilor.
Prin intermediul unui joc ,,de-a războiul" copiii
încearcă să imite universul complicat al adulților. Copiii de aici iau jocul în
serios, stabilesc reguli și tactici de luptă, dar jocul este abandonat când
intervin trădarea,lașitatea,superficialitatea, ipocrizia și când regulile devin
prea dure și nu mai permit manifestarea liberă specifică copilului .
Textul are în prim-plan tema jocului, fiind redată o
întâmplare care a avut loc în copilăria autorului, iar evenimentele sunt
prezentate din perspectiva unui narator care este și personaj. Atmosfera este
intretinută incă de la inceput prin cuvinte seriase din
politică,diplomație:,,stare de razboi,combatati,arsenale...................
Intriga povestirii se declanșează în momentul în care câțiva dintre „soldați” fură secretele militare și se declară neutri.
-Structura textului
Textul îmbină 2 planuri ce reprezintă 2 lumi: lumea jocului și lumea reală. În jocul de-a războiul copiii sunt împărțiți în două tabere.
Propozitia cu care începe textul ne introduce într-o lume a jocului în care fiecare personaj are un rol bine definit. Se foloseste imperfectul,timpul preferat de copii în joc. Jocul are o anumita structură care presupunea anumite reguli.
-Schema guvernării
Sunt analizate acțiunile președintelui în situație de război. Relațiile dintre personaje în cadrul jocului, alianțele și adversitățile sunt asemenea relațiilor din lumea reală. Statutul de președinte al republicii este dorit de toți, pentru că însemnă putere și posibilitatea de a-i subordona pe ceilalți. Naratorul are poziția de președinte în joc,dar în final este trădat de toți chiar si de fratele lui, Titișor, care vrea sa incepa un nou joc. Valerica Bolovaneanu si Hector Bosoanca sunt prieteni iar in joc se sprijina reciproc. Dinspre lumea jocului se trece spre lumea reala provocandu-se o schimbare de planuri, starea de spirit fiind oscilanta.
-Spulberarea jocului
Se face printr-o incalcare a regulilor jocului. Lumea jocului e perceputa ca fiind mai serioasa decat cea reala. In lumea reala sunt doar niste copii, in lumea jocului indeplinesc functii importante. Miza jocului o reprezinta preluarea puterii, Jocul nu apartine numai personajelor, autorul de asemenea se joaca cu acestia. Copiii se comporta si vorbesc asemenea adultilor.
-Finalul textului
Semnifica incheierea unui episod –copilaria- si intrarea intr-un alt univers al adolescentei. Deziluzia reprezinta tradarea din partea tuturor, il indeparteaza de ceilalti si il indemna la singurătate,izolare, retragerea in universul iubirii.
-Personajele
Imită vorbirea Și comportamentul adulȚilor. OdatĂ cu trecerea În planul real, limbaj adult nu mai e folosit, iar personajele redevin copii. Este un contrast intre varsta personajelor si modul de exprimare și comportament.. Personajele nu sunt credibile, ele nu actioneaza si nu vorbesc conform varstei lor.
-Limbajul
Dialogul purtat de personaje apartine când registrului familial în planul realului, când celui oficial în lumea jocului. Modurilor de expunere, se remarcă in prezenta naratiunii, mai ales la incipit si la final, în cea mai mare parte a textului este DIALOGUL, care asigură dinamica textului. Diferenta dintre esentă si aparentă creeaza efecte comice, punand in contrast ceea ce sunt si ceea ce vor sa pară personajele.Și totuși umorul, ironia și autoironia sunt trăsături specifice textului,,Erasmo."
Ceea ce mi-a plăcut a fost seriozitate personajelor pentru un joc și regulile de organizare și de conduită fixate de acestea, pentru a putea câștiga lupta imaginaraă, dar nu mi-a plăcut intervenția trădării și a defectelor specifice adulților a denaturat sensul jocului.Cred că jocul trebuia lăsat să continue, până ce una din tabere reușea să câștige .
În text vorbeşte un narator-personaj, care inventează un scenariu ludic,al
jocului care este serios, pentru că aparţine copiilor şi angajarea lor este,
până la un punct, totală. Viziunea unei Republici în versiune ludică,a jocului
reprezintă mai mult decât un sistem politic obişnuit obosit; dar are şi
inconsistenţa spaţiului imaginar, fiindcă, la un moment dat, jocul este
abandonat, trecând în alt registru tematic, într-o altă secvenţă imaginară. Din
aceste planuri narative ale textului, se desprinde cu uşurinţă ideea jocului ca
metaforă, ca mimesis, care urmează calea unei realităţi alternative, alta decât
cea cotidiană.
Evident, finalul textului conţine toate cele trei semnificaţii menţionate în
formularea exerciţiului propus, având ca punct de întâlnire noul sentiment
apărut în sufletul personajului narator, dragostea pentru Silvia, căreia îi
scrie o poezie. „Trădat de toţi” în „jocul de-a Republica”, lăsat în seama
oamenilor mari, capabili de toate antiutopiile posibile, personajul suferă o
mutaţie sufletească, intrând în alt joc, mai subtil, al dragostei, semn de hotar
între vârsta infantilă şi adolescenţă.
Lumea jocului este mai „serioasă” decât cea a realităţii, pentru că potenţialul
creativ este mult mai mare decât cel „pragmatic” al lumii reale. Jocul eşuează
şi participanţii se întorc în cotidianul banal, lipsit de strălucire. Lumea
obişnuită este lipsită de aura miraculoasă a jocului. De aceea, caracterul
ludic al realului va dispărea, lumea fiind cuprinsă de nepăsare, de
imobilitate, de incapacitate de schimbare.
În timpul jocului, adultul se înscrie într-o specie de mimesis imperfect: el nu
mai poate imita autentic lumea copiilor, fiind de aceea privit cu neîncredere
de aceştia. Copiii nu mimează, în timp ce adulţii „se prefac”, încearcă să pară
genuini, lucru ce nu le reuşeşte pe deplin. „Lăsaţi-mă să dorm” exprimă
aspiraţia poetului către vârsta primordială a omenirii, asimilată copilăriei.
„M-am copilărit” exprimă tocmai această dorinţă de a recupera timpul arhaic,
respectând principiile „mitului eternei reîntoarceri”.
Ficţiunea nu este nici adevărată, nici falsă. Universul său este inventat şi
totuşi e perceput ca şi cum ar fi real. Prin aceasta, ficţiunea se apropie de
joc. Discutaţi afirmaţiile de mai sus cu referire la textul din manual al lui
M.H. Simionescu. Nu se poate spune despre un univers literar că este real.
Orice univers presupune o ficţiune intrinsecă: în cazul lumii de azi, ficţiunea
constă în aproximarea de multe ori greşită a condiţiei umane, evenimentele
sociale, economice, programele de schimbare a existenţei umane fiind efectuate
în intervale de timp prea mari în raport cu durata medie de viaţă a omului.
Astfel de societăţi sunt utopice, deşi, paradoxal, sunt numite reale.
Ficţiunea unui univers poate fi realitatea altuia. Lumea adulţilor este, de
cele mai multe ori, fictivă, pentru că aproximările de la care se porneşte sunt
eronate. Un exemplu poate fi concludent: la războaie participă combatanţi care
au despre sine iluzia că vor supravieţui după ce conflictul se termină. Jocul
copiilor din textul lui M.H. Simionescu este diferit: ei ştiu de la bun început
că, la sfârşitul jocului, se vor regăsi teferi.
1=Da,este relatată o întâmplare trăită de autor,pentru că narațiunea este la persoana întâi, naratorul este personajul principal, relatează evenimente din propriul său punct de vedere, folosind pronumele personal,verbele la persoana I „eu”.Astfel putem pătrunde în mintea naratorului cu privire la ceea ce relatează el în calitate de președintele unei Republici care,alături de subordonați, alcătuiește un plan de luptă.Cu amărăciune înțelege că secretele lui sunt vândute unor dușmani și chiar propriul frate refuză jocul.
2=Vârsta participanților este de 14,15,16 ani,sunt adolescenți care imită,folosesc un limbaj asemănător adulților,dar jocul lor este al unor copii,deși se cred oameni mari.Ei sunt prea mici pentru un joc,,de-a războiul”adevărat,vorbesc cu seriozitate,cred în rolul lor,dar sunt copii prin comportament: au prăștii,,pietricele,se alintă,mint,au jucării,se supără când unul rupe creioanele colorate,se pârăsc,caută alt joc când se plictisesc.
3=Începutul narațiunii este asemănător spunerii unui basm,,a fost odată”,autorul creează o anumită atmosferă,,starea de război”,despre cine este povestea:lupta împotriva lui Rădulescu;personajele:trădarea lui Chiran,discuția cu Oncescu cel impertinent.
4=Nu apar cuvintele:joc,joacă,a se juca,pentru că naratorul-personaj ia,,jocul de-a războiul”în serios,el chiar se crede președintele unei Republici,se supără,este derutat că Chiran,șeful statului major,mințind,a furat secretele și muniția-jucăriile din,,depozit”,nu mai știe în cine să aibă încredere.
5= Finalul textului semnifică încheierea unei vârste –copilăria- și intrarea în adolescență. Dezamăgirea naratorului-personaj apare din cauza trădării din partea tuturor,a prietenilor care nu mai cred în jocurile copilărești,se simte departe de ceilalți,se retrage,dorește să fie singur,face planuri inutile și apoi se consolează scriind,,prima poezie de dragoste”unei fete,Silvia și astfel uită jocurile copilăriei.
Limbaj și comportament
2=Modul de exprimare este al adulților,dar copii îl imită conștienți de seriozitatea jocului. Diferența dintre ce sunt și ce vor să pară creează efecte comice.
3= Dialogul dintre cei doi frați este între doi copii: Titișor,supărat îi amintește fratelui-președinte de jucăriile,cărțile luate de Bosoancă,de Valerică,răul care a furat popicele,a rupt un coș,creioanele. Toate sunt reproșuri copilărești spre deosebire de seriozitatea dialogului despre trădarea lui Chiran care afurat muniția sau antipatia simțită de Bolovăneanu,iar cuvntele lui Bosoancă sunt ale unui lingușitor deosebit.
4=În vorbirea personajelor este un contrast între vorbirea din jocul,,de-a războiul”în care se cred adevărați participanți și ușurința cu care trec la copilăire,vârsta care îi domină și-i întoarce la adevăr.
ROLURI
1=Jocul de aici nu este doar un prilej de distracție,de amuzament,ci o formă de exprimare a personalității,de cunoaștere a lumii. Jocul de-a războiul a eșuat, pentru că acești copii și-au asumat responsabilități mult prea mari pentru vârsta lor,au învățat însă că întotdeauna trebuie să-și asumi un rol pe care-l pot interpreta la vârsta pe care o au.
2=narator-personaj=președintele Republicii
Bolovăneanu=rival =comandantul capitalei,dorește comanda
Dinu Chiran=prieten=șeful statului major=trădător
Oncescu Radu=de partea trădătorului ete dat afară
Hector Bosoancă=rival,lingușitor,dorește comanda
Titișor=fratele președintelui îi arată adevărul
3= Un rol dintr- un joc arată că fiecare participant își asumă rolul unui personaj dintr-un univers fictiv.:în jocul de-a războiul naratorul se crede preșdintele unei republici și declară război unei armate potrivnice,dar este trădat ,iar fratele său îl aduce la realitatea vârstei.Acțiunile fiecărui jucător sunt decise pe baza unor reguli și manuale.
În teatru actorii interpretează pe scenă personaje fictive,inventate de autori dramatici.
Rolul omului in viaţă este acela de a-şi urma visele, de a şi le îndeplini şi de a alege mereu curentul potrivit, deoarece viaţa nu este o enigmă ce trebuie dezlegată, ci o realitate care trebuie traită.
4=Personajele-copii evadează din realitate,imitând adulții, se joacă de-a războiul ca un fel de a cunoaște viața maturilor.
CINE SE JOACĂ?
1= Schimbarea de planuri din text apare în momentulîn care apare Titișor,fratelenaratorului care îi arată adevărata față a celor care-l înconjoară și-i enumeră purtările lor.copilărești.
2=Lumea jocului este deosebit de serioasă,pentru că asistam la o adevarata strategie de lupta,la furtul unor secrete militare,la un complot de preluare a puterii.
3= Orbit de mÂndria de a deȚine cea mai înaltă funcție in stat,copilul-președinte nu reușeste să vadă adevăratele ganduri si intenții ale camarazilor sai. Jocul este pentru el o experiență din care va invața caă trebuie să-și aleagă cu multa grijă prietenii. Ceilalți participanți s-au jucat dorind să ia un loc cât mai favorabil.
4=Toți participanții se joacă,dar numai că unii își arată felul de a fi fără să vrea cu adevărat.
Dincolo de text
1=Copii de odinioară deveniți adulți mai păsrează unele obiceiuri,comportamente care nu dispar la vârsta de adult,ca în teatrul ,,Jocul de-a vacanța de Mihail Sebastian,Jocul ielelor de Camil Petrescu, Jocul cu margele de sticla" de herman hesse,
Titlul este semnificativ, facand trimitere la timpul
povestirii, cand naratorul adult isi adduce aminte de un jocde'a razboiul la
care a participat in copilarie#!a doua fotografie"
