1=idei
Națl renunță la școală,pentru a continua afacerea tatălui.
Națl a văzut-o pe Persida la geamul mănăstirii și se îndrăgostește de ea..
Sentimentul a fost reciproc, Persida a simțit și ea că se petrece ceva în sufletul ei.
Persida nu vrea să-și accepte sentimentele față de Națl.
Națl este nefericit,fiindcă nu poate trăi în pace cu tatăl său
Persida vrea să-i fie aproape lui Bandi.
2=Natl renunță la școală,dovedește neîncredere în sine,urmează să continue meseria de măcelar a tatălui sau. Destinul sau a fost hotărât de familie,deși înfățișarea lui este curată,delicată. Întreaga sa existență este ca o permanentă tentativă de a-și razbuna complexele.Imaginea care-l domină e cea a casei părintești și a tatălui ca prezență tiranică, dominatoare
3=Maica Aegidia este un personaj înțelept și experimentat, înzestrată cu o înțelegere profundă a vieții. Apare alături de Persida ca o femeie hotărâtă,serioasă, care nu se lasă influențată de privirile îndrăznețe ale lui Națl îndreptate spre Persida.Înțelege că trebuie să aibă grijă de fată.
4=Națl este foarte îndrăgostit de Persida ,cei doi sunt de etnii diferite.Deși Dumnezeu este unul pentru toți oamenii,Națl într-o atitudine îndrăzneață spune că ar renunța la tot chiar și la Dumnezeu pentru iubire.Este un sacrificiu inutil,pentru că o iubire adevărată nu cere renunțări mari.
5=Reacția fetei la renunțările lui Națl este corectă și bine spusă,pentru că un om care renunță la părinți ,la Dumnezeu nu este de încredere.
6=În cap.IV—Înfățișarea plină de farmec a Persidei revarsă ,,o văpaie mistuitoare", iar Națl rămâne ,,cu privirea pierdută, cu barba tremurând”. Persida trăiește o iubire pasionantă, o emoție puternică,dar este îndrăzneață în momentul în care deschide fereastra din fața măcelăriei,pentru a-l vedea pe Națl.În cap.X-Cei doi dansează vals,iar Persida se lasă în brațele băiatului în dans.Apoi cu îndrăzneală îl învață să danseze un joc românesc.Națl este impresionat de privirea fetei,se simțea amețit,derutat de apropierea dintre ei și-i mărturisește iubirea lui.Cu îndrăzneală,Persida îi arată siguranța sentimentelor ei,cerându-i să se poarte corect,deși în suflet simte iubire, are un acut simt al realului, sinceritate și delicatețe sufletească.
7=Hubăr era măcelar, ,un vienez harnic și chefliu...iute din fire”,cu avere,dar cu timpul devenise delăsător,nestatornic, nu mai știa ce se petrece în măcelărie. Asta era treaba nevestei și a feciorului său Națl,pe care l-a dat le școală și apoi,pentru că tatăl său nu se mai ocupa de măcelărie, s-a întors acasă.Băiatul este înspăimântat de viața alături de tatăl său.
8=cap.XIV-În mărturisirea despre viața sa nefericită alături de tatăl său,Națl socotește că Persida cu sufletul curat este,,prea bună”pentru el,care trăiește numai în dureri,neliniști,suferințe în propria casă.
9=În fața nefericirii pe care o trăiește Națl,Persida simte că pasiunea statomică pentru iubitul ei este însoțită de sinceritate și delicatețe sufletească, ea nu este deznadăjduită,este hotărâtă să-l ajute să treacă spre liniște,împăcare,să-i dea puterea de a deveni fericit.
10= Eu cred că rău poți face oricând,însă ar trebui continuu să facem doar bine în fiecare zi!
Cât durează să faci rău cuiva? Câteva clipe. Cât durează să faci un bine cuiva? Poate chiar o viaţă.
Răul e ieftin şi întunecat și de multe ori ispititor, de aceea e mai comod să apelezi la el. Pentru bine trebuie să duci o luptă, să munceşti, să faci sacrificii şi compromisuri,e mai complicat. Când ajungi la destinaţia răului, te întuneci şi te rătăceşti. Când ajungi la destinaţia binelui, lumina îţi deschide uşa şi te primeşte într-un loc liniştit şi frumos. Şi doar aici îţi poţi găsi liniştea, bucuria şi rostul.
Dacă arunci doar cu noroi, nu poţi primi înapoi trandafiri. Niciodată. Dacă arunci cu trandafiri, poţi fi lovit cu noroi, însă, cu siguranţă într-o bună zi trandafirii vor reveni la tine.
Să nu facem răul, dar nici binele cu sila. Cred că binele şi răul se învârt în jurul verbului a trăi. Şi mai cred că acest verb defineşte doar binele.
Atunci când faci bine, când doreşti bine, când lupţi pentru bine, când emani lumină, atunci îţi găseşti şi rostul de a trăi. Şi doar atunci poţi atinge fericirea.
11=LITERATURA cu valori morale și literatura moralizatoare:Diferență:
Literatura nu numai că prezintă realitatea unei perioade, dar adesea o modelează și o schimbă, iar valorile pe care le promovează sunt esențiale pentru a înțelege procesul. Fie că este vorba de eroismul promovat în epopeile antice, de umanismul și rațiunea iluministă, sau de introspecția profundă a modernismului, valorile morale și culturale joacă un rol central.
Valori morale precum bunătatea, onestitatea, loialitatea, curajul, respectul, generozitatea și multe altele, se regăsesc în paginile literaturii. Ele sunt încorporate în povești, în personaje și în conflictele lor. Acestea ne permit să explorăm, să înțelegem și să învățăm, aducând aceste concepte abstracte în lumea concretă a experienței umane. Proza lui Ioan Slavici conturează o frescă a moravurilor și a comportamentului specifice locuitorilor din Ardeal, o lume în care triumfă binele și adevărul, cinstea și dreptatea, norme etice pe care omul trebuie să le respecte. Persida este un personaj complex, ale cărui trăsături sociale, psihologice și morale sunt adesea contradictorii. Persida trăiește într-o lume în care statutul social și presiunile sociale joacă un rol important, iar aceasta se simte adesea prizonieră în propria viață. Din punct de vedere psihologic, Persida oscilează între altruism și egoism, între acțiuni generoase și manipulatoare. Această dualitate morală aduce în discuție întrebări despre natura umană și limitele morale sociale.
Morala acestui roman este îndemnul spre cumpătare: " Omul trebuie să fie sănătos, cumpătat și mereu treaz, dacă e vorba să-și poată face datoria și mulțumirea cea mai mare a vieții este de a-ți face datoria.”
Slavici scrie o literatură moralizatoare, plină de semnificații,iar cititorii sunt ajutați să vadă latura moralizatoare prin prezentarea faptelor personajelor. Nota moralizatoare a operei se regăsește prin prezenta pildelor si a proverbelor ce caracterizează anumite situații,, Prieteni are cel ce ştie să şi-i facă!...,Doamne, câţi oameni sunt cu multă ştiinţă de carte care trăiesc ca vai de capul lor, luptându-se cu nevoile vieţii şi nebăgaţi în seamă, ba poate chiar dispreţuiţi de alţii care nu ştiu carte, dar au bani?!”sau prin pedepsirea personajelor ce se îndepărtează de legile nescrise ale conduitei,așa cum o confruntare între un fiu nelegitim și un tată se încheie tragic.
Pasiune la prima vedere
1=Persida apare ca o fată foarte frumoasă,cu un chip tainic,fermecător.La fereastra deschisă se simte dezorientată și-l privește pe Națl curioasă,uimită,fără a respira.Din acea zi s-a schimbat,a devenit neliniștită,dorind să-l vadă pe băiat în fața ferestrei și hotărâtă a deschis –o.A înțeles că a fost un gest îndrăzneț,o dorință de a-l vedea.
La vederea Persidei,Națl este uimit,fascinat de apariția fetei,simte că nu se poate mișca din loc,este dezorientat.Este un băiat plăcut,curat,cu obrajii rumeni,mustața mică.În interiorul său se produc schimbări:obrajii devin roșii,în inimă simte săgeți,înfiorat.
Mara își privește fata cu dragoste,văzând-o delicată,dar puternică,cu chipul curat sincer,pur.
2=La vederea Persidei, Națl este uimit,fascinat de apariția fetei,simte că nu se poate mișca din loc,este dezorientat. Simte că în interiorul său se produc schimbări:obrajii devin roșii,în inimă simte săgeți,înfiorat.(,,El rămase uimit,cu inima încleștată și cu ochii oarecum împăinjenițo.”)
3=Maica Aegidia surprinde privirea lui Națl spre Persida și o retrage de la fereastră,dar în clipa aceea fataîl priveși descrie trăirile fetei te pe băiat.Simte o tresărire și o tulburare,o neliniște și din acel moment fereastra devine o atracție pentru ea,dorind să fie deschisă.
4=starea sufletească a Persidei=,,obrajii ei se umplură de sânge...parcă o săgetase ceva prin inimă...nu mai putea să fie ceea ce fusese....taine mari și nepătrunse...ochii uimiți...răsuflarea oprită...tremura...suspinanu mai avea astâmpăr.”
5=Naratorul este omniscient, un narator obiectiv, impersonal care povesteste la pers a III-a, i se pare intervenția maicăi Aegidia nepotrivită,fiindcă Persida îl observă pe Națl,apoi descrie amănunțit trăirile fetei,de parcă ar fi fost aproape de ea;o vede înroșindu-se,tresărind,gândind ceva în interiorul ei.Îi urmărește trăsăturile schimbate ale chipului, pătrunzând parcă în gândul ei,gesturile care arătau dorința de a-l revedea pe băiat.Era transformată în altă ființă.
6=La vederea lui Națl,Persida care trăise într-un stil de viață auster,supravegheată de maici în mănăstire este atrasă de necunoscut,de privirile unui băiat îndreptate spre fereastra ei.Ființă timidă este tulburată de privirea insistentă a băiatului și simte că în interiorul ei se produc schimbări neobișnuite și totuși plăcute,de aceea este dornică de a privi dincolo de fereastră în speranța de a-l revedea pe băiat.Națl este opusul fetei:o privește cu îndrăzneală,curiozitate,plăcere,este înfiorat,dar prevîzător îi face semn fetei să plece de la fereastră.
7=Persida deschide cu îndrăzneală fereastra pentru a-l vedea pe Națl și totuși este cuprinsă de umilință,știind că a încălcat ordinea din mănăstire,mai ales că băiatul i-a făcut semn să închidă fereastra,temându-se pentru ea.
8=Persida încearcă să-și justifice comportamentul îndrăzneț:deși știe că este interzisă deschiderea ferestrelor încalcă această regulă cu îndrăzneală,pentru a-i arăta lui Națl că este o fată hotărâtă.În momentul următor,văzându-i gestul,este derutată,se simte umilită,încălcase o regulă.Este însă sigură că gestul ei a fost pentru a-l înfrunta pe băiat.
Pag.168=Surse de conflict
1=În dansul lor,Națl a fost îndrăzneț,spunându- că vrea să o ducă departe.Persida se simte stânjenită și emoționată.Când se întorc singuri spre casă,Persida îl întreabă direct ce intenții are cu ea,iar el îi mărturisește dragostea nestăpânită,spunând că este gata să renunțe la orice pentru ea.Impresionată,fata îl ceartă,fiindcă este nechibzuit.Ajungând într-un loc ferit,ea îl provoacă s-o ia în brațe,dacă îndrăznește,dovedindu-i că are încredere în el.Națl însă își dă seama că nu asta vrea cu adevărat.Persida îi cere să se poarte cuviincios. Persida are o personalitate puternică, își învinge teama și emoțiile prin felul in care înțelege dragostea, ea vede în iubire o dezlănțuire a inimii, ci o mare responsabilitate. De fiecare dată când cei doi se întâlnesc, sunt cuprinşi de aceeaşi nelinişte dar odată cu timpul ei îşi destăinuie unul altuia sentimentele.
2=Relațiile dintre Persida și Națl par tensionate,încă de la prima lor întâlnire,pusă sub semnul destinului, deoarece ea s-a produs când vântul …a spart o fereastră de la mănăstirea unde trăia Persida. Amândoi sunt surprinși de emoțiile pe care le au. Cei doi trăiesc o stare deosebită, Persida se teme de sine, simte neliniști ciudate, iar Naţl era cuprins de un fior nestăpânit. Iubirea dintre Naţl şi Persida este însoţită atât de suferinţă cât şi de dorință de apropiere.
3=Piedicile în calea iubirii celor doi sunt multe,dar împotriva sentimentului de iubire dintre Persida şi Naţl nu pot sta nici părinţii, nici deosebirile de neam sau religie. Interdicția care condiționează iubirea lor se manifestă pe trei planuri: naționalitatea tinerilor: ea este româncă și el neamț, apoi condiția socială constituie o piedică: Națl face parte dintr-o familie considerată înstărită,își iubește mama și o ascultă,se teme de tatăl său, iar Persida este orfană; de asemenea, există intre cei doi tineri o interdicție morală: se întâlnesc două spirite diferite:fata este îndrăzneață,iar băiatul este nehotărât,șovăitor. Cei doi trăiesc o stare de exaltare permanentă, care duce la dezechilibru sufletesc.Sunt nevoiți să treacă și peste mustrările de conștiință pe care ei singuri și le făceau. Persida trăiește iubirea pătimașă care este și cauza încălcării tuturor restricțiilor sociale și etnice.totul este sinceritate și delicatețe sufletească, învinge toate piedicile şi greutăţile ivite în viața ei și a lui Națl, sfidează cu demnitate prejudecăţi.
4=fragmente:
Persida ,,se temea ea însăşi de sine,simţea că o apuca din când în când o pornire năvalnică şi-I vine să se ducă, ea singură nu ştia unde, şi să facă, ea singură nu ştia ce. Mii şi mii de primejdii, nenorociri peste nenorociri, zbuciumări peste zbuciumări, o viaţă plină de nevoi şi de dureri: le presimtea, le ştia parca pe toate cum vin" iar Naţl era cuprins de un ,,dulce neastâmpăr ".
,,Da, e fata Marei! grai Hubăroaie mai întăi mirată, apoi dezamagită. Păcat iî venea să zică, dar n-a rostit vorba. Era oarecum înduioșată că e mare nenorocire să fii atât de fragedă, atât de frumoasă și să ai mamă pe Mara, precupețta și podărița.”
,,Orişice s-ar întîmpla, eşti soţul meu, şi dac-ai fugi tu de mine, eu aş alerga..cu toată inima după tine”, aceasta îi conturează fidelitatea şi dragostea infinită a ei pentru Naţl.
Pag.169==Dragoste și destin
1=(fragmentul=pag.166,jos)
Spre deosebire de Națl, Persida dovedește admirabile calități de soție, este harnică și chibzuită,are conștiința datoriei și orgoliul de a nu-și distruge căsnicia. Persida știe că iubirea, răbdarea și toleranța îi vor salva căsnicia. De aceea, ea îl dojenește uneori pe Națl,iar cuvintele sale sunt rostite cu hotărâre,mângăindu-l îi spune că nu-l va părăsi,îi va fi alături,îl va ajuta să vadă adevărul vieții lor.
Persida isi salveaza casatoria prin rațiune și inteligență, prin puterea dragostei. Tenace cu stăpânire de sine, bunătate și blândețe își va detemina soțul să-i ceară iertare, iar familia sa iese mai întărită din aceste încercări.
2=Limbajul nonverbal al Persidei susține cuvintele ei hotărâte de a schimba starea lor:se apropie de Națl,îi prinde măna ceea ce arată încredere în propria persoană,apoi se ,,alipi de el”arătând iubire,dorința de a fi împreună,iar ochii,,plini de văpaie”exprimă suferință,iubire,râs și plâns la un loc.
Râsul lui Națl poate exprima o formă de simpatie, înțelegere reciprocă, atenuarea conflictelor, necesare unei bune conviețuiri.
3=Monologul lui Națl este spus cu amărăciune, este,,prins” intre personaje puternice, tatăl sau Hubăr și soția sa, Persida. Fire șovăielnică, Natl se lasă purtat de valurile iubirii,e o iubire intensă, amestecată cu tristețe și remușcare. Vorbele lui Națl, spuse în fața Persidei cu atât de multă dorință, regret și dragoste au o supărare imensă în ele. Este trist,pentru că tatăl său este un om rău cu care nu poate trăi în pace.Sufletul și-l simte zbuciumat și-și amintește durerile îndurate alături de mama sa.Este atât de nefericit,încât ar voi să se depărteze de Persida pe care o iubește.Vocea sa înceată este a unui om ce se simte neputincios,înfrânt în fața vieții.
Dincolo de text
1= Pe Națl îl iubește tolerant, înţelegând că el nu poate fi schimbat, ci numai acceptat așa cum e. Recăpătându-și respectul pentru sine,Persida dobândește puterea de a rezista, de a răbda tolerând pe cel de alături.Este în cuvintele ei spiritul religios în care a fost crescută. Persida luptă pentru Naţl numai pentru că ea crede cu tărie în idealul pe care îl reprezintă familia.Persida își spune șoptit ca un secret că este hotărâtă să-i fie statornică lui Națl,chiar dacă nu va urma îndemnul maicăi Aegidia.Nu-l poate lăsa în deznădejdea,tristețea care-l domină,ar regreta.Este o decizie echilibrată,luată cu luciditate şi inteligenţă, prin puterea dragostei şi prin stăpânirea de sine, prin bunătate şi blândeţe.
2=În nuvela,,Popa Tanda”autorul,Ioan Slavici pune în prim-plan conflictul exterior are natură etică dintre părintele Trandafir şi enoriaşii săi, conflict cauzat de sinceritatea preotului care încearcă să le schimbe atitudinea faţă de muncă. Acest conflict generează conflictul interior al preotului care trece de la o stare sufletească la alta: entuziasmul său se transformă în dezamăgire profundă şi apoi creează o stare de disperare în sufletul preotului. Frământările preotului sunt determinate de dorința de a salva oamenii prin scoaterea lor din inerție și integrarea într-o lume în care munca devine o normă morală. Prin vorbele sale, dar, mai ales, prin exemplul pe care li-l dă sătenilor, părintele Trandafir devine, la modul religios, un păstor, conducator spiritual al obștii, contopit cu destinul ei.
3=În nuvela,,Gura satului” autorul pune sub semnul întrebării ideea căsătoriei care trebuie să se bazeze pe dragoste sau pe statutul social al protagoniștilor.
Marta, este fiica lui Mihu și a Saftei, oameni gospodari, țărani înstăriți și recunoscuți în sat. Ea este înfățișata la vârsta măritișului. "Fata este pețită de Toader, un flăcău voinic, frumos, cinstit, harnic, motiv pentru care „gura satului” deja le pecetluise destinul. Momentul pețitului este pregătit începând cu aranjarea curții și prin etalarea zestrei. Miron, oierul cu un talent deosebit de a cânta la fluier, atrage nu numai simpatia fetei ci a tuturor celor care-l cunosc.Tânăr sărac, o iubește și el pe Marta, dar Mihu nu dorea sub nicio formă să-și mărite fata cu Miron, pentru că acesta era doar un simplu oier, pe când Toderică aparținea unei familii înstărite. Pentru el era mai importantă gura satului decât fericirea propriei fiice. Oierului îi dezvăluie lui Mihu dragostea pentru Marta și dorința de a o cere în căsătorie. Cu toții sunt convinși că Mihu nu va accepta și se va simți umilit, dar el își da seamă cât va suferi atât el, cât și familia lui, și se hotărăște să nu se împotrivească dorinței Martei.
Tatăl își căsătorește fata cu Miron, în ciuda „gurii satului”, pentru fericirea ei.
În loc de sfârșit
Compunere—O situație conflictuală
Mi s-a spus de multe ori că fiecare persoană a trăit o situaţie conflictuală sau poate chiar acum o trăieşte. Ceea ce este normal. Chiar dacă majoritatea dintre noi nu recunoaştem acest lucru. Auzim de multe ori „eu nu am niciun conflict, nu am nicio problemă...”, dar vedem comportamentul care contrazice. De asemenea, cunoaştem oameni care mai tot timpul sunt în conflict cu cineva şi la fel de bine, sunt persoane pe care nu le-am văzut implicate în conflicte. Sigur unii au fost aduşi într-un conflict, iar alteori, au provocat un conflict. Dar de fiecare dată au fost implicați.Am asistat la o astfel de situație pe aleea unui parc ,când admiram plimbarea a doi câini de talie mică,fericiți care mergeau mai liniștiți decât unii oameni.Doi copii,cred năzdrăvani,au luat în fuga lor un cățel și l-au aruncat în lacul de pe marginea aleii.Cățelul a început să înoate vesel,dar oamenii din jur i-au prins pe cei doi băieți,unii au sunat la 112 să reclame fapta,alții au început să strige la ei,ba i-au și obligat să rămână lipiți de un pom.Situația a devenit încordată,oamenii vociferau și atunci i-am auzit pe băieți cerându-și iertate,aveau fețele îngrozite când au apărut polițiștii.Cei prezenți cereau pedepsirea exemplară a celor doi băieți,dar au apărut voci care cereau iertare pentru ei.Și-atunci parcă au uitat de băieți și-au început să se certe între ei pe cu totul alte probleme.A apărut stăpânul câinilor care a avut o rezolvare ciudată:îi iartă pe băieți,dacă vor plimba cățeii timp de un an de zile,zilnic.Toți au aplaudat chiar și polițiștii,iar băieții au luat lesele și și-au început rolul.
