Drumuri nemarcate
Poveste și simboluri
1=antiteza libertate / captivitate
Nora este o ipostază a visătorulu,se consideră în viața ei simplă de adolescentă acasă, ca-ntr-un țarc, captivă și începe să refuze totul, numai ca să scape de acel tip de trai. Dă greș, se izolează de restul lumii pentru Doru, pleacă împreună cu el, și apoi el se izolează de ea.Nora nu poate reface legătura cu lumea din care plecase.La fel setea o apropie pe capra-neagră de soldații din vecinătatea pârâului, Animalul are senzația că este liber, deși nu scăpase încă de frânghii, simțul olfactiv puternic îl face să adulmece mirosul de libertate, aerul din pădurea de alături. O șansă i-o poate crea Nora, prin solidaritate. Atât capra-neagră, cât şi Nora, iubesc muntele, deoarece le satisface dorinţa de prea înalt, de împlinire a unei existenţe absolute.
2=paralelism Nora și animalul sălbatic
Autorul realizează o paralelă între destinul Norei (captivă a amintirilor și a deziluziei primei iubiri) și destinul caprei-negre care și-a pierdut libertatea Singurătatea de pe munte ar putea fi argumentul asemănării fetei cu cu cea a caprei-negre, recunoscută drept animal unic, singuratic pe crestele cele mai înalte ale muntelui.Atât capra-neagră cât şi Nora iubesc muntele, deoarece le satisface dorinţa de prea înalt, de împlinire a unei existenţe totale.Nora devine captivă în lumea amintirilor și a deziluziilor asociate iubirii, ceea ce explică paralelismul între destinul ei și cel al animalului sălbatic. Eliberarea devine expresia propriei eliberări de trecutul apăsător.
3=,,Aceasta era deci proza cea lungă a marii iubiri.” Paradoxal Nora ajunge să trăiască „Proza cea lungă a primei iubiri”, adică dă greș. Inițial se izolase de restul lumii pentru Doru, pleacă împreună cu el și apoi el se izolează de ea și Nora nu poate reface legătura cu lumea din care plecase.
= Autorul a ales proza rimată pentru povestea de iubire dintre Nora și Doru,în iubirea lor apar elemente lirice precum stelele sau misterele,prin poezie se arată iluzia fericirii prin iubire Țarcul separă lumea cotidiană, prozaică, de o lume ideală, în care tânăra Nora nu vede decât poezie. Însă această poezie a iubirii devine o „lungă proză”,iar țarcul în acest moment se manifestă ca o barieră inversă, împiedicând-o pe Nora să revină în lumea cu care a rupt brutal legăturile, o lume a cărei poezie nu a avut răbdarea să o descopere. Dacă până la plecarea pe munte autorul a folosit proza rimata, din acel momentel apelează doar la proza. Acest lucru evidențiaza faptul că pentru Nora, poeziade dragoste începe să ia sfârșit.
4=Lacrimile fetei apar când devine deziluzionată, dezamagitǎ, speriatǎ, suferindǎ și resemnatǎ. Ea realizează că Doru nu o iubește cu adevǎrat.Plânge din nou când își înțelege singurătatea. Întâlnirea cu un prieten al lui Doru o face să plângă – lacrimile fetei, metaforic hiperbolizate, căpătă proprietăți cosmice. Amintirea se oprește la suferința provocată de deziluzia iubirii.Decorul montan este un spațiu al libertății, unde Nora crede ca își va putea împlini iubirea cu ființa iubită..
5= Eliberând animalul sălbatic, Nora încearcă să scape de amintirile dureroase. Autorul realizează o paralelă între destinul Norei (captivă a amintirilor și a deziluziei primei iubiri) și destinul caprei-negre care și-a pierdut libertatea. Eliberarea definitivă a caprei negre este momentul în care își dă seama de adevărata față a lui Doru, îl respinge definitiv împreună cu falsa imagine a iubirii
„Nora o văzu pentru ultima oară ; capra-neagră liberă, în mediul ei , apoi dispăru printre stânci”
=Simbolurile textului:
Nora este simbolizată prin capra neagră, vietate a cărei libertate este crucială
Eliberarea definitivă a caprei negre este momentul în care își dă seama de adevărata față a lui Doru, îl respinge definitiv împreună cu falsa imagine a iubirii
„Nora o văzu pentru ultima oară ; capra-neagră liberă, în mediul ei , apoi dispăru printre stânci”
Transfăgărășanul: simbolizează intervenția brutală a omului asupra naturii, distrugând frumusețea și armonia acesteia;
Balea Lac: simbolizează locul unde se întâlnesc lumea reală și cea fantastică, unde Nora își proiectează visul de iubire;
Peștera: simbolizează refugiul celor doi îndrăgostiți, dar și izolarea lor de restul lumii;
Muntele este înălțimea,aspirația,visul,speranța, spațiul asociat libertății.
Orașul este locul marilor deziluzii.
Nora se identifică cu animalul sălbatic - este o fire liberă, independentă, imposibil de îngrădit, Țarcul este școala, mai târziu orașul,separă lumea cotidiană, prozaică, de o lume ideală, în care tânăra Nora nu vede decât poezie.
Muntele este libertatea spre care tânjește fata și capra neagră.
= Paralelismul între cele două ființe:zâna de la Bâlea lac și capra neagră
Atât capra-neagră, cât şi Nora, iubesc muntele, deoarece le satisface dorinţa de preaînalt, de împlinire ,deoarece le satisface dorinţa de preaînalt, de împlinire a unei existenţe absolute.
Personajul Nora simbolizează o zână ce crede în misterul iubirii. Realitatea demonstrează că adolescenta de 16 ani este, de fapt, un antipersonaj, deoarece săvârşeşte activităţi casnice,
care o îndepărtează de modelul mitic: este vânzătoare, apoi cabanieră, spală rufe în copaie cu detergent. Singurătatea de pe munte ar putea fi argumentul asemănării cu unicitatea unei zâne, însă gândurile îndreptate către suferinţele trecutului derizoriu exclude aura feerică a unei fiinţe solare. În analogie cu simbolistica zânei, prin singurătatea de pe munte, intră şi cea a caprei-negre, recunoscută drept animal unic, singuratic pe crestele cele mai înalte ale muntelui. Atât capra-neagră, cât şi Nora, iubesc muntele, deoarece le satisface dorinţa de preaînalt, de împlinire a unei existenţe absolute.
Pag.135
1= Poate fi o paralelă între povestea Norei și a unei zâne, care a fost răpită de un balaur și salvată de vânător, dar acesta a fost ucis de balaur,ambele fiind despre iubire și suferință.Nora este zâna ce crede în poezie cu stele, mistere, care ascund nostalgie, amurg.Pentru Doru este,,zâna”,la fel pentru soldații cărora le oferă ceai este frumoasă ca o zâmă. Personajul Nora simbolizează o zână ce crede în misterul iubirii.
2= Se remarcă amestecul de registre lingvistice: limbaj poetic, limbajul prozei, limbaj literar și limbajul cotidian.Dacă ar fi scris în limbajul literar,autorul scriind o povestire despre întâmplările din viața unei sdolescente naive ce este atrasă de iubirea unui tânăr salvamontist.Acesta îi spune o poveste despre o zână,iar fată se vede în acea zână.Vor urma întâmplări povestite,dialoguri,descrieri de natură,intrigi,apariția unui animal ca-n basme,regretul fetei care a fost înșelată,un sfârșit în care fata se va resemna și va fi iertată.
3= Scrierea folosește ironia și pentru a evidenția contradicțiile sau iluziile personajelor, în special ale Norei, care este o victimǎ a propriei imaginații. Fără ironia care se simte permanent,mai ales în proza rimată, scrierea ar fi avut caracter melodramatic,exagerat,fals.
4= Naratorul are o atitudine ironică și distanțată față de personaje și de evenimente, subliniind contradicțiile și iluziile lor. Nora este o victimǎ a propriei imaginații,trăiește o adevărată iubire,apoi dezamăgire,plânge,este nefericită.Sunt scene pline de durere când Nora pleacă,părăsindu-și părinții,apoi Doru o părăsește,este nevoită să muncească,pentru a se întreține-toate aceste întâmplări impresionează.
5=Decorul variat este bine ales:orașul,muntele este bine ales.Nora merge la un liceu în oraș,Doru este salvamontist,amândoi merg în locurile unde Doru lucrează,iar Nora rămâne într-un oraș de munte așteptându-și iubitul.
Dincolo de text:
1= Bacilul lui koch - George Topârceanu=de citit
=este o poezie amuzantă= un ritm alert și o versificație complexă.
Prin folosirea metaforelor și a personificărilor. Prin intermediul lor, autorul reușește să descrie starea de boală și suferință cauzată de bacilul lui Koch, creând astfel o atmosferă opresivă și tensionată.
Poezia evidențiază tema bolii și suferinței umane. Autorul explorează impactul devastator pe care boala îl poate avea asupra individului și asupra societății în ansamblu. Prin intermediul simbolurilor și metaforelor, Topârceanu reușește să transmită un mesaj profund și emoționant despre fragilitatea existenței umane. Tematica principală a poeziei este fragilitatea și efemeritatea vieții umane, dar și frumusețea și puterea iubirii și a naturii. Autorul utilizează imaginea bacilului lui Koch pentru a sublinia trecerea inevitabilă a timpului și înfrângerea finală a omului.
Simbolurile sunt prezente din primele versuri ale poeziei. În imaginea cu „bacilul” se ascunde, de fapt, o metaforă a răului care se răspândește în lume. Artistul ilustrează ideea că violența, răutatea și veninul uman sunt „bacili”, care se răspândesc asemenea unei boli contagioase.
Simbolul „ochiului alb” este unul dintre cele mai importante din poezie. Acesta simbolizează puritatea și inocența, elemente care pot fi întunecate sau distruse de răul din lume. „Ochiul alb” poate fi considerat și o metaforă a „inocenței pierdute”.
Un alt simbol important din poezia „Bacilul lui Koch” este „lumina ochilor”, care poate fi asociată cu speranța și cu căutarea adevărului. Simbolul reprezintă și o căutare a sinelui și a valorilor morale.
Unul dintre cele mai puternice simboluri din poezie este reprezentat de „sângele inocenților”. Acesta simbolizează suferința și durerea pe care oamenii o pot cauza altora în numele puterii și al răutății.
Alte simboluri întâlnite în poezie includ femeia iubita, care simbolizează frumusețea și curajul, și natura, care reprezintă trecerea inexorabilă a timpului și fragilitatea vieții umane.
Bacilul lui Koch poate fi interpretat ca o metaforă pentru suferința umană și inevitabilitatea morții. Femeia iubita poate reprezenta speranța și curajul în fața adversităților. Natura poate sugera trecerea rapidă a timpului și fragilitatea vieții.
Poetul transmite un mesaj puternic privind vulnerabilitatea omului în fața bolii și a morții.
2= o știre parodiată: Festivalul de Film de la Cannes a debutat miercuri seara, pe Croazeta. Juriul acestui festival prestigios este prezidat de cineastul american Steven Spielberg.Știrea interesantă este că Steven Spielberg a sosit pe Croazeta pe o bicicletă si avându-l ca șofer pe extraterestrul E.T.
3=decorul montan este o bucurie și un mister pentru mine: La câteva zeci de kilometri de mult mai cunoscuţii Vulcani Noroioşi ai Buzăului, ascunsă de păduri şi învăluită în nesfârşite mituri şi legende este una dintre cele mai interesante şi încă prea puţin vizitate zone turistice ale României: Ţara Luanei. Deasupra pădurilor şi a culmilor stâncoase există„cerul straniu“ – este primul lucru care atrage atenţia şi învăluie întreaga zonă într-o aură de mister: un albastru intens, ieşit din comun, pare să domine în anumite perioade din zi cerul de deasupra satelor dosite prin văi, ferite dintotdeauna de orice urmă de poluare. Babele de la Ulmet, formaţiunile de trovanţi sunt spectaculoase și misterioase amintesc de nave spaţiale extraterestre – sfere perfect delimitate ori cilindri bizari, se ridică printre vegetaţie în diferitele lor forme, presăraţi prin peisaj ca nişte rămăşiţe din timpuri imemoriale, ce veghează asupra văilor şi crestelor din împrejurimi.
În loc de sfârșit
Zâna din lumea de azi-
Zânele (Silfii) sunt semidivinităţi feminine, adesea nominalizate atributiv, prezente în mai multe mitologii populare.Sunt zâne bune şi rele. Zânele bune sunt fecioare frumoase, zvelte, foarte tinere, năzdrăvane, prielnice omului cinstit şi având totdeauna soluţiile esenţiale pentru dificultăţile ori impasurile inevitabile de care este asaltat Făt-Frumos.
Îndemnul lor pentru fiinţele umane este: „Trăieşte cu bucurie, creând respiraţia existenţei!”
Zâna din lumea de azi este reprezentată având un aer blând și totodată hotărât, puternic. Culorile ce o caracterizează sunt culorile întâlnite adesea în natură: galbenul și portocaliul amintesc de soare, iar verdele este veșnicia naturii. Aceste elemente se îmbină perfect cu alte detalii:vocea ce-și schimbă tonalitățile,privirea atentă mereu înainte,gesturile delicat,dar ferme și mai ales simplitatea,bunul simț.Aceasta este o imagine perfectă.
