EVALUARE
1
a=rezumat:Băiatul lui Nastratinia ia note bune la școală,iar tatăl său este mulțumit și-i spune că poate să ceară orice și va primi.Copilul îi mulțumește și cere un răgaz.Nastratin e de acord.A doua zi,copilul îi cere un măgăruș,iar tatăl îl refuză,spunându-i că a primit un răgaz.
b=Comportamentul lui Nastratin este neobișnuit. Știindu-se sărac,găsește o cale de scăpare dintr-o situație delicată cu ajutorul înțelepciunii și al bunului simț,derutându-l pe băiatul naiv print-o soluție absurdă,dar înțeleaptă.I-a dat băiatului ceea ce a cerut:un răgaz,un timp de gândire cerut,dar necesar pentru a înțelege de ce nu a primit măgărușul.
c=caracterizare:
Nastratin (vine de la numele arab Nasr al-Din care înseamnă „victoria credinței”);prin caracterizare directă de către narator este un tată încântat de cum învață fiul său și, generos, dorește să-l răsplătească.Îi poate îndeplini orice dorință.Este de acord cu timpul de gândire cerut de fiul său. Dă dovadă de istețime și de înțelepciune, îmbină umorul și corectitudinea:i-a îndeplinit dorința fiului său prin răgazul cerut.Știindu-se sărac,găsește o cale de scăpare dintr-o situație delicată cu ajutorul înțelepciunii și al bunului simț,derutându-l pe băiatul naiv print-o soluție absurdă,dar înțeleaptă. El s-a folosit de vorbele înțelepte și de capacitatea sa de a întoarce lucrurile în favoarea sa, pentru a ieși din încurcătură. Personajul surprinde prin simplitate, profunzime,umor.Prin vorbele sale,comportament personajul este caracterizat indirect.
Prin caracterizare directă naratorul îl prezintă pe fiul lui Nastrati-un băiat ce iubește învățătura,ia note mari și e bucuros că va fi răsplătit de tatăl său.Știind sărăcia acestuia, cere o amânare,pentru a se gândi.Prin dialogul cu tatăl său,își spune dorința după timpul primit:vrea un măgăruș.Fără a se arăta surprins,.acesta îi răspunde corect cu umor că a primit ce și-a dorit-un răgaz.Niav,nehotărât nu înțelege acum lecția primită: a cere un răgaz înseamnă a amâna, adică a refuza conştient să primești ceva acum, pentru că,poate vei primi mai târziu.Singurul moment din timp pe care îl controlăm este ACUM.
d=Funcții ale libajului în text sunt;-funcția emotivă-expresivă: personajele îşi dezvăluie sentimentele de mulțumire,încredere,nehotărâre,judecata corectă- mesajul devenind subiectiv, căpătând valoare afectivă. Mărci lingvistice: persoana I, exclamaţiile.
-funcția fatică-prin dialog tatăl îi dă fiului o lecție de viață: a vrut
să-l răsplătească,deși se știa sărac,naiv fiul a cerut ,,un răgaz”care a devenit o capcană.
2=corectare:
În povestirea ,,Făgăduiala ținută”,se arată stratageme folosită de Nastratin,ca părinte,pentru a-și păcăli fiul.Nastratin îi promite copilului său o recompensă.
3=pro și contra:
,,Obținerea unor rezultate școlare bune trebuie răsplătită de părinți”
Răsplata unor rezultate bune nu poate cumpăra inteligența și motivația necesare succesului la școală.
Chiar dacă la început copiii vor fi entuziasmați de răsplata primită, după o perioadă, recompensele distrug entuziasmul pentru o anumită activitate, exact pentru acea activitate pentru care sunt oferite. Dacă recompensa constă în bani pentru note bune, copilul va înțelege că trebuie să învețe pentru a-și umple portofelul, nu pentru a-și îmbogăți cunoștințele și pentru a deveni o persoană mai înțeleaptă. Nu este exclus ca la un moment dat părinții să fie nevoiți să negocieze cu copiii lor prețul notelor.Și atunci părinții ar trebui să-și încurajeze copiii să învețe pentru propriul lor succes,punând accent pe ideea de învățătură, nu pe nota în sine. Părinții nu pot pune un preț pe succesul copiilor.A-i plăti pentru note, fără a-i ajuta să dezvolte aptitudini atât de necesare în viață îi va face să creadă că toată viața vor fi răsplătiți pentru tot ceea ce fac și acesta va fi singurul lor scop.
Există părinți care răspund cu „da” la cererile copiilor. Sunt şi situaţii când răspunsul părintelui trebuie să fie „nu”. Este greu ca adolescenţii să-l accepte, pentru că n-au maturitatea necesară, nu cunosc capcanele şi primejdiile unui pas greşit, riscul la care se supun. Când li se spune„nu”,părinţii trebuie să gândească puţin, nu imediat. Trecerea frecventă de la „da” la „nu” poate pune credibilitatea la îndoială în faţa copiilor. Aceasta duce la un conflict aproape permanent, la pierderea de timp, energie, încredere, la refuzul copilului de a accepta autoritatea părintelui. Acel „nu” trebuie să fie ferm, chiar irevocabil. Pot exista excepţii, când apar informaţii suplimentare şi trebuie explicată cauza schimbării răspunsului. Echipa mamă-tată trebuie să susţină acelaşi răspuns. Dacă unul dintre părinţi face o promisiune, aceasta trebuie respectată. Altfel, nici copiii nu şi le vor respecta şi încrederea va scădea în mod vizibil.
Copilul trebuie să crească într-un mediu familial plin de dragoste şi înţelegere, într-o atmosferă de fericire. Ca şcolar, el trăieşte în două lumi diferite: una a familiei încărcată de afectivitate şi cealaltă a şcolii plinp de exigenţe şi promisiuni. Dacă aceste medii educaţionale se completează şi se susţin, ele asigură buna integrare a copiilor în viaţa socială de mai târziu.
Răsplata pentru rezultatele bune ale unui copil trebuie să vină în timp și atunci recunoştinţa copilului în drumul lui spre maturitate va fi aşternută firesc în cuvintele cheie ale succesului şi împlinirii unei misiuni sacre a vieţii: dragoste, dăruire, înţelegere, comunicare afectivă…
