Romeo și Julieta

 

Romeo și Julieta

Pag.145 

1=Prima întâlnire dintre Romeo și Julieta este la balul familiei Capulet. Cei doi nu se cunosc, iar primul dialog se bazează pe alegorie. Sunt valorificate două campuri semantice: al anatomicului  profanul: mâna, buzele și al sacrului: sfinți, pelerini(călător în loc sfânt) rugăciune. Acestea sunt considerate gesturi creatoare ale iubirii: strângerea de mână și sărutul.

2= Apelativele prin care Romeo înlocuiește numele Julietei sunt:,,stăpână,sfânta mea”,cuvinte prin care o asigură că are încredere în cumințenia ei, că ea nicidecum nu se abate de la puritate.

În poezia,,Vorbește-ncet”de Eminescu iubita e „înger sfânt,idol scump,dulce lumină, minune”-simboluri ale divinului, care este lumina, şi farmecul, bucuria iubirii.

În ambele versuri găsim toate atributele unei rugăciuni. Ea ilustrează modul romantic în care iubirea este trăită cu religiozitate, ca o formă a mântuirii, a evadării din captivitatea lumii acesteia şi a înălţării, a regăsirii paradisului pierdut, sau a iluziei acestuia. 

3=Metafora dragostei lui Romeo este când vorbește despre un schimb – să ia sfințenia din dragostea sărutului ei –  o asigură că are încredere în cumințenia ei, că ea nicidecum nu se abate de la puritate. Dacă este o vină, este sigur „vina gurii lui “ și o cere înapoi, perpetuând sărutul. Vinovăția apare ca o trimitere de la unul la altul, ca să întrețină starea voluptății.

4= Romeo și Julieta sunt la balul familiei Capulet. Romeo crede că dacă Julieta acceptă să-i apuce mâna, îi va permite și sărutul, gestul al doilea! fiind nevinovat, „menit să spele păcatul“ simplei atingeri a mâinilor.Julieta consideră că ,,mâna-ți vină n-are” și este bine să se mențină la acest stadiu… de sfințenie. Cei doi tineri par a fi în posesia unor trucuri ale dragostei, le e teamă să-și exprime pe față sentimentele. Romeo și Julieta sunt antrenați într-un joc al dragostei pure care nu cunoaște margine în îmbrățișări concrete.

 

5=cupluri celebre reale :Dante și Beatrice

Dante Alighieri (1265-1321) a fost  poet şi filozof italian//  Beatrice Portinari—iubire neîmplinită;

                                            Petrarca si Laura

Francesco Petrarca s-a născut pe 20 iulie 1304 în Incisa in Val d’Arno, poetul a întâlnit-o pentru prima dată, în biserica Sainte Claire, pe Laura, al cărei nume complet era probabil Laure de Noves, și s-a îndrăgostit de ea.=iubire neîmplinită

                                           Tristan și Isolda

 Tristan(Tristram), cavaler de Cornwall și Isolda,prințesă irlandeză;când Tristan moare,Isolda decide să se omoare. 

                                            Odiseu(Ulise) și Calipso

Irezistibila Calypso se îndrăgosteşte de naufragiatul Odiseu, dar,văzând că dragostea nu-i este împărtăşită, îl eliberează de pe insula unde îl ţine captiv. 

                                             Romeo și Julieata au trăit chiar în Verona şi care au murit unul pentru celălalt, în anul 1303.( Balconul Julietei de pe Via Cappello nr. 23 din orașul Verona nu i-a aparținut niciodată personajului feminin. De ce? Simplu. Balconul a fost construit la începutul secolului al XX-lea pentru atragerea turiştilor.)

                                             Paul şi Virginia

Povestea de iubire sfarsita tragic intr-o catastrofa navala, este inspirata din fapte reale. Este povestea de iubire ideala, dintre doi tineri curati, care traiesc in afara civilizatiilor corupatoare

Alte cupluri:Adam și Eva(în Biblie)// Pepelea și Sânziana(personaje din basme)//

Romeo crede că dacă Julieta acceptă să-i apuce mâna, îi va permite și sărutul, gestul al doilea! fiind nevinovat, „menit să spele păcatul“ simplei atingeri a mâinilor.Julieta consideră că ,,mâna-ți vină n-are” și este bine să se mențină la acest stadiu… de sfințenie. Ea dă un exemplu din repertoriul pelerinilor care, în ritual de salut, „în loc de sărutare, / Se-nchină și-și strâng mâinile fierbinți”, el încearcă să își atingă scopul cu naivitate întrebând dacă ,,sfinți și pelerini n-au gură oare?” Ea nu cedează și este de o subtilă opinie: „Da, pentru rugăciune, pelerine!” care, prin contrastul exprimat, permite continuarea dialoguluicu prudență..

Cei doi protagoniști par a fi în posesia unor trucuri ale dragostei. Astfel întrebarea lui o pune în dificultate pe Julieta, într-o asemenea măsură, încât nu anticipăm că ar mai putea exista răspunsuri de respingere a curtoaziei. Replica pe care Julieta o va rosti amână intimitatea sau apropierea mai clară: „Doar pentru rugăciune, pelerine!”.

Celor doi tineri le e teamă să-și exprime pe față sentimentele, pentru aceasta recurg la alte personaje din cultura lor, asupra cărora își distribuie tot afectul, personajele fiind o oglindă a sinelui.

„Julieta: Stau liniștiți de-a pururi sfinții, chiar / Atunci când rugăciunea o-mplinesc“ – se rostește cu trimitere la cuvântul „desperare”. Rugăciunea (rugămintea), indiferent de patosul cu care este formulată, se împlinește doar o singură dată, fără a se mai ține cont de agitația interioară care  a produs-o. Mesajul este răsplătit de sfinți, însă nu și disperarea din geneza lui. Este în același timp un îndemn la calm, deși ea bănuiește starea lui Romeo, datorită empatiei. El insistă că mijlocul de a atenua păcatul / voința de a o săruta este tocmai faptul sărutului și, ca să nu piardă prilejul mințirii (al convingerii), aflăm din didascalii, „o sărută“. E un fel de schimb, el exprimând înclinație am spune aproximativ erotică, ea, cu vocație spre cumințenie, conferindu-i iertarea pentru porniri. Romeo însuși vorbind despre un schimb – să ia sfințenia din dragostea sărutului ei –  o asigură că are încredere în cumințenia ei, că ea nicidecum nu se abate de la puritate. Dacă este să fie vreo vină, este sigur „vina gurii lui “ și o cere înapoi, perpetuând sărutul. Vinovăția apare ca o minge de ping-pong pasată de la unul la altul, ca să întrețină starea voluptății.

Romeo și Julieta sunt antrenați într-un joc al dragostei pure care nu cunoaște margine în îmbrățișări concrete.