AMINTIRI
1=școala(cvintet)
ștrengărească,chinuitoare,
învățând,glumind,chiulind,
dar fără școală nu înaintezi!
,,carte se-nvăța acolo,nu glumă.”
2=învățând,fără școală,nu glumă.
1=rezumat
Nică este acum adolescent, urmeaza cursurile Scolii de Catiheti din Falticeni. Desprinderea de sal se realizeaza pentru o perioada mai lunga, urmarind procesul formarii lui Nica, raporturile lui cu viata sociala, cu colegii de scoala, cu vărul sau,cu Ion Mogorogea, Gatlan, Trasnea, Oslobanu. Împreună stau in gazda la Pavel Ciubotarul, unde isi aduceau merinde de acasa si se ingrijeau iarna de lemne de foc.
Accentele ironice se indreapta, in acest capitol, spre "fabrica de popi" din Falticeni, spre deprinderile unor membri ai tagmei preotesti sau monahale, spre manualele scolare aride si spre invatarea mecanica, un ,,cumplit mestesug de tâmpenie", care dau tabloului o imagine realista asupra scolii romanesti din acea perioada. Autorul amintește și de prietenul lui Trăsnea pentru care gramatica era de neînțeles. Semnificativa este secventa in care Nica îl asculta pe Trăsnea,,,înaintat in varsta,brecher de frunte si tamp in felul sau"la gramatică.Metodele folosite in scoala pentru predarea gramaticii nu erau cele mai potrivite,Trăsnea încearca sa retina pronumele ,,mi-ti-li",pana la sminteala. Adoarme pe camp cu gramatica sub nas,fară sa mai simtă frigul.
2=pasaje amuzante:
,,Galbeni,stupi,oi,cai,boi și alte bagateluri............................................boii să iasă!
Încă de la acceptarea sa în “fabrica de popi” de la Fălticeni, numai în urma efectuării unei plăţi în natură neoficiale cu carácter de “ciubuc” din partea tatălui său către catiheţi ori altcuiva “cui i se cuvenea” (“două merţe de orz şi două de ovăs”), personajul-narator (Nică „Ştefănescu”) remarcă superficialitatea acelei instituţii de învăţământ (“şcoala era numai de mântuială”).
,,Unii dondăneau ca nebunii,până-i apuca amețeala...............................cumplit meșteșug de tâmpenie.”
Pregătirea viitorilor preoţi, axată pe învăţarea de cântece religioase şi însuşirea unor cunoştinţe gramaticale, era rudimentară,,cumplit meşteşug de tâmpenie” Modurile de raportare ale elevilor faţă de şcoală sunt diverse: majoritatea era nepăsătoare,,cei mai mulţi umblau bezmetici şi stăteau pe gânduri, văzând cum îşi pierd vremea” fiind preocupată de situaţia precară a familiei din satul natal,, şi numai oftau din greu, ştiind câte nevoi îi aşteaptă acasă” sau doar desconsiderând pregătirea educaţională.Băieții preocupaţi cât de puţin de şcoală – fie încercau să înveţe, dar nu puteau din lipsă de voinţă ori capacităţi de memorare, fie reuşeau să asimileze o cantitate considerabilă de cunoştinţe, însă se străduiau din greu să o păstreze în memorie,,Unii dondăneau ca nebunii, până-i apuca ameţeala; alţii o duceau numai într-un muget, cetind până le perea vederea.”
3=Personajele care apar în text sunt:Nică-naratorul-,Davidică,Trăsnea.
Nică era dezamăgit de metodele de predare ineficiente bazate pe memorarea mecanică și reproducerea strictă a noțiunilor, iar despre gramatică spune că era însăși ,,cumplit meșteșug de tâmpenie’’. Naratorul este personaj la faptele relatate si realizează o caracterizare directa asupra personajelor. Relatarea întâmplărilor se face la persoana a III-a, timpul trecut imperfect.
Davidică de la Fărcaşa este elevul conştiincios, cunoscător al Vechiului Testament şi cel puţin a unor părţi de vorbire aparent dificil de reţinut pentru colegii săi.
Trăsnea încearca să rețină pronumele ,,mi-ti-li",până la sminteală. Adoarme pe câmp,,,cu gramatica sub nas",fără să mai simtă frigul.De aceea,acest personaj stărnește compătimire.
4=Totuși Trăsnea este un personaj simpatic, avea dorinta de a învata dar nu si putința. Dă dovadă de neînțelegere a gramaticii și încearcă să găsească un vinovat. Crede ca este inutilă,,la ce`I bună gramatica” și dă vina pe autori pentru numeroasele definiții pe care ar trebui sa le învețe. Încearcă să rețină pronumele ,,mi-ți-li",pna la sminteala. Adoarme pe camp cu gramatica sub nas,fară sa mai simtă frigul.
5=Gâtlan se certa și în somn cu urieșul Goliat.,,Învățătura era pentru băiat ca o luptă cu Goliat cel mare și uriaș,neînvins,visa probabil că este David ,cel care cu o simplă piatră a învins uriașul.
6=Davidică
a= (favorite)frumoase;(plete)crețe și negre;(fruntea)lată și senină;(sprâncenele)tufoase;(ochii)mari,negri,scânteietori;(obrajii)rumeni;nalt(la stat);lat(în spete);subțire(la mijloc)ușor,rușinos.
b= epitetele de mai sus evidențiază un portret asemănător cu al lui Făt Frumos din basme.Astfel este caracterizat direct, realizându-i-se astfel portretul fizic la care se implică afectiv naratorul,care-l admiră prin această descriere.
Este ca David care l-a învins pe Goliat,nu se teme de greu, intelligent și silitor, cu concepții foarte bune despre școală.
c=comparațiile sunt construite prin compararea părților chipului cu elemente din natură și a trăsăturilor morale:,,plete ca pana corbului(negre),ochii ca murele....scânteietori ca fulgerul”(antiteză: întuneric—lumină);,,obrajii ca doi bujori”(roz-prospețime),,mlădios ca un mesteacăn”(zvelt,grațios),,,ușor ca o căprioară”(fragil,gingaș),rușinos ca o fată mare”(timid,reținut)=,,ca”este prepoziție;Termenii de comparat sun concreți,cu excepția: ,,scânteietori ca fulgerul”(antiteză: întuneric—lumină)
d=Comparațiile de mai sus mi se par comune,pot fi întâlnite în basme,balade,poezii.
e= Davidică este caracterizat direct, realizându-i-se astfel portretul fizic la care se implica afectiv naratorul.Prin descriere chipului cu ajutorul epitetelor apare ca un Făt Frumos din basme.În portretul lui apar comparații cu elemente din natură care-i arată culorile chipului,felul de a fi. Din fapte, reiese si caracterizarea indirectă,,,până tipărea o mămăligă, mântuia de spus pe de rost, repede și fără greș toata istoria Vechiului Testament”, fapt din care reiese ca Davidică era un elev inteligent și silitor, cu concepții foarte bune despre școală.
7=Mirăuţă esre elevul indiferent față de şcoală,hoinărea şi în timpul iernii ,,umbla trela-lela, în puterea iernii” fără un scop economic anume.Ignora astfel învățătura,se deosebea de Davidică cel conștiincios și harnic.
8=Atitudinea naratorului față de colegii:Gâtlan,Davidică,Mirăuță este deosebită de la ironie,simpatie,umor. Aceste atitudini divergente sunt cel mai bine evidenţiate prin antiteza dintre trei personaje:unul se lupta cu învățătura,altul era conștiincios,altul indiferent.
9=Autorul față de școală:,,Și-apoi carte se învăța acolo,nu glumă.....Eu,...nu prea mă osteneam până-ntr-atâta,să mor învățând”.....
Încă de la acceptarea sa în “fabrica de popi” de la Fălticeni, numai în urma efectuării unei plăţi în natură neoficiale cu caracter de “ciubuc” din partea tatălui său către catiheţi ori altcuiva “cui i se cuvenea” ,,două merțe de orz şi două de ovăs”, personajul-narator (Nică „Ştefănescu”) remarcă superficialitatea acelei instituţii de învăţământ ,,şcoala era numai de mântuială.” Însuşirea unor cunoştinţe gramaticale, era rudimentară,,cumplit meşteşug de tâmpenie.”
Nică se îngrijea de aspectul fizic ca orice adolescent:își admira în oglindă barba și mustața,potrivindu-le cu,,său amestecat cu muc de lumânare și alună arsă”pentru luciu și culoare intensă și astfel visa la viitor,când va fi popă.
10=caracterizarea lui Trăsnea
Trăsnea avea dorința de a învăța, dar nu și putința. Personajul dă dovadă de neînțelegere a gramaticii și încearcă să găsească un vinovat. Crede ca este inutilă,,la ce-i bună gramatica” și dă vina pe autori pentru numeroasele definiții pe care ar trebui să le învețe. Caracterizarea directă: ,,Trăsnea era înaintat în vârstă bucher de frunte și tâmp de felul său”. Prin stâlcirea cuvintelor dă dovadă de superficialitate dar și de faptul că nu are o memorie foarte bună. Naratorul îil caracterizează indirect pe Trăsnea prin afirmatia ,,ș-apoi gândiți că Trăsnea citea întrebarea și răspunsul, fiecare pe rând, rar și lămurit, ca să se poată înțelege ceva?”, nu știa care este diferența dintre întrebare și răspuns.
Comicul apare în momentul când încep a-i fi exagerate eforturile de a reține o definitțe –definiția gramaticii- iar reacțiile lui când își dă seama că nu a reținut-o bine stârnesc râsul și mila.Comparația ,,cum cer calicii la pod"atinge punctul culminant,iar epitetele,,răspundea iute, iute și mormăit",îi dau personajului un aer...prostesc.
Modul de caracterizare indirectă exprimă un aer realist portretului,el era ,,înaintat în vârsta'', serios dar ,,tare de cap'' și ,,tâmp de felul său.'' Se autocaracterizează în legătură cu gramatica: ,,Las'că nici celelalte nu prea pot învăța cu slova asta nouă, care-a ieșit ( latina! ), însă afurisita de gramatică îmi scoate peri albi, trăsnit-o-ar fi s-o trăsnească!” Este relevantă scena din luna noiembrie, din câmp ,,când se tologește pe-un hat și începe la gramatică, din capăt, întrebarea și răspunsul întâiu .'' Doborât de oboseală adoarme,,cu gramatica sub nas'', fără să mai simtă frigul. Si, urmeaza caracterizarea directă a scriitorului-narator:,,Sărace, sărace! Nu ești nici de zama oualor; decât așa, mai bine te făcea mă-ta un mânz și te mâncau lupii''.
Chiar dacă este tâmp în felul său are capacitatea de a filozofa cu privire la gramatică: ,,însă și-n gramatică stau eu și văd că masă tot masă, casă și boul tot bou se zice cum le știu eu de la mama. Poate celelalte bâzdâgănii: < rostitura, astea, corect, pronunce, analisul, sintesul, prosodia, ortografie, sintaxa, etimologie, concrete, abstracte, conjunctive: mi-ți-i, ni-vi-li, me-te-il-o, ne-ve-i-le> și altele de sama acestora să fie mai românești...și noi, prostimea, habar n-avem de dânsele!''
Și totuși Trăsnea știe să vorbească, folosește multe proverbe, zicale: ,,N-ați-o bună, că,ți-am frânt-o''; ,,Ne-am pricopsit cu cai cu tot''. Gândește sănătos, ironic la propria persoană: ,,Dracul mă punea să-mi bat capul cu gramatica? De știam asta, mai bine ședeam acasă; și cu banii câți s-au dat, pe ici, pe colea, își prindea tata altă nevoie.'' E lucid și conștient de posibilitățile de învățătură,,capul nostru cel hodorogit'', recunoscând superioritatea lui Ștefănescu(Nică) față de care era mai mare cu zece ani: ,,Am s-o ieu și eu din capăt, și, poate, cu tine, care ai trecut pe la părintele Duhu, să ma pot desluși .'' Și după ce se roagă să-l mai lase puțin, după care să-l asculte, va rosti cuvintele memorabile care-l situează într-o ipostază tristă: ,,Decât țăran, mai bine să mori!'' Cred că aceste cuvinte exprimă interesul lui pentru viața de la oraș.
11=Alte preocupări ale băieților adolescenți de la școala de catiheți(în afară de învățătură) sunt în cuvintele naratorului:.,,dar nebunii știu că făceam de-ajuns”:Nică o vizita des pe,,fata popii”,ascultau cântecele lui moș Bodrângă,jucau hore.
Pag.93
1=manualele de gramatică erau scrise într-un limbaj inaccesibil și urmăreau asimilarea mecanică a cunoștințelor.
2=Naratorul găsește prilejul să critice gramatica lui Măcărescu pentru definițiile grele, aproape imposibile de reținut cu exercițiile de memorare; semnificativ în acest sens este fragmentul în care Trăsnea învață pronumele care nu avea niciun înțeles.Fără explicații,elevilor li se dădeau pagini,,de ici până ici”,fiind obligați să descopere singuri ceea ce era în manual. Memorarea era un proces fundamental în formarea omului,dar pe atunci școala era un cumplit,, meşteşug de tâmpenie.”
3=Trăsnea recunoaște că vorbește,,țărănește”,adică simplu prin cuvintele moldovenești din satul său cu sinceritate.
4=În rândurile lui Creangă care își amintește de eforturile aproape dramatice ale colegilor săi de a învăța gramatica, acel ,,cumplit meștesug de tâmpenie'” apar tot felul de cuvinte şi expresii al căror sens este adeseori greu de înţeles. Cuvintele cele mai numeroase sunt de origine populară, unele au aspect fonetic moldovenesc, multe sunt regionalisme.Și totuși Creangă nu copiază limba țărănească, ci o recompune într-o rostire individuală.
5= Etimologia este o ramură complexă a lingvisticii, care se ocupă cu originea și evoluția formală și semantică a cuvintelor unei limbi, precum și cu relația lor cu cuvinte de aceeași origine din diferite alte limbi.
În Gramatica lui Măcărescu,,etimologia ne învață a cunoaște părțile vorbei,adică analisul gramatical.”
Între cele două definiții nu este o diferență:prima definiție este completă,a doua arată simplu că se studiază părțile unui cuvânt,adică forma,modificările cuvintelor.
6= Gramatica te învață să gândeşti clar, să te exprimi logic, să ordonezi ideile și faptele comunicate într-o manieră coerentă pentru că gramatica este expresie a gândirii logice:sunt învățate problemele de fonetică,de vocabular,de morfologie,de sintaxă.
Trăsnea învăța multă teorie,părțile gramaticii,definții din care nu înțelegea nimic.
Cine are cuvântul în text?
1=Opiniile despre școală le exprimă ironic personajul-narator:,,carte se învăța acolo,nu glumă”, superficialitatea acelei instituţii de învăţământ,,şcoala era numai de mântuială”, însuşirea unor cunoştinţe gramaticale, era rudimentară,,cumplit meşteşug de tâmpenie”...,,Eu nu mă prea osteneam într-atâta, să mor învăţând”; ceilalţi – preocupaţi cât de puţin de şcoală – fie încercau să înveţe, dar nu puteau din lipsă de voinţă ori capacităţi de memorare, fie reuşeau să asimileze o cantitate considerabilă de cunoştinţe, însă se străduiau din greu să o păstreze în memorie.,,Unii dondăneau ca nebunii, până-i apuca ameţeala; alţii o duceau numai într-un muget, cetind până le perea vederea.”Davidică era un elev deosebit,conștiincios,Mirăuță nu se obosea deloc dezinteresat de şcoală,iar Trăsnea se chinuia,era elevul cu capacităţi mintale reduse, care nu reuşea să asimileze cunoştinţele gramaticale obligatorii, datorită neînzestrării sale intelectuale,,era tâmp în felul său” şi oscilaţiilor în voinţă,desi îşi propune şi încearcă să înveţe, este deznădăjduit.
2= Creangă şi-a structurat în aşa fel naraţiunea, încât aceasta să devină o legendă a naratorului însuşi.Relatarea întâmplărilor este realizată de un narator subiectiv,implicar,narațiunea se povestește la persoana întâi singular,participant la întâmplările narate.
3=naratorul-adult= ,,carte se învăța acolo,nu glumă.....unii dondăneau ca nebunii...Davidică,flăcău de munte....=este o exprimare la prsoana a 3a.
=personajul-adolescent=,,o chihăiam pe mama.....pentrru mine a dat tata....m-am așezat....eu cu Mirăuță nu prea mă osteneam.....mă uitam în oglindă.....=sunt folosite forme ale persoanei I singular;
4=personajul-narator,Nică „Ştefănescu” remarcă superficialitatea acelei instituţii de învăţământ ,,şcoala era numai de mântuială”,opinia sa este în concordanță cu ceilalți băieți,excepția o face Davidică, de la Fărcaşa – elevul conştiincios, cunoscător al Vechiului Testament şi cel puţin a unor părţi de vorbire aparent dificil de reţinut pentru colegii săi. 5=Adresări directe către cititor:,,lasă-te în conte sfinției –sale;ce-a fi aceea,ducă-se pe pustii...de-a mai mare dragu să fi privit pe Davidică....asta-i asta!...ei,ei!ș-apoi gândiți....nu așa necredincioșilor,ci iată cum”.... Limbajul popular şi procedeele oralităţii aproprie cititorul de atmosfera acelor locuri şi timpuri, dându-i senzaţia unui univers feeric, ideal, al copilăriei, care nu trebuie judecat pentru peripeţiile nu tocmai convenabile ale vârstei ori delăsării cu care era tratată memorarea unor informaţii ce – în percepţia copiilor de sat – nu ar fi avut să le folosească la nimic în viaţă.
6=Timpul prezent este folosit pentru deschiderea trecutului spre prezentul povestirii, exprimă intensitatea trăirii, acțiunea este dinamizată, iar cititorul are sentimentul participării directe la evenimentele istorisite.
7= Oralitatea stilului lui Ion Creanga este data de impresia de spunere a intamplarilor in fata unui public care asculta si nu cititorilor prin:
-dialogull cu Tăsnea;=exclamații,interogații,interjecții:,,și-apoi carte se învăâa....de-a mai mare dragul...Ștefănescule....mă rog ție....asta-i asta....ei,ei!nu așa,măi Trăsneo......mai lasă-mă oleacă.....hei,Trăsnea,măi...
.=adresare directă,,ș=apoi gândiți că...;.
=formule specifice orale:,,ducă-se pe pustii...doamne ferește”;
=diminutive:vântșor;
=cuvinte populare,regionalisme:,,chihăiam,trela-le-lea;ghibirdic,merță;
8=umorul=,,Sursele umorului le reprezintă întîmplările hazlii, buna dispoziţie a autorului, (Nică face haz de necaz) izvorîtă din fapte, situaţii, întîmplări, din felul de a fi al unor personaje: ,,Trăsnea era înaintat în vârstă bucher de frunte și tâmp de felul său”. Prin stâlcirea cuvintelor dă dovadă de superficialitate dar și de faptul că nu are o memorie foarte bună.
ironia=Trăsnea gândește sănătos, ironic la propria persoană: ,,Dracul mă punea să-mi bat capul cu gramatica? De știam asta, mai bine ședeam acasă; și cu banii câți s-au dat, pe ici, pe colea, își prindea tata altă nevoie.''
autoironia=....eu cu Mirăuță nu prea mă osteneam.....mă uitam în oglindă.
9=,,fabrica de popi”=locul care produce în serie şi în cantităţi mari, prlucrând dorința unor băieți de a deveni popi;
,,cumplit meșteșug de tâmpenie”= Pregătirea viitorilor preoţi, axată pe învăţarea de cântece religioase şi însuşirea unor cunoştinţe gramaticale, era rudimentară,se memora,elevii nu înțelegeau ce citeau,astfel se remarcă superficialitatea acelei instituţii de învăţământ (“şcoala era numai de mântuială”).
10=tagma preoțească=castă,grup al persoanelor care ţin de aceeaşi categorie a preoților
11=viziunea față de școală este umoristică:
Încă de la acceptarea sa în ,,fabrica de popi” de la Fălticeni, numai în urma efectuării unei plăţi în natură neoficiale cu carácter de ,,ciubuc” din partea tatălui său către catiheţi ori altcuiva ,,cui i se cuvenea,,două merţe de orz şi două de ovăs”, personajul-narator (Nică „Ştefănescu”) remarcă superficialitatea acelei instituţii de învăţământ,,şcoala era numai de mântuială.” Pregătirea viitorilor preoţi, axată pe învăţarea de cântece religioase şi însuşirea unor cunoştinţe gramaticale, era rudimentară,,cumplit meşteşug de tâmpenie.” Elevii nu frecventau cursurile în mod normal şi nici dascălii ,,Catihetul [….] rar venea pe la şcoală; Noi [….] ne duceam şi mai rar”. Profesorul de religie nu avea pregătire pedagogică,,se mira şi el cum au ajuns profesori.” Naratorul-personaj desconsideră pregătirea educaţională,,Eu [….] nu mă prea osteneam într-atâta, să mor învăţând”); ceilalţi – preocupaţi cât de puţin de şcoală – fie încercau să înveţe, dar nu puteau (din lipsă de voinţă ori capacităţi de memorare), fie reuşeau să asimileze o cantitate considerabilă de cunoştinţe, însă se străduiau din greu să o păstreze în memorie (“Unii dondăneau ca nebunii, până-i apuca ameţeala; alţii o duceau numai într-un muget, cetind până le perea vederea”).
12=în ce măsură o astfel de perspectivă asupra școlii este actuală?
Iată ce remarca Creangă despre școala de popi: a fost acceptat în ,,fabrica de popi” de la Fălticeni, numai în urma efectuării unei plăţi în natură neoficiale cu carácter de ,,ciubuc”,,cui i se cuvenea”,apoi remarcă superficialitatea acelei instituţii de învăţământ,,şcoala era numai de mântuială.” Elevii nu frecventau cursurile în mod normal şi nici dascălii ,,Catihetul rar venea pe la şcoală; Noi ne duceam şi mai rar.” Profesorul de religie nu avea pregătire pedagogică,,se mira şi el cum au ajuns profesor”, apoi li se spunea elvilor:,,Luaţi de ici până ici”,iar noțiunile erau inaccesibile ca limbaj şi prin excesul de informaţie. Majoritatea elevilor era nepăsătoare,,cei mai mulţi umblau bezmetici şi stăteau pe gânduri, văzând cum îşi pierd vremea.”Erau și excepții ca Davidică de la Fărcaşa, conştiincios, cunoscător al Vechiului Testament şi cel puţin a unor părţi de vorbire aparent dificil de reţinut pentru colegii săi.
Astăzi este total diferit: nu se dau plocoane la intrarea într-o școală;elevii și profesorii frecventează corect cursurile,nu sunt absențe;profesorii sunt bine pregătiți,explică noțiunile accesibile din manual;toți sunt deosebit de interesați pentru a avea o bună pregătire și a urca spre progresul științei.
13=punctul trei.
Dincolo de text
1=
2=În scrierea lui I. L. Caragiale „Un pedagog de şcoală nouă“este conturat portretul profesorului Marius Chicoş Rostogan, „distinsul pedagog absolut“, ocazie de a înfăţişa un om frustrat, cu o atitudine duplicitară, obedient cu superiorii ierarhici şi drastic cu elevii săi, pe care îi jignea, îi desconsidera şi asupra cărora revărsa multe dintre frustrările sale curente.
Profesorul din școala de catiheți venea rar la școală sau nu avea pregătire pedagogică,sau le preda eleilor noțiuni inaccesibile,neînțelese pe care elevii le repetau mecanic.
Marius Chigoș Rostogon este mai implicat în școală:ține o
conferință despre cât de bine le-a împărtășit elevilor gramatica, însă modul de vorbire al
profesorului este defectuos: pronunță incorect niște grupuri de
litere,,pedagojic,jănul"(genul).
La ora de muzică deviza era:,,Muzica ne gâdilă urechile.”
Având
inspecție în cadrul
orelor de clasă , pedagogul le pune întrebări elevilor, pentru a demonstra inspectorului cât de bine
sunt pregătiți . El îi
strigă pe elevi
cu apelativele de genul.,,mă prostovane,tu ăla de acolo, boule, închide gura”,afișând o atitudine superioară și chiar
distrându-se pe seama lor când punea
întrebări.
De asemenea pedagogul demonstreaza
ipocrizia prin vorbele sale și felul în care le vorbește părinților
bogați față de cei săraci.
Și Creangă și Caragiale pun într-o perspectivă umorul savuros al celebrelor interacţiuni între pedagogul de şcoală nouă ,profsorii de la școala de catihecți şi elevii „eminenţi”.
3= Față de ,,Catihetul care rar venea pe la şcoală”,iar elevii,,noi ne duceam şi mai rar”sau profesorul de religie care nu avea pregătire pedagogică,,se mira şi el cum au ajuns profesor”sau altul în predarea gramaticii le arăta elevilor,, luaţi de ici până ici”,folosindinformații inaccesibile ca limbaj şi prin excesul de informaţie,apare,,Domnu Trandafir” din povestirea lui Mihail Sadoveanu.Dascăl modest,pasionat de munca sa,își captiva elevii:citindu-le poezii eroice, povestile lui Ion Creangă, cu respectul cuvenit față de marele povestitor,,ținea cartea la piept,în dreptul inimii.”
El era „Domnu”, cum i se adresau de cele mai multe ori copiii, omul vrednic de cea mai înaltă stimă,
iar elevii simţeau pulsaţia interioară a dascălului: „ne-o da această învăţătură nu pentru că trebuia şi pentru că i se plătea, dar pentru că avea un prisos de bunătate în el şi pentru că în acest suflet era ceva din credinţa şi din curăţenia unui apostol.” Episodul vizitei anonime a doi străini(inspectori), controlul neaşteptat şi discret al şcolii,îl arată pe Domnul Trandafir purtaându-se cât se poate de firesc. Domnu Trandafir le-a transmis elevilor săi bunătatea, credința și curățenia sufletească.
Ca și la Ion Creangă,Mihail Sadoveanu folosește expresii ale limbii vorbite cu scopul de a da prin caracterul oral al limbii folosite mai multă viață textului. Limbajul popular şi procedeele oralităţii aproprie cititorul de atmosfera acelor locuri şi timpuri, dându-i senzaţia unui univers feeric, ideal al copilăriei.
4= Concertul ,,AMINTIRI”, creația Adei Milea explorează lumea copilăriei, pornind de la un text clasic pe care îl revizitează cu umor și ingeniozitate.Cantautoarea încearcă să rezoneze cu Creangă cel vechi în lumea de azi, cu posibile amintiri ale unor posibili spectatori și cu puținele amintiri ale copiilor de azi. Dincolo de furatul cireșelor, râie, capre, Irinucă și pupăză, e o lume în care toate mamele vor să-și facă băieții preoți (datorită unor avantaje materiale și spirituale). Actorii cântă acompaniați de mături, linguri, washboard, broaște și chitară, într-o atmosferă care ne poate duce cu gândul la Vestul Sălbatic american.
În loc de sfârșit:
1=cvintet,,Școala”:
Școala
inteligentă,educativă,înălțătoare
învățând,modelând,educând,
este parte din viață
o minune
2=O întâmplare despre școală
În fiecare zi merg spre școală,uneori cu entuziasm-mi-am scris toate temele,am citit paginile indicate de profesori...știu tot,în alte zile,cu inima strânsă-dacă mă ascultă la...nu am notă și am citit doar o dată,dacă ies la tablă și mă încurc în vreo demonstrație...ei!fie ce-o fi!.Dar întâlnirea cu colegii e așa ....o plăcere:ne povestim întâmplări adevărate sau născocite,la care am fi vrut să luăm parte.
Pauzele dintre ore sunt adevărate spectacole: întâlniri cu cei din alte clase,meciuri de câteva minute,schimb de jocuri,laude :cine are un gadget nou și apare un spider tarantulă cu telecomandă.De telefoane,tablete căști,ceasuri,console nu mai vorbește nimeni cu entuziasm,sunt cunoscute.
Și totuși...soneria!Ora de muzică,apoi desen.Ei,da!relaxant!
La muzică test recapitulativ:Genurile muzicii culte:sonata,liedul,cine a compus simfonia,,Destinul”,apoi doamna ne prezintă un ppt.despre Ludwig von Beethoven-bineînțeles că fetele sunt cele care răspund,ele sunt melomane,delicate.
Ora de desen este deosebită,pentru că ,,domnul”este un artist,pictează,sculptează...orele lui sunt foarte interesante,cu albume,planșe...câteodată,după orele de școală mergem la Muzeul de Artă și stăm până la închidere.Astăzi a intrat în clasă,fără catalog și ne-a spus că vom merge în subsolul școlii,pentru că a aflat că este o încăpere unde ar putea amenaja un atelier de pictură.Entuziasm general!Am lăsat sala de clasă și am coborât scările în spirală spre subsol.Nimeni n-a mai fost pe acolo și eram curioși ce vom găsi.Întuneric, omul de pază al școlii,aprinde un bec,iar noi rămânem pe loc uimiți.Pereții,plafonul,podeaua sunt din piatră cenușie rece,parcă neprimitoare.Domnul profesor ne-a explicat că pietrele acestea au fost zidurile unei cetăți ale cărei urme se mai văd la marginea orașului.Apoi ne arată niște forme pe un perete,le luminează cu o lanternă și, urmărind cu un bețișor, vedem un cap de lup cu gura deschisă, care se continuă cu un corp de balaur,de șarpe.Fiecare se apropie de liniile arătate,unii chiar fac poze cu telefonul.Mi se pare fascinant! Acesta era stindardul național al dacilor, format dintr-un dragon ridicat în vârful unei sulițe.Și ca să ne distrăm am format două tabere:dacii și romanii și ne-am luptat...toți am ieșit învingători....
