ESEU
„La hanul lui Mânjoală” este o nuvelă,creație
epică în proză, de dimensiuni medii, cu un singur fir narativ, conflict
concentrat, cu o construcție riguroasă, un număr redus de personaje.Este o
nuvelă realistă :cu tente naturaliste, dar și o nuvelă fantastică ,reflectă o
realitate în care se desfășoară un personaj,prins în aspecte sumbre într-o
atmosferă fabuloasă.
Realismul nuvelei
este încă de la început când personajul-narator se îndreaptă către
Popeștii-de-sus, la polcovnicul Iordache,socotind că va ajunge în jurul orei
zece,poposește la han pentru,,trei sferturi de ceas", ca să-i dea calului
grăunțe;își amintește că stăpânul hanului murise, lăsând afacerile pline
de datorii pe seama nevestei, Manjoloaia, o femeie zdravana,care a plătit
datoriile, a reparat hanul;observă aglomerația din han,este întâmpinat de
Cocoana Marghioala,pe care o cunoștea de când era copil și observă că aceasta
era neschimbată.Ajunge în odaia curată,i se aduce mâncarea și vrea să se
închine,dar nu există nicio icoană. Vinul
bun îl amețește, dar când află că afară a început viscolul, se dezmeticește
brusc si constată ca ceasul era ,,zece si aproape trei sferturi.”Afară vede că
"este o vreme vajnică",iar cocoana Marghioala încearcă sa-l convinga
să nu plece,.Își ia calul,se întoarce sa-si ia rămas bunși o găseste pe femeie
,,cu caciula in mana", pe care ,,o tot învârtea”Tânărul incaleca si pleaca
de la han și merge prin viscol și se mustră că părăsise hanul, se gândește că
la pocovnic toată lumea se culcase.Părăsit de cal,află de la Gheorghe Natrut,
care era paznic la coceni, afla cu stupoare ca era in Haculesti, deci foarte
aproape de hanul lui Mânjoala, desi mersese prin viscol mai bine de patru
ceasuri. Vede lumina la odaia cocoanii Marghioala, se
simte din nou încântat de odaia albă,dar apare polcovnicul
Iordache, care l-a scos de acolo cu scandal și mare tărăboi.
O
intâmplare misterioasă pregateste aparitia fantasticului:
niste tțlhari au atacat hanul, ca prin minune, unul dintre ei a cazut mort ,iar
fratele lui a rămas mut. Interventia unei forte obscure, chemate parca de
cineva, nu se opreste aici: când hangița a început să strige, jandarmii erau deja
la poartă, parcă ar fi fost preveniți. Hangița
Marghioala aflată lângă cuptor, cunoaște tinta drumetului, de parcă i-ar fi
spus cineva, în preajma femeii, tanarul simte o ispită demonică , pregatind astfel terenul pentru
intâlnirea cu Necuratul. Camera îl încântă: totul este alb, cald, dar lipsesc icoanele. Cand
oaspetele își face cruce se aude "răcnetul' unui cotoi care fuge afară si lampa se stinge În timp ce
mănâncă se stârneste o vijelie cumplită chemata de Uciga-l crucea, la porunca
hangitei). Fanica se pregateste de plecare și observă ca hangita îi învârtea
căciula in mana.Efectele vrajitoriei vor aparea destul de curand: calul
calul se oprește pe loc în fața unui ied, pus
de călător intr-o desagă, iar calul alearga năucit inapoi spre han. Tânarul este gasit de un
pândar și află,
stupefiat, că ratacise vreo patru ore în jurul hanului, retțnut parca de o mana
nevazuta. Grăbit să se intoarcă in spatiul malefic ,naratorul
găsește iedul negru, pe prag, Tânarul
este luat cu forța de polcovnic, dar se întoarce de trei ori si numai după ce
se purifică, timp de patruzeci de zile, la un schit, se-cumințește si acceptă
căsatoria.
Autorul-narator încearcă să dea o explicație realistă fiecărei secvențe, astfel încât
fantasticul nu este înspăimântător, ci se menține în limitele viziunii
populare.
Tema nuvelei
ilustrează mitul folcloric al vrăjitoarei malefice, care-i atrage pe tineri
și-i întoarce din cale, tulburându-le mințile, scoțând la suprafață dorințe
ascunse, dar care, odată ieșiți din cercul magiei diavolești, își reiau făgașul
normal al vieții.
Motivele literare:hanul,un loc
fantastic al răului,drumurile,vraja,ochii: Privirea hangiţei este, de fapt, o
manieră de a stăpâni a personajului, o primă formă a ispitirii şi a
vrăjirii;ispitirea,icoanele: Lipsa acestora în han;motanul
negru,iedul- păzitori ai spaţiului malefic labirintul sugerează confuzia
ceva în care omul se pierde: Drumul
lui Fănică după ce pleacă de la han; focul
purificator. Mistuirea cucoanei Marghioala de incendiul
care a ars hanul din temelii, sugerează chinurile Iadului, unde s-a dus
sufletul ei după moarte.
Titlul este
numele unui han,un spațiu malefic ca o insulă a Iadului,aflat într-un loc izolat,un spațiu al focului si al ritualelor infernale, în
care sunt demoni: un motan,unied. Stăpâna hanului încheiase un pact
cu Diavolul și va fi dăruită Iadului, împreună cu spațiul malefic, prin focul
final.
Perspectiva narativă este
subiectivă;eroul povestirii,Fănica,este in acest
timp, si naratorul acestuia. Naraţiunea se realizează la
persoana intai singular,de aici rezulta o proză de tip
subiectiv,iar protagonistul devine narator personaj.
Secvenţa introductivă:modalitatea de expunere folosita este
monologul prin care naratrul se plasează în plan real.
