a=majoritatea operelor din acest gen se concentrează fie pe descrierea unei lumi unde aceasta domină, unde tehnologia a atins noi culmi și a devenit indispensabilă, fie pe aventurile unui individ.Personajele sunt atipice (humanoid, robot, un mutant cu puteri ieșite din comun), care încearcă să se integreze într-o lume tipică, normală, cu care cititorii sunt obișnuiți.Specific literaturii SF este folosirea unui lexic specializat,cuvinte folosite în sensul propriu,aici din domeniul computerului.
b=Între computer și om există o relație neobișnuită,de prietenie,El știe despre computer mai mult decât oricine din lume,iar eu sunt modelul lui experimental.”
c=,,Nu cred că vorbesc la fel de bine cum gândesc”—este o mărturisire tristă a computerului care a preluat de la omul de lângă el însușiri umane și anume vorbirea.
d=Dragostea adevărată e un sentiment pe care toți vor să-l simtă, dar puțini sunt aceaia care iubesc cu adevărat. Este cel mai frumos și mai pur sentiment, este cel mai puternic, pentru că dragostea adevărată nu izvorăște dintr-o singură ființă, ci întotdeauna sunt două suflete care se întâlnesc, se împletesc strâns unul cu celalalt, se contopesc până devin unul singur,simt la fel, văd la fel.
Dragostea este un flux continuu de energie între două persoane, energie care se transmite de la unul la celălalt permanent. Dragostea nu poate fi căutată de o mașină,computer,telefon,ea apare ca un fulger.Înseamnă prietenie între doi oameni,pasiune,sinceritate,sprijin,ajutor reciproc.Înseamnă încredere unul în celălalt, fără încredere nu există o relație frumoasă; lipsa încrederii provoacă temeri, suspiciuni, neliniști, griji. Dragostea adevărată înseamnă prietenie,pe care numai oamenii și-o împărtășesc prin cuvinte,privindu-se în ochi. Dragostea adevărată înseamnă grijă și atenție,protecție și chiar suferință,când celălalt ar vrea să ia durerea asupra lui. Dragostea înseamnă doi oameni liberi și fericiți ce merg împreună pe drumul vieții, strâns lipiți unul de celălalt,doi oameni care au aripi să zboare liberi, dar care în fiecare clipă se văd cu ochii sufletului unul pe celălalt.
2=Computerul Joe și omul Milton comunică în registrul cult,prin fraze corect formulate cu un vocabular variat:neologisme,cuvinte din domeniul computerului,,respectând normele limbii literare:,,programator,conectat,sistem,experimental.”Este însă folosit și registrul colocvial,familiar,pentru că Joe se declară colegul unui om care l-a ,,făcut să vorbească”,își arată îndoiala,,nu cred”,dar și încrederea,,,,vorbesc foarte bine”,nedumerirea:,,ce e dragostea adevărată.”
Se exprimă expresiv,,așa....zice...am întrebat”cu întrebări,,ce e dragostea?exclamație...sunt gata.”Nu sunt folosite alte registre:popular,regional,arhaic,argotic,jargon,pentru că în lucrările științifico-fantastice acestea sunt rar întâlnite.
3=text narativ---O ÎNTÂMPLARE FANTASTICĂ
Mă gândesc de mult că teleportarea a fost definita, prima dată, drept o ciudată anomalie in care ”lucrurile dispar si apar în alt loc”,la fel s-a gândit și Aladin că duhul din lampa putea sa transporte pe oricine oriunde și atunci am pornit spre târgul de vechituri să găsesc ceva asemănător cu lampa fermecată.N-am găsit.M-am gândit că pot fi teleportată ca vrăjitorii lui Harry Potter,că pot trece dintr-un loc in altul, iar dacă nu voi avea destulă experiență, mă pot dezmembra lăsând părți din corp in urmă,am văzut doar în film.Aș putea lua încă o persoană sau vietate n timpul teleportarii,m-am hotărât: iau unul dintre câinii mei,să mă apere pe unde voi ajunge.
Cum voi face?Îmi voi pune degetul in mijlocul frunții si mă voi concentra, îmi voi alege pe un calculator locul unde vreau sa mă teleportez, iar, după ce aleg coordonatele, mă voi urca pe un platou special de pe un aerodrom și voi începe aventura.Să înceapă!!!!
Mă îndrept rapid spre steaua necunoscută decât de puțini astronomi- Crohlinrastra,îmi țin strâns câinele,care nu pricepe nimic și în jurul meu văd : lumini trecătoare,fulgere,forme ciudate de culori strălucitoare.E ca-ntr-un carusel nocturn,strălucitor.Mi-am dorit aventura aceasta și mă simt ușor speriată,dar fericită...plutesc...ajung și parcă cineva mă așează pe un sol nisipos,nu mă scufund,deși e instabil,simt un parfum de flori.Privesc uimită în jur,totul e albastru intens de diferite nuanțe :văd forme de arbori,de flori,întind mâna și le simt ca vata de zahăr,câinele latră,dar sunetele se transformă în nori albăstrii.Plecăm cu pașii ușori spre interiorul planetei și sunt din ce în ce mai uimită,nevăzând nicio ființă.Înțeleg că suntem singuri și nu mă simt bine în acest albastru infinit,unde totul e un abur.Vreau să iau o amintire,dar totul e fum și-atunci văd ceva asemănător cu o floare,o iau ușor,privesc din nou în jur,apoi repet ritualul învățat la plecare și cu viteza mai mare decât a luminii ajung în parcul,unde câinele meu pleacă lătrând spre alți prieteni:oameni și vietăți E bine acasă,iar dintr-un vas o floare albastră îmi surâde.
