Balada crinilor ........................
1=sfera semantica a scrisorii: scrisori,corespondența,poștași,plicuri,poșta,poștalion,timbre;
=sfera semantică a vegetalului: ,,crin,parfum,miresme,mărar,bulion;
Simbolurile florale si cromatice (culoarea alba este sugerata de cuvintele "crini', "lapte', "inzapeziti') semnifica puritatea iubirii, magia ei.
2=Între doi crini se petrece o poveste de iubire,care este amenințată de tonul glumeț al autorului care pune spulberarea iubirii pe seama unor greutăți ce țin de o realitate banală: crinul din miazăzi era,, nzăpezit în datorii,”îi răspundea din ce în ce mai rar. Amorul epistolar dintre crini este luat în râs,parodiat, de autor prin aluziile ironice referitoare la problemele personale ale celor două personaje:celălalt crin,,bea pe-ascuns mărar.”
3=Crinul poate simboliza un om sufocat de probleme,datorii, care aproape nu-și mai găsește rostul, dar salvarea lui este comunicarea,dorința de socializare. Simbolurile florale si cromatice:culoarea albă este sugerată de cuvintele,,crini,lapte,înzăpeziți”-semnifică puritatea iubirii, magia ei. că Parfumurile erau false, cel din miazăzi arăta o amiciție falsă,iar cel din miazănoapte avea și el secrete sau cusururi.
4= LORNIÓN= ochelari care se prind pe nas cu un resort; pince-nez. Un lornion, denumit și lornietă, este o pereche de ochelari plianți, cu un mâner, folosit pentru a-i ține la ochi în loc de a-i așeza peste urechi sau nas. Lornionul era folosit de obicei mai degrabă ca o bijuterie decât pentru a îmbunătăți vederea. Doamnele la modă preferau adesea să folosească lornionul în locul ochelarilor. Acest accesoriu a fost foarte popular la balurile mascate și era des folosit la operă (ca predecesor al binoclului de operă) mai ales în secolul al XIX-lea.
În imagine lornionul este folosit pentru a citi paginil unei scrisori scrise cu cernealpneagră pe foi de hâtie.Este o imagine romantică.
Doi crini aflați în puncte cardinale diferite trezesc la viață o întreagă instituție, recte, poșta. Cel din miazăzi, din cauze obiective nu poate întreține efervescența corespondentei. Dar poate că presimțea că destinatarul din miazănoapte nu mai era același, de la mireasma expediată care avea iz de mărar. El presimte că șansele de a se salva de la datorii sunt șubrede. Nu găsește un caracter solid în corespondentul lui. Ceea ce se întâmplă apoi este pedeapsa destinului: „Apoi tăcu de tot. O rouă grea / Strivi parfumul amândurora”. Înseamnă că parfumurile erau false, cel din miazăzi brava într-o amiciție falsă, ca să-l ajute cel din miazănoapte, iar cel din miazănoapte are și el secrete sau cusururi.
