—,,Ora de istorie”
1= Îmi place istoria pentru poveștile de demult, pentru atâtea surse de inspirație pentru cărți și pentru faptul că ea însăși reprezintă povestea lumii. Istoria este importantă, pentru că ne permite să ne uităm în urmă și să învățăm din ceea ce s-a întâmplat în trecut. Pentru a nu se „rătăci” în timp, oamenii de știință au împărțit întreaga istorie a omenirii în mai multe segmente mari: Lumea Antică, Evul Mediu, Epoca Modernă.Cunoaștem antichitatea cu evenimentele și oamenii ce-au schimbat o lume: precum „grădinile suspendate” din Babilon, Templul lui Artemis din Efes, Colosul din Rodos, Zeus Olimpian, mausoleul din Halicarnas, farul Pharos, de atunci oamenii au studiat matematica, arhitectura și fizica, apoi frământările Evului mediu cu personalitățile ce au creat popoare,artă,literatură au schimbat teritorii, o perioadă în care creștinismul a înflorit în Europa, a fost prefigurată înfiinţarea universităţilor, a fost schițat statul de drept, au avut loc reforme ecleziastice.
În Epoca modernă progresul s-a manifestat în toate domeniile: politică, industrie, societate, economie, comerț, transport, comunicații, știință, medicină, tehnologie și cultură. Iar astăzi istoria fascinează prin scrieri,filme,descoperiri pe oricine dorește să se întoarcă în timpuri de demult sau mai apropiate.
2=În opinia mea,consider că profesorii sunt persoane importante în viața unui elev, oferindu-i atât educație, disciplină, ghidare, motivație și fiind deseori modele pentru acesta. Relația profesor-elev este una importantă, elevul petrecând o mare parte a timpului în mediul școlar. Prima parte a vieții sale, copilul învață totul de la părinții săi, care îi oferă dragoste, ocrotire, primele cunostințe despre lume.
Astfel,relația profesor-elev este importantă și deoarece profesorii sunt figuri respectate, aceștia devin modele pentru copil. Profesorii influențează performanțele școlare ale elevului nu numai prin modul de predare, explicare și evaluare (care si el contează foarte mult, un stil de predare rigid și închis putând duce la lipsa de interes și la dificultăți de învățare).
În al doilea rând,dacă un profesor consideră că un elev este bun și are potențial pentru un anumită disciplină se va purta mai atent cu acel elev, dându-i mai multe explicații, punându-i mai multe întrebări, încurajându-l și oferindu-i sfaturi, iertându-i micile scăpări (și fiind mai deschis – față de elevii considerați buni, profesorii se comportă mai amical, aprobând, făcând contact ochi-în-ochi, zâmbind).
În concluzie,da,cred că un profesor poate influența interesul elevilor săi pentru o anumită disciplină,iar, când rezultatele comune,sunt remarcabile ambii sunt câștigători.
Structura text
1=cele patru secvențe:
a) reflecțiile autorului:,,De ce îmi plăcea istoria?...............................să le reconstituim.”
b) evocarea profesorului:,,Profesorul nostru de istorie.............cu răsuflarea tăiată.”
c) Relatarea modului în care a decurs inspecția:,,Și într-o zi intră în clasă un necunoscut..................
..............ce era cu noi,înnebuniserăm?”
d)epilogul:,,Câteva luni mai târziu.................................care avea să înceapă curând.”
2=trecerea de la o secvență la alta :
a)întrebare///b)explicație///c;d)indici temporali-într-o zi;câteva luni mai târziu;
era acum rândul meu...
1=Reflecțiile de la începutul textului aparțin băiatului de 15 ani:își spune vârsta,,aveam15 ani....cei dinaintea mea erau bătrâni....era acum rândul meu”
2=,,îmi dădeam seama că la capătul viu al acestui fluviu care înainta spre necunoscut eram eu”=este o metaforă;,,fluviul”,apa este un element primordial, simbol al vieții, al regenerării si al purității;este drumul începutului de viață cu tumult,neliniște,încercări,căutărea speranțelor,este evoluția evenimentelor ce vor urma.
3=trecut și prezent:
a),, Asta era neîndoielnic: nu eu eram punctul la care ajunsese până atunci istoria? Cine altcineva? Cei dinaintea mea erau bătrâni şi vedeam până unde o aduseseră. Era acum rândul meu. ”
Tânărul care trăiește în prezent crede că istoria a ajuns în prezentul lui,datorită contribuției înaintașilor,strămoșilor,,bătrâni”care au înfăptuit-o.Se socotește urmașul căruia i-a venit rândul în evoluția timpului,el va fi urmașul ,înfăptuitorul,continuatorul istoriei.
b),,... mă uitam......copleşit de acest sentiment divin care ne face atât de bătrâni fiind atât de tineri şi din care ni se formează pentru totdeauna idealurile şi visurile.”
Tânărul se simte emoționat,impresionat,transformat înaintat în vârstă deși e tânăr,pentru că acumulează cunoștințe,lecții de viață,ce vor duce la împlinirea speranțelor,la împlinirea scopurilor.
4=gândire milenară= conștiință,judecată foarte veche,moștenită din strămoși;
sentiment divin=este legat de recunoașterea unei conștiințe a existenței,de credința omului în Dumnezeu, creatorul şi cârmuitorul lumii
evocarea:
1=,,relief au numai lucrurile negative, iar lumina din sufletul nostru, cu cât e mai puternică, cu atât mai mult subţiază toate contururile din amintire şi ne descurajează să le reconstituim. ”
Conturul trăirilor negative,periculoase distrage,abate atenția omului de la lucrurile importante și îi distruge energia,speranțele,viața; în final, individul nu va mai avea puterea să atingă succesul.Lumina sufletului este o realitate care prin seninătate,bucurie micșorează,înlătură experiențele,trăirile periculoase din anii ce au trecut și această lumină are puterea de a alunga pentru totdeauna întunericul din ființă,fără a-l readuce.
2=Profesorul de istorie—caracterizare
Caracterizarea directă este făcută direct de autorul-narator cu ochii elevului de odinioară,zâmbind îl revede situându-l între,,un pitic și un om normal”,naratorul detaliază aspectul fizic. Îl privește și peste ani cu seninătate,nu i-a fost impusă,,frica”notelor sau a subiectelor dificile,,la teze”.Impresionant este momentul de afecțiune discretă,chiar dacă notele reflectau severitatea profesorului.Peste ani îl înțelege pe profesorul său,fără a-și aminti multe despre ,,atâta istorie”știută sau nu prea.O singură amintire îi revine în memorie:vizita unui ,,necunoscut.În antiteză apare o ușoară descriere a străinului,un om înalt,probabil,,un inspector”.Netulburat,calm ,fără a fi surprins,plin de hotărâre, profesorul se comportă normal și cu un,,timbru”neobișnuit,surprinzător,dar afectuos îi rostește numele elevului-narator.Acesta improvizează,închipuindu-și cuvintele spuse de ,,micul nostru profesor”,de parcă acesta pătrunsese în gândurile sale ca un magician,știindu-i plăcerea de a citi lecturi istorice,îi aude rugămintea sufletului de a spune ce știe.Sufletele lor sunt pe aceeași undă.
Caracterizarea indirectă a personajului reiese din comportamentul şi relaţia cu elevii :se comportă impunând respect,deși se observă că este nefericit din pricina,,staturii”sale,sever,este totuși plăcut.
3=Tonul evocării este nostalgic:,,profesorul nostru,ascultăm cu răsuflarea tăiată,micul nostru profesor,glasul lui era aproape frățesc,micul profesor.”
4=Elevii erau respectuoși față de prof de istorie,îl ascultau cu,,răsuflarea tăiată”,atenți,i-au admirat stăpânirea de sine,calmul în fața inspectorului străin.
5=Profesorul din imagine citește cu atenție rândurile dintr-o către,iar profesorul din text este în mijlocul elevilor cu care dialoghează,iar prin întrebările inteligent puse lasă impresia că materia lui este preferata elevilor.Ambii profesori sunt pasionați de cartea pe care o citesc pentru dezvoltarea minții lor.
Inspecția
1= O singură amintire îi revine în memorie:vizita unui ,,necunoscut.În antiteză apare o ușoară descriere a străinului,un om înalt,probabil,,un inspector”.Netulburat,calm ,fără a fi surprins,plin de hotărâre, profesorul se comportă normal și cu un,,timbru”neobișnuit,surprinzător,dar afectuos îi rostește numele elevului-narator.Acesta improvizează,închipuindu-și cuvintele spuse de ,,micul nostru profesor”,de parcă acesta pătrunsese în gândurile sale ca un magician,știindu-i plăcerea de a citi lecturi istorice,îi aude rugămintea sufletului de a spune ce știe.Sufletele lor sunt pe aceeași undă.
2= În antiteză apare o ușoară descriere a străinului,un om înalt,probabil,,un inspector”.
3=Lecția la care asistă inspectorul este obișnuită pentru elevi:profesorul este calm,are glasul,,frățesc”,afectuos,iar elevu-narator răspunde corect .Cu abilitate,pricepere profesorul leagă ideile expuse de elev din lecția prezentă de cea nouă,vorbind el însuși,o trecere inteligentă.
4=Față de cei veniți în clasă profesorul pare transformat,însă are siguranța de a fi:,,se plimbă liniștit printre bănci”,glasul și-l stăpânește est,,aproape frățesc”,calm,cald,le dă elevilor sentiment de liniște și încredere,doar gestul unei,,apăsări cu pumnul în podul palmei”îi trădează emoția.
5=Elevul-narator este surprins de puternic când își aude numele rostit cu un glas,,frățesc”,afectuos,pentru a răspunde și înțelege că profesorul a observat plăcerea lui de a ști istorie și este momentul să-și demonstreze cunoștințele.
6=Elevul înțelege că trebuie să fie modest,că răspunsurile lui trebuie să arate cunoștințele de istorie de care este pasionat,că trebuie să convingă că știe,că a citit și și-a însușit lecțiile profesorului.
7=,,Trebuie să arătăm că știm și nu că am învățat”este o exprimare a convingerii că noțiunile predate de profesor sunt înțelese,stăpânite exprimate convingător,nu învățate pentru un moment oarecare,pentru notă.
8=o poveste a cărei înțelegere presupune implicare intelectuală și sufletească din partea celui care învață.
9=elevul înțelege,,abila manevră„ a profesorului de a atrage atenția elevilor din clasă să-și reamintească lecția,ascultând răspunsurile celui întrebat și astfel oricare putea răspunde corect,arătând că istoria este materia preferată a tuturor.
10= Sigur că da,se creează o complicitate între profesor și elev,pentru că acum c ocazia inspecției,profesorul îi arată elevului-narator că știa de pasiunea lui despre istorie și îl alege să răspundă,având încredere în știința lui.
11=După terminara lecției,elevii trăiesc o adevărată frenezie,nebunie tinerească,sunt fericiți că profesorul le-a arătat străinilor că sunt elevi bine pregătiți,că el este un dascăl ce-și cunoaște rostul în clasă și că străinii n-au avut nicio observație,au plecat mulțumiți.
Epilogul:
1=Finalul textului poate fi asemănat cu scrierea lui Ceazar Petrescu,, Apostolul” personajul principal fiind inspirat de figura profesorului de Limba si Literatura Română, despre care spunea că a fost „un apostol în împărtăşirea iubirii de patrie”, este omul care câştigă suflet de copil după suflet de copil, pierde pe unii, iubeşte din nou şi se statorniceşte la casa lui.Asemenea profesorului de istorie pleacă la război şi se întoarce mai ales pentru şcoală, sacrifică ce are mai de preţ pentru satul care nici nu-l cunoaşte cu adevărat, nici nu-l apreciază şi îl tratează cu indiferenţa celui care crede că toate i se cuvin, că nu a cerut nimic din toate câte i-au fost date de omul acesta îndârjit şi încăpăţânat şi că a primit sacrificiul lui doar pentru că nu avea altceva mai bun de făcut. Unii l-au condamnat, alţii l-au înţeles. Cu adevărat, puţini l-au apreciat.
2= Din finalul fragmentului din manual se poate desprinde un îndemn adresat cititorului de a medita la destinul unui om confruntat cu istoria.
Pe bădiţa Vasile îl prinsese la oaste cu arcanul, îl cetluiau acum zdravăn şi-l puneau în cătuşe, să-l trimită la Piatra… Iaca pentru ce scosese atunci vornicul oamenii la clacă. ......, pe bădiţa Vasile l-am pierdut; s-a dus unde i-a fost scris. Şi părintele Ioan umbla acum cu pletele în vânt să găsească alt dascăl, dar n-a mai găsit un bădiţa Vasile, cuminte, harnic şi ruşinos ca o fată mare..... şcoala a rămas pustie pentru o bucată de vreme,
Dincolo de text:
Eseu--„Totul e posibil pentru noi”De ce nu?”
„Totul e posibil pentru noi” este o afirmaţie ce relieafează optimismul, sentiment înălţător ce dă putere interioară, încredere şi siguranţă şi care, totodată, oferă impulsul necesar realizării unui obiectiv. Astfel, posibilitatea depinde în aceeaşi măsură de mentalitatea unui om, cât şi de ceilalţi din jurul său.
Totul e posibil este o presupunere care subliniază capacitatea sau incapacitatea oamenilor de a face apel la puterea minţii pentru a atinge un scop precis.
Ca adolescenţi ne imaginăm că totul este posibil. Nicio înălțime nu este prea sus pentru noi și credem că, dacă ne dorim ceva cu adevărat vom face tot ce este posibil pentru ca visul nostru să se împlinească.
Dar sunt situații când realizăm că, uneori nu am văzut adevărul, că ne-am alimentat sufletul cu visuri false, ne-am crezut mai importanţi decât suntem şi am acţionat,după instinct .
Și-atunci înţelegem că nu chiar totul ne este posibil. Avem anumite limite pe care trebuie să le respectam, asemenea astronauţilor, ce nu pot explora tot universul sau al medicilor uneori neputincioși în fața suferinței.
Ştiu că nu chiar totul este posibil, dar consider că,dacă îmi doresc ceva, cât de cât realizabil, este bine că măcar să mă străduiesc putin înainte de a-mi declara înfrângerea .
Eu ştiu că voi lupta,voi învăța ce înseamnă lupta,ce înseamnă să visez !!! Vreau să am o viaţă fericită. Să nu fiu dezamăgit de mine, să nu am regrete, să fiu exact aşa cum vreau .
În final mă gândesc la ,,micul Prinț” care se minuna de orice,era nesupus niciunei puteri,incoruptibil,modest,pentru că el spunea că atunci când te crezi cineva devii un nimeni.
în loc de sfârșit
Dacă există o diferență între o lecție,,normală”și una la care asistă un inspector?sigur că există!!!!
În primul rând,într-o lecție ,,normală”profesorul și elevii se comportă firesc:profesorul ascultă temele lucrate acasă,face observații,colegii celui ascultat intervin cu seriozitate sau în glumă.Se mai spun glume,se discută și altceva în afară de obiectul respectiv:o întâmplare,un film,diverse,diverse.Profesorul predă lecția nouă,explică,întreabă,ascultă întrebări,răspunde,indică tema de lucru pentru acasă și chiar lămurește unele exerciții.Poate nu termină ceea ce și-a propus să predea și atunci poate termina la ora de dirigenție!!!sau,, împrumută” de la un alt profesor o oră sau predă,,rămășița”ora următoare....El,profesorul și elevii sunt într-un fel,,acasă”,nestânjeniți,sunt între ei.
În al doilea rând,este anunțată cu un timp înainte,prezența unui inspector sau vizitator,unul sau mai mulți,iar profesorul își,,pregătește”lecția,adică devine un fel de regizor:împarte lecția-spune ce și-a pregătit(pe de rost),elevii care au primit întrebări și răspunsuri își știu rândul(unii se ridică din bănci înainte)și dau niște răspunsuri perfecte; asistenţii simt imediat că „s-a lucrat”înainte.
Dacă prezența unui vizitator apare așa dintr-o dată, emoția atinge maximum:profesorul nepregătit pentru acea zi sau fără experiență improvizează,își lipește manualul de mână,elevii sunt derutați,nu răspund sau nu știu ce să răspundă și totul este un haos.
Sunt și profesori luați așa dintr-odată,anunțați de o inspecție(ca în cazul ,,Domnului Trandafir”)și... demonstrează calm,stăpânirea obiectului de studiu,fac abstracție de prezența unui străin și sunt,,ei”,iar elevii se simt ca-n orice altă zi—a fost ceva obișnuit,doar că,,trebuie”să fie mai cuminți,mai atenți și mai ales să nu se ducă după,,doamna”sau,,domnul”să-și spună vreo supărare...o va spune altă dată.
Aceșia din urmă vor fi urmașii de drept ai Domnului Trandafir sau ai profesorului de istorie din romanul,,Viața ca o pradă”de Marin Preda.
