In palatul
de clestar
Intr-o gradina a unui palat cu totul si cu
totul din cristal,in jurul unei roze pluteste-o fina boare .O zana trecatoare
prin aleile parfumate isi punea intrebarile ce-i framantau mintea:viata e-un nimb
fragil de ceata? floarea din parfum e oare?si-apoi isi dorea cantand: pe o
frunza de clestar
sa fiu un
strop de vara,
sa nu fiu in
zadar,
sa fiu o
stea-luceafar
pe un arc de
clestar,
sa fiu o
simpla unda,
sa fiu
deplin secunda,
sa fiu ceva
de bine…
Era toata suras si puritate si cu mintea
intrebatoare a urcat una cate una treptele lucitoare spre scara ce parea din
Glaciar,dar atat de primitoare, unde aerul fermata printre coloane aducand
adierile unei simfonii ceresti.
Era vis,era adevar?In cupele asezate pe masa
tacerii,in jurul carora se adunau domnitele si cavalerii scanteiaza cate-un
imens rubin.Cu mana sidefie,domnita-nchina cupa,surazand catre oaspetii,ce
devin dintr-odata fluturi multicolori,iar cu o miscare usoara a pleoapelor
transforma muzicantii in privighetori si vraja ii cuprinde pe toti.Totul devine
vis,pamantul este ca de clestar,apele visate de mult au stralucirea pura si
transparenta a cristalului,iar in departare muntii cu zapezi trandafiri revarsa
din cratere bulgari stravezii,de stralucirea diamantului albastrui.
Din veranda de clestar,zana se simte stapana
albului de inceput al Lumii,i-a cerut lui Dumnezeu o floare si i-a dat o
gradina,apoi i-a cerut un pahar cu apa si El i-a dat un rau de clestar,i-a
cerut lui un inger si El i-a dat o Lume.
S-a inconjurat de pereti de clestar si totusi
ar vrea sa-i creasca aripi albe,sa zboare inalt,sa vada asezarile din alt Clestar,sa-mbrace haina celesta de
luna si de stele,sa vada irisii de clestar cu straluciri albastri,sa atinga
norul alburiu ce fuge de lumina,sa sparga clestarul si sa-l transforme in
curcubeu,sa strearga cu suvoaie de ploaie cristalina ramasitele triste ale unei
lumi incremenite in Glaciarul de clestar,sa fie ingerul zilei si al serii
presarand mană ca Divinul si sa aiba intelepciunea de a recunoste.
Lumea ei din Palatul de Clestar este
stralucitoare,pura,dar rece,dar Noua Lume colorata e calda si in fiecare adiere
tresare intr-o oda a bucuriei:
A fost zana
clestarului,
a trait intr-o
lume sticloasa,
i-a fost inima de
dorul luminii sfaramata
in abisul de
clestar
unde visele
apar,dispar.
A vrut sa se
opreasca,
sa tina timpul in
loc,sa fie OM…si-a devenit!!!
