,,Amurg de iarna, sumbru, de metal,
Câmpia alba - un imens rotund -
Vâslind, un corb încet vine din fund,
Taind orizontul, diametral.

Copacii rari si ninsi par de cristal.
Chemari de disparitie mă sorb,
Pe când, tacut, se-ntoarce-acelasi corb,
Taind orizontul, diametral”.

1=Sinonime:
amurg--apus

sumbru = întunecat, posomorât;

tăind--separând
orizontul = zare;

dispariție--pieire

2=antonime:

Amurg--răsărit

Sumbru--luminos

Tăind--adunând

Orizontul--limitare

Dispariție—apariție

3=sens conotativ(figurat)=amurg=În amurgul vieții a devenit cu adevărat înțelept.

4=cuvintele textului=conțin o anumită variație:substantive simple:;adjective; cuvântul „amurg” exprimă sentimentul de vid, singurătatea poetului aflat într-un spațiu inchis, iar substantivul „iarna” – o lume pustie, tristă, agonizantă.

5=termenii din descriere: amurg de iarnă;câmpia albă;copacii rari și ninși;  Iarna este anotimpul singurătăţii, al tristeţii, al regretelor, al nevoii de evadare. 

6=mesajul textului:

   Mai întâi zăresc un tablou trist de iarnă:,,câmpia albă” nu exprimă un decor; crează un contrast expresiv culoarea negru: ,,sumbru, corb”, dând un caracter ireal peisajului.apoi percep apropierea corbului.  Zborul corbului într-o direcție nedeterminată este urmată de întoarcerea lui,sugerând  repetarea obsesivă a mișcării ce devine o expresie a unei stări limită.Observ repetiția versului „tăind orizontul, diametral”, atat in finalul primei strofe, dar și în a doua strofă. Astfel impresia creată este de o mișcare stranie în cerc. Spațiul poetic este tensionat de imaginea repetată a mișcării corbului.

7=interogarea textului:

-imaginea unui apus înghețat exprimă moartea,sentimente de teamă;

-singurătate sau o prezență: Singurătatea este o ,,foame” cât se poate de firească,un indiciu că ne lipseşte compania cuiva.

-,,rotund- cercul;forma circulară a câmpiei este simbol al eternității,al echilibrului, reîntoarcerii, al ciclicității care se regăsește în natură sub forma anotimpurilor,

-orizontul-este reprezentantul a ceea ce se ivește din abis,este linia timpului;

-ce este diamertul concept mate(linie ce taie o circumferință) =corbul taie,străbate,paradisul terestru,cunoașterea lumii;

-vrebul,,a sorbi= a înghiți; a fi prins în vârtejul morții;chemarea morții;

8=simetrii/analogii/opoziții în text:cuvinte obsedante care suprapun imagini,pentru a reda senzația de singurătate; repetiţiile subliniază obsesia eului liric în legătură cu elementele de decor, dar şi în legătură cu starea de visare pe care viziunea alb-negru o crează.

9=temă/motive literare: tema morții, motivul corbului; motivul singurătății care devine un sentiment sumbru și apăsător (izolare),moartea timpului; motivul hibernal este asociat singurătății fiinţei,

Poetul creează o atmosferă simbolistă cu o remarcabila economie de cuvinte; un cadru prin folosirea corespondenţelor. 

10=atmosfera din text: Imagine simbolică, pasărea neagră accentuează tristeţea prin integrarea ei cromatică în peisajul trist,aducând stări de nelinişte, de infiorare datorită acusticii sinistre.  Bacovia atribuie frigului iernii puterea de a copleşi sufletul, de a-l transfigura. Ideea de tristețe este ilustrată prin puține verbe.

11+12==ritm,rima//rolul ei//sonoritate=Ritmul iambic, măsura versurilor de 10 silabe şi rima îmbrăţişată asigură o structură simetrică.;zborul corbului în atmosfera ienii de cristal crează o acustică sinistră. Sonoritate care se manifestă, în adâncul cuvintelor, simbolurilor: amurg,corb,copaci. 

13=alt joc acustic=Poezia implică o stare melodică interiorizată,astfel sunetele,,â,u,a,o”exprimă senzații grave,triste. Melodia tăcerii e tristă, dar viața mai palpită ușor prin  întoarcerea corbului, stabilește corespondențe între realitatea exterioară și sufletul în pragul rupturii, al prăbușirii lăuntrice.

14=comentează paleta cromatică: albul contureză infinitul,starea de tristețe; prin alb se sugerează imacularea inertă a anotimpului rece   //negrul exprimă moartea ,durerea,invadează distrugător universul lăuntric. Culorile, ca şi sugestiile auditive, sunt de metal,elementele naturii,,copacii”sunt transparenți,incolori.

15=mărci ale subiectivității/ipostaza eului/lirismul-tip:

             Sentimentul liric este în directă legatură cu peisajul dezolant, deoarece se naşte dintr-un timp inaccesibil: trecutul.  Eul liric este sensibil, fiind,la început,doar martor al manifestărilor din natură, fapt dovedit de verbele de stare la timpul prezent:,,vine,par,se-ntoarce”,apoi se cufundă în abisul fără de întoarcere. Lirismul este subiectiv, redat prin pronumele personal,,mă”. Sentimentul liric este în directă legatură cu peisajul dezolant, deoarece se naşte dintr-un timp inaccesibil: trecutul  

16=dimensiunea spațiu//timp

17=simboluri-semnificație: Cerul iernii este greu, de metal, înăbuşitor; orizontul, între marginile căruia tristețea îşi vibrează acordurile sumbre, este închis, străbătut de un corb negri. Amurgul   sugerează un spaţiu tulbure, de sfârşit de lume  care acaparează treptat universul. Cromatica este restrânsă pe câteva motive tipic simboliste: tristeţea, moartea, culorile dominante în universului bacovian fiind albul şi negrul.Decorul:câmpia,,imens rotund. Domină imaginea corbului, o pasăre infernală,ce  poartă valoare simbolică .

18=o sugestie mitologică latentă în versurile bacoviene= Starea omului în decorul iernii este adesea comparată cu starea morții, o paralelă reținută deja în mitologia antică greacă prin înfrățirea lui Hypnos, zeul somnului plin de fantasme întunecate, cu Thanatos, zeul morții. Eul privește lumea din jur ca un spațiu al dispariției, fără lumină, cuprins de o stagnare apăsătoare.

  Corbul este considerat, atît în universul mitologiilor indo-europene, cît și în perimetrul mitologiei populare românești, ca o pasăre prin definiție INFERNALÃ, fiind în egală măsură mesagerul funerar cel mai temut și călătorul cel mai abil de la o lume la alta.

(CURIOZITATE: Pseudonimul poetic-Bacovia-și l- însușit din dicționarul Hașdeu în care numele orașului Bacău apărea:Bacovia,Baco,Bachus,zeul vinului și al petrecerilor)

19=,, Vâslind, un corb încet vine din fund,
           Tăind orizontul, diametral.”

Privirea poetului urmărește apariția corbului,pasăre asemenea corăbii ce apare din neant,din adânc,din spațiul necunoscut.Apariția liniștită,domoală,,încet”a mesagerului morții,,un corb”,trecând prin cercul vieții arată sfârșitul iminent,nevăzut.Gerunziile,,vâslind”,,tăind”accentuează vizual atmosfera tristă a separăriiființei de viață.