duminică, 14 iunie 2020

scrisoare....


                           Draga mea,

Sunt puține lucruri pe care as putea eu sa te învăț și sa nu le afli singura la momentul potrivit. Ti-as putea recomanda povețele din cărți, te-aș putea îndrepta spre umorul adulților. Dar nu o voi face, fiindcă doar pe o insulă pustie ar putea exista răbdarea, bunăvoința și timpul necesare pentru toate acestea. Sfaturile mele sunt simple : Oriunde ai fi și oricum s-ar îmbrăca timpurile, să ai respect față de tine și față de alții. Să iubești dreptatea  și să nu te temi niciodată de indignare, să râzi de prostie și să îți menții o distanță sanitară perpetuă față de toți cei care o emană. Să prețuiești suferința și să îți savurezi liniștea, să dansezi, să zâmbești încontinuu și să știi că, odată ce cortinele nopții te îndeamnă la dialog, cel mai inteligent partener de conversație ești tu însăți. Să ai încredere mereu în propria judecată și să faci risipă de bunăvoință  ori de câte ori ai ocazia. Nu în ultimul rând, să privești lumea ca pe o enciclopedie monotonă, o carte pestriță și uluitoare, pe care ai șansa să o înveți și să o îmbunătățești în fiecare clipă pe care o trăiești.

                    Și mai ales nu uita :în fiecare zi,să-i iubești pe cei care te-au crescut,te trezesc    dimineața, urându-ți o zi luminoasă,te mângâie cu ochii plini de iubire,cu vorbe înțelepte...la ei vei găsi mereu adevăratul SPRIJIN.