1==LEGENDA==Androginul a fost văzut de-a lungul timpului în foarte multe feluri,uneori o zeitate, alteori o ființă cu doua părți, dar de
cele mai multe ori ca o ființă fabuloasă din mitologia greacă. În opera ,,Banchetul"
scrisă de Platon, există o explicație a iubirii și formării acesteia. Aici
este amintit ,,mitul androginului", povestit de un personaj. După această
legendă se spune că la început trăiau pe Pământ ființe androgine,care
arătau ca doi oameni lipiți spate în spate: un bărbat și o femeie, doi bărbați
sau doua femei, aveau o putere incredibilă...puteau face aproape tot ce gândeau.
Zeii,temându-se de puterea aproape infinită a androginilor, pentru a nu mai
reprezenta o posibilă și veritabilă amenințare pentru ei, se hotărăsc să-i
despartă. Separați sunt fără putere, nu mai pot face nimic. Multi dintre ei mor
de tristețe și dor. Zeii, văzând ca rămân fără supuși, cauta sa dea oamenilor
un nou motiv pentru a trai și astfel îl creează pe Eros, cel care avea sa
semene iubire intre pământeni. In acest fel oamenii își petreceau viata
căutându-și jumătatea, iar cei mai norocoși chiar o găseau,se contopeau și
deveneau ființa de odinioară.
Acest mit se
regăsește în operele multor scriitori...în forme și explicații diverse, cu
povesti una mai frumoasa ca alta, dar având mereu aceeași idee și anume
"sufletele pereche";aș da ca exemplu ,,Luceafărul” al lui Eminescu
2==ESEU==De-a lungul secolelor, oameni de diferite rase
și culturi și-au exprimat, prin poezie, muzică, pictură, proză sau sculptură,
fascinația de a-și întâlni, într-o bună zi, sufletul pereche,o căutare eternă. Omul își caută partenerul
ideal în orice moment și în orice loc: scrie poeme, pictează, cântă. Când acest lucru se întâmplă, sufletul
omului renaște,urmând să se transforme.Suntem toți copiii unui Creator,avem
aceeași origine, fiind uniți de sufletele noastre și separați de trupuri.
Mitul
androginului este prezent, în diferitele sale forme, în toate culturile lumii.
La început, pe Pământ trăiau ființe androgine care arătau
ca doi oameni lipiți spate în spate: un bărbat și o femeie. Aceștia aveau
puteri nelimitate, putând face absolut tot ceea ce gândeau.
Zeii au început astfel să se teamă de puterea aproape
infinită a androginilor și au decis să- i despartă, pentru a nu fi o amenințare.
Separate însă, părțile nu mai pot face nimic,așa că pe
Pământ domnește o letargie completă, mai multe mor de dor și tristețe. Zeii,
văzând că rămân fără supuși,căutând o modalitate de a le da noilor oameni un
motiv pentru a trăi. Astfel îl crează pe Eros, cu scopul de a semăna iubire în
lume. De atunci oamenii își petrec viața căutându-și perechea. Cei puțini
norocoși care se regăsesc se contopesc formând ființa de odinioară…Acest mit al
androginului este foarte important și din cauza simbolisticii sale: cele două
părți simbolice componente ale lui sunt două ființe, ce au luat ființă prin
unirea dintre Pământ și Lună. Prin unirea principiului masculin și feminin se
înfăptuia un miracol, un paradox care făcea posibilă orice fel de creație,
aducea după sine înțelepciunea, știința tuturor lucrurilor – pentru că cel ce
deține desăvârșirea, devine el însuși desăvârșit,perfect…
Fiindcă orice ins poartă în suflet, cu sau fără voia lui,
nostalgia desăvârșirii, se poate spune că actul esențial al dragostei aduce
după sine o experiență, deși mai palidă, a androginiei. Bărbatul care se
îndrăgostește capătă calități feminine:grație, supunere, devotament, iar femeia
care iubește se îmbogățește cu virtuți masculine :spirit de inițiative, dorință
de a domina. Numai după asemenea transformări un individ poate experimenta
dragostea care reprezintă pierderea de sine, trecerea în celălalt.
