Basmul actual s-a modernizat, tendinţa evoluţiei basmului de astăzi este spre ficţiune, spre povestea ştiinţifico-fantastică. Tendinţa literară actuală spre ştiinţifico-fantastic cuprinde scrieri ce duce spre locuri neimaginate, prevestesc viitorul prin diverse elemente fantastice.
Copiii și nu numai ei sunt mult mai atraşi de poveştile SF care prevestesc viitorul tehnologiei şi al lumii decât de revizuirea trecutului. Narațiunea este strâns legată de spațiu și timp. Desemnarea locurilor de acțiune, numele persoanelor și entităților care produc acțiune și desemnarea acțiunilor .
,,Micul Prinț” , numit și ,,Le Petit Prince” este un basm modern francez despre un aviator al cărui avion intră în deșertul Sahara. Îl întâlnește pe un mic prinț care descrie planeta și aventurile sale căutând dragoste. Este o poveste clasică și fermecătoare care încântă : despre maturitate, prietenie și perseverență.
Textul scoate la lumină metehnele lumii noastre: mereu în grabă, în grabă după tot felul de lucruri mici (fără să vedem deseori lucrurile cu adevărat importante,preocupați de propriile orgolii sau căutând răspunsul la alţii şi nu la noi. Dar aflăm tainice înţelesuri, ca într-un joc de copii, că ‘’tot ce e complicat e simplu’’ de fapt, ’’cuvintele sunt sursă de neînţelegere’’, îmblânzirea unui animal înseamnă ,de fapt ,să creezi legături, stelele înseamnă pentru fiecare altceva, ,,doar copiii ştiu ce caută’’, ’’trebuie să ceri fiecăruia ce poate’’, florile sunt ’,,tot ce poate fi mai frumos’’, dar sunt efemere. Aflăm cu simplitate lucruri mari, din întrebări sincere şi directe, din întâmplările din viaţa unui copil (chiar dacă acesta a aterizat cu un stol de gâşte de pe asteroidul B612).
O schemă narativă poate avea mai multe puncte,eu am ales doar câteva:
-Plecarea de acasă:
Pe planeta sa ,Micul Prinț își îndeplinea cu răspundere îndatorile sale, fiind un bun gospodar, care avea mare grijă de echilibrul acesteia.
Poate și-ar fi trăit liniștit viața acolo, neștiut de pământeni, dacă pe planeta lui nu ar fi răsărit o minunată floare. Ea a trezit în Micul Prinț nu numai sentimente de încântare, admirație și de bucurie, dar și unele sentimente de confuzie ori chiar de derută totală. Punând preț prea mare pe unele dintre vorbele florii, neștiind cum să privească dincolo de ele, ajunsese nefericit. Astfel, interacțiunea cu floarea i-a oferit șansa de a se întâlni cu propriile sale limite în ceea ce privește stabilirea de relații ori cunoașterea ființelor care au voință proprie.
Văzând că propria planetă îi oferă resurse limitate pentru a învăța aceste lucruri, Micul Prinț, ca un adevărat Făt Frumos, părăsește confortul pe care îl avea acasă și în obișnuințele lui și pleacă în lume ca să învețe.
-Iscodirea:
Pe drumul către Pământ a vizitat diverse planete cu oameni singuri și a fost chiar în pericol de a fi reținut pe unele dintre ele. Și-a păstrat libertatea în ciuda faptului că un împărat înțelept dorea să îl facă ministru al justiției cu o primă responsabilitate interesantă, aceea de a se judeca pe sine însuși. Nu voi să rămână nici pentru funcția de ambasador.
Pe următoarea planetă a părăsit-o pentru a nu intra în jocul încântării de sine pe care i-l propunea vanitosul. Un om care obișnuia să bea prea mult de pe a treia planetă, care l-a întristat pe Micul Prinț, deoarece l-a văzut prins în capcana autoreproșurilor, a plăcerilor și a bucuriilor mărunte de unul singur.
Pe planeta a patra un om de afaceri se pretindea stăpânul a toate stelele. Lucrurile simple și la îndemână i s-au părut mai interesante și mai importante Micului Prinț, astfel că plecă și de aici cu concluzia că oamenii mari sunt destul de ciudați.
Pe planeta a cincea a întâlnit un om care era prins de reguli și angajamente, care aprindea și stingea un felinar în fiecare minut, din cauza rotației tot mai rapide a planetei mici pe care era. În ciuda faptului că părea cel mai puțin adaptat, micului prinț îi plăcu cel mai mult deoarece dintre toți pe care îi întâlnise era singurul care se îngrijea de altceva decât de sine însuși.
Pe a șasea planetă trăia un savant care scria multe cărți. Părea să le știe pe toate, dar nu știa nici ce era pe planeta sa. El dorea să îl facă exploratorul său, deoarece părea demn de încredere.
-Remedierea:
Prințul a avut primul regret că a părăsit floarea sa, când a aflat faptul că lucrurile efemere, precum frumusețea florilor, nu sunt considerate demne de a fi trecute în cărțile de știință. Dar a primit aici și numele planetei pe care ar putea învăța ceea ce dorea să știe – Pământul.
Pe Pământ profesorul de la care a învățat despre relații și despre legăturile dintre cei care se iubesc a fost o vulpe. Secretul lor nu poate fi dezvăluit în câteva cuvinte. Trebuie experimentate și abordate cu înțelepciune. De la ea a învățat să privească oamenii cu ochii inimii, adică cu întreaga ființă, să recunoască și să se bucure de unicitatea florii sale deși sunt mii pe lume asemănătoare cu ea.
-Salvarea:
N-am fi aflat povestea lui dacă în scurta sa prezență pe Pământ nu ar fi întâlnit un aviator naufragiat în deșert, care nu a uitat ce înseamnă să fii copil și care nu se simția nici el prea bine între adulții de tipul celor pe care i-a văzut Micul Prinț. Aviatorul a fost și martorul plecării spre casă a micului prinț, care a fost nevoit să-și lase trupul aici, fiind prea greu pentru a fi transportat așa departe. Cerul a devenit astfel mai frumos pentru aviator ,deoarece de pe o planetă necunoscută râsul drăgălaș al Micului Prinț pare să se audă când privește stelele.
Personajele din basmul modern, fiecare cu frumusețea, poveţele sau învăţămintele lui: monarhul absolut care poate comanda un apus de soare (dacă condiţiile sunt favorabile) şi ştie că ,,Cel mai greu este să te judeci pe tine decât pe alţii’’, înfumuratul care are nevoie de aplauze şi de admiratori (vrea să fie primul, chiar dacă este singurul!), afaceristul care nu mai pridideşte să numere stelele, chiar dacă nu îi aduc niciun folos (şi nu poate să piardă timpul, să stea la baliverne, că doar este ‘’om serios‘’), lampagiul care bea ca să uite că bea, geograful care crede în exploratori, şarpele singuratic atoateştiutor (‘,,Poți fi singur şi printre oameni’’) şi prietenii – pilotul și vulpea.
Toată lumea este într-o permanentă goană şi într-o acută lipsă de timp: fiecare este preocupat de propria-i persoană, are un viciu sau dă pe afară de atâta aroganţă; şi nimeni nu găseşte un răgaz (cu excepţia pilotului prăbuşit în Sahara) pentru un mic gest, să acorde un moment de atenţie ca să deseneze o oaie copilului cu părul auriu.
Dacă atunci când terminăm de citit un basm vechi,cartea parcă se închide singură,acum,citind acest basm modern, răsar întrebări esențiale pentru Micul Prinț,dar și pentru oricare dintre noi:
De ce este important să faci prieteni?
Este perseverența o calitate bună? De ce sau de ce nu?
Sunt oamenii capabili să vadă ce este invizibil cu inima lor? De ce sau de ce nu?
