fișa de lectură--O scrisoare pierdută

Fișa de lectură—Opera dramatică

Am început lectura..........................Am terminat lectura......................................

Titlul operei literare:,,O scrisoare pierdută”

Autorul:Ion Luca Caragiale

Opera face parte din volumul,,Teatru”1885

Editura,==revista,,Convorbiri literare”

Date importante din viața și opera scriitorului:

 Ion Luca Caragiale s-a născut pe data de 29 spre 30 ianuarie 1852 în satul Haimanale, astăzi numit Ion Luca Caragiale. In anul 1868 el este înscris la Conservatorul de arta dramatica din București, la clasa de „declamație și mimică” a unchiului sau, Costache Caragiale. In 1870 îl cunoaște pe Mihai Eminescu, sufleur în trupa lui Pascaly.  In 1888 a fost director al Teatrului National din București. In 1904 călătorește în Italia, Franța și Germania.In anul 1905 Caragiale se stabilește la Berlin. n zorii zilei de 9 iunie 1912 Ion Luca Caragiale moare in urma unui atac de cord în locuința sa de la Schoneberg – Berlin.A fost adus în țară și îngropat la Biserica „Sfântul Gheorghe”. La 22 noiembrie 1912 este reînhumat în cimitirul Bellu, alături de Mihai Eminescu și Coșbuc.

Alte opere ale scriitorului:

  Creaţia lui Caragiale cuprinde piese de teatru, Momente şi schiţe, nuvele, majoritatea satirizând lumea Capitalei sau provinciei din perioada sfârşitului de secol XIX şi începutului de secol XX. Piesele sale de teatru sunt memorabile, fiind puse în scenă. Farsa într-un act ”Conu Leonida faţă cu reacţiunea” a fost publicată la 1 februarie 1880 şi a avut premiera la 16 aprilie 1912, la Teatrul Naţional din Bucureşti. Comedia în patru acte ”O scrisoare pierdută” a fost publicată în 1884 şi a avut premiera la 13 noiembrie 1884, tot la Teatrul Naţional din Bucureşti. Comedia în trei acte ”D-ale carnavalului” a fost publicată la 1 mai 1885 şi a avut premiera la 8 aprilie, acelaşi an. Drama ”Năpasta” a fost publicată în 1890, având premiera în acelaşi an. Între celebrele schiţe scrise de I.L. Caragiale amintim: ”Domnul Goe”, ”Vizită”, ”Bubico”, ”Tren de plăcere”, ”Petiţiune”, ”Căldură mare”, ”Un pedagog de şcoală nouă”, ”Ultima oră”, ”Inspecţiune”, ”High-life”, ”Telegrame”, ”Justiţie”. Caragiale a scris proză de observaţie psihologică şi naturalistă (”O făclie de Paşti”, ”Păcat”, ”Două loturi”, ”În vreme de război”) şi fantastică (”La hanul lui Mânjoală”, ”Kir Ianulea”). 

Genul literar:dramatic

Specia literară:comedie

Opera este structurată în proză:  Piesa este structurata in patru acte, fiecare dintre ele fiind alcatuite din mai multe acte.

Locul desfășurării acțiunii: este capitala unui județ de munte, iar timpul în care se petrec întâmplările este plasat la sfârșitul secolului al XlX-lea.

Timpul desfășurării acțiunii: Acțiunea comediei se desfășoară într-un orășel de munte, capitala de județ situat la cinci poste de București, în 1883, în preajma alegerilor pentru Camera și pentru revizuirea Constituției.

       Personaje:

Nae Cațavencu

Zaharia Trahanache

Zoe Trahanache

Ghiță Pristanda

Cetățeanul turmentat

Agamemnon Dandanache

Tache Farfuridi

Iordache Brânzovenescu

Ștefan Tipătescu

                         Rezumat:

  Stefan Tipătescu,prefectul judetului și prieten ,,intim" cu Zaharia Trahanache,președintele organizației locale a grupării politice guvernamentale îi adresează soției acesteia ,Zoe din neglijență ,pierde scrisoarea ,care este găsită de un cetățean ,,turmentat" Nae Cațavencu ,șeful unei grupări politice independente și propietar al ziarului ,,Răcnetul Carpaților" ajunge prin mijloace necinstite ,în posesia scrisorii spera să fie ales deputat ,Cațavencu îl amenință pe Tipătescu cu publicarea scrisorii.După ce încercă ,prin tot felul de mijloace să intre în posesia copromițătorului document, Tipătescu este convins de Zoe să propună candidatura lui Cațavencu ,pentru a evita astfel un scandal public.                          

La adunarea electorală este însă propus alt candidat trimis de la centru , Agamemnom Dandanache.

Reprezentații celor două grupe politice ajung să se încaiere și în învălmașeală ,Cațavencu își pierde pălăria, în căptușeala cărei era ascunsă ,,scrisoarea pierdută”.

Documentul este gșsit de același cetățean ,,turmentat" care o restituie Zoei Trahanache.Între timp Zaharia Trahanache dorind să-și anihileze adversarul politic, pe Cațavencu, găsește o poliță falsificată de acesta.Riscând să fie făcut răspunzător pentru fals și mai ales ,pierzând orice șansă de a fi ales deputat ,Cațavencu acceptă să conducă manifestația în cinstea celui care a avut mai multă abilitate decât el.La rândul său ,Dandanache ajunsese în postura de candidat tot în urma unui șantaj cu o scrisoare a unei persoane importante.În final ,toți se împacă,interesele personale ,micile pasiuni dispărând ca prin farmec.Dandanache este ales în unanitate și toată lumea se bucură zgomotos de binefacerile unui sistem ,,curat" constituțional.

              Momentele subiectului:

 Expozițiunea operei îi prezintă pe Pristanda, polițaiul orașului și pe Ștefan Tipătescu- prefectul județului, citind un articol din ziarul “Răcnetul Carpaților”în care este acuzat guvernul că a lăsat județul în “ghiarele unui vampir”.Acțiunea piesei este localizată de autor: “în capitala unui județ de munte, în zilele noastre”.Asistăm la o înfruntare dintre partidele politice. Pristanda nu pierde ocazia de a arăta prefectului cât de dificilă e misiunea de polițist,numai că Tipatescu știe foarte bine micile învârteli pe care le face acesta și I le reproșează cu simpatie. Oricât încearcă acesta să se dezvinovățească, e silit în cele din urmă să recunoască pentru sine “că a tras frumușel condeiul”.

          Intriga operei o constituie pierderea din neglijență a scrisorii de amor pe care prefectul I-o trimisese lui Zoe Trahanache. Acesta va fi motivul care va declanșa o adevarată tensiune în tabăra politică a partidului de guvernământ. Pristanda îi relatează prefectului cum seara trecută, pe când se afla în misiune, în casa lui Nae Cațavencu, adversarul politic, se adunaseră membrii partidului independent, în frunte cu “dăscalimea orașului”,Ionescu,Popescu, popa Pripici,”toată gașca-n păr”.Aici îl aude pe Cațavencu spunându-le celorlalți că se află în posesia unui document foarte important și că ar fi scos “o scrisorică din portofel”, dar n-a reușit să afle despre ce scrisoare este vorba, fiindcă popa Pripici aruncase chibritul aprins pe fereastră, drept în ochii lui. Acesta a căzut peste un trecător și larma celui lovit I-a făcut pe cei din casă să se adune la fereastră, iar apoi să închidă geamul. Pristanda a trebuit să fugă, pentru a nu fi recunoscut.

          Desfășurarea acțiunii va înregistra urmările acestui fapt și se declanșează o dată cu scena a IIIa (actul I) până la actul al III-lea. Ea surprinde scena dintre Trahanache și Tipătescu – “Venerabilul”, furios, îi aduce prefectului la constiință faptul că fusese martorul unei veritabile plastografii: o scrisorică de amor pe care “canalia” de Cațavencu i-o arătase ca aparținând prefectului, iar cea căreia îi era adresată era tocmai soția lui. Comicul de situație este savuros, deoarece Trahanache este cel care îl consolează pe Tipătescu, asigurându-l că este o plastografie ordinară: “să zici și tu că e a ta, dar să juri, nu altceva, să juri!”. Furia lui Tipătescu îl face pe “nenea” Zaharia să cugete că trebuie “să ai puțintică diplomație” în vremurile acestea. Zoe trăiește cu intensitate evenimentul, deoarece onoarea ei este în joc. Ea mărturisește că a pierdut scrisoarea în seara când se întâlnise cu Tipătescu, pe când pleca de la el. Îi spune prefectului că fusese și ea chemată de Cațavencu la redacție și că s-a văzut silită să-i promită acestuia funcția de deputat.

          Pentru cei doi membri marcanți ai partidului de guvernământ, Farfuridi și Brânzovenescu, apare ca o trădare de care ei nu au cunoștință, faptul ca “neica Zaharia” și “coana Zoițica” sunt văzuți intrând în redacția ziarului “Răcnetul Carpaților”. De aceea se pronunță anonim: “Trădare să fie, dacă o cer interesele partidului, dar s-o știm și noi”.Întâmplările se succed cu rapiditate. Își face apariția Cetățeanul turmentat care mărturisește că a găsit o scrisoare al cărei adresant este Zoe Trahanache, dar i-a fost luată de Nae Cațavencu. Tensiunea sporește, Zoe încearcă fără succes să recupereze scrisoarea cu ajutorul lui Pristanda, dar nu reușește. În acest timp, Zaharia Trahanache descoperă un fals în actele fundației aflată sub patronajul lui Cațavencu. Prin acesta, el își însușise ilegal banii societății. Farfuridi și Brânzovenescu se hotărăsc să trimită o depeșă la “Comitetul Central, la minister, la gazete”, prin care să informeze despre prefectul trădător. Numai c n-au curajul s-o semneze și atunci se hotărăsc “să o iscalească” și “s-o dea anonimă”. Tipătescu reușește să zădărnicească expedierea acestei depeșe. Tensiunea continuă să crească,mai ales că “Răcnetul Carpaților” anunță că în nr. de a doua zi va reproduce “o interesantă scrisoare sentimentală a unui înalt personaj din localitate către o damă de mare influență”. Tipătescu îi ordonă lui Ghiță Pristanda să-l aresteze pe Cațavencu, iar Zoe îl eliberează și îl asigură de sprijinul său: “eu te aleg, eu și cu bărbatul meu, și mie să-mi dai scrisoarea.. Astfel, Tipătescu se vede nevoit să coincidă:”ești candidatul Zoii, ești candidatul lui nenea Zaharia, prin urmare și al meu”.

          Ghiță aduce o telegramă “f-f urgentă” în care se anunța numele celui care va trebui să fie ales (candidatul e impus de la Centru): Agamemnon Dandanache.

          Punctul culminant este încărcat de tensiune. Acțiunea se petrece în sala cea mare a primăriei, unde urmează să se anunțe numele noului ales. Discursurile celor doi reprezentanți ai partidelor politice ( Farfuridi și Cațavencu) sunt sforăitoare, pline de nonsens , ținute în aplauzele susținătorilor și huiduielile opozanților. Când Trahanache anunță numele alesului, cele două tabere se încaieră. Cațavencu își pierde pălăria pe care, același Cetățean turmentat, o găsește și o dată cu ea descoperă și scrisoarea din captușeală.

          Sosește alesul de la centru care va recunoaște că deține o armă sigură prin care și-a putut impune alegerea: o scrisorică de amor de la nevasta unui prieten “persoană însemnată” , pe care o păstrează, fiindcă, “mai trebuie ș-altă dată”.Cetățeanul turmentat revine aducând scrisoarea “adresantului”. Cațavencu se vede deposedat de singura arma de șantaj și se pleacă umil în fața Zoei.

          Deznodământul readuce toate personajele în scenă. Are loc festivitatea organizată în cinstea alegerilor care l-au proclamat unanim pe Agamiță Dandanache. Această festivitate este condusă chiar de Cațavencu, pe care-l vedem sărutându-și adversarii, care,brusc, au devenit “prieteni” și pentru fericirea cărora închină. Piesa se încheie, cortina cade peste atmosfera generală de veselie: muzica răsună, toată lumea se sărută, Cațavencu se îmbrățișează cu Dandanache, iar Zoe și Tipătescu privesc fericiți petrecerea. Un adevărat happy-end pune stăpânire pe sufletele atât de zbuciumate până acum.

             Moduri de expunere:

  Comedia,, O scrisoare pierdută” este împărțită în patru acte. Textul este conceput ca o succesiune dinamică de replici, iar principalul mod de expunere este dialogul. Intervențiile autorului, adică indicațiile scenice sau didascaliile, sunt prezente de obicei la începutul comediei, al unui act, sau sunt intercalate replicilor. Ele se referă la cadrul acțiunii, statutul personajelor, mimica și gestica acestora etc, și utilizează ca moduri de expunere descrierea și narațiunea.

                     Caracterizarea personajului principal//a unui personaj preferat:

  Ştefan Tipătescu: tipul junelui amorez, este prefectul judeţului pe care îl administrează ca pe propria sa moşie, având o mentalitate de stăpân absolut: "moşia, moşie, foncţia, foncţie, coana Joiţica, coana Joiţica, trai neneacă pe banii lui Ţrahanache, babachii" (Pristanda). Prefectul este orgolios, abuziv, încalcă legea, dacă "o cer interesele partidului" şi admite, amuzat, matrapazlâcurile poliţaiului: "ai tras frumuşel condeiul". Tipătescu este impulsiv, nestăpânit, aşa cum de altfel îl caracterizează unul dintre personaje, "venerabilul" Ţrahanache: "E iute! n-are cumpăt. Aminteri bun băiat, deştept, cu carte, dar iute, nu face pentru un prefect." Infatuat şi orgolios, Tipătescu reacţionează cu superioritate şi este dispreţuitor cu Farfuridi, care îl acuză de trădare.
Tipătescu este lipsit de abilităţi politice, singura cale de a parveni fiind amorul, de care ştie să profite cu fler şi diplomaţie, obţinând postul de prefect şi protecţia venerabilului Ţrahanache. Tipătescu venise în judeţ cu opt ani în urmă, la o jumătate de an după ce Zaharia se însurase a doua oară, luând-o de soţie pe Zoe, care a devenit chiar de atunci amanta lui Fănică: "De opt ani trăim împreună ca fraţii şi nici un minut n-am găsit la omul ăsta atâtica rău" (Trahanache). Fănică este component al triunghiului conjugal, flerul său de amorez reieşind şi din scena în care Zoe foloseşte toate tertipurile feminine pentru a-l convinge pe Tipătescu sa-l aleagă pe Caţavencu: "în sfârşit, dacă vrei tu... fie! [...] Domnule Caţavencu, eşti candidatul Zoii, eşti candidatul lui nenea Zaharia... prin Urmare şi al meu! Poimâine eşti deputat!...".
Comicul de nume, Tipătescu, trimite la cuvântul "tip", care sernnifică june prim, om rafinat, amorez abil, aventurier.

                Unul dintre personajele principale este Nae Caţavencu (al cărui statut social reiese chiar din tabla de personaje: „avocat, director proprietar al ziarului „Răcnetul Carpaților”, prezident al Societăţii Enciclopedice Cooperative „Aurora Economica Română”. Statutul moral al personajului se defineşte chiar prin tipologia pe care o reprezintă: tipul demagogului, al politicianului lipsit de etică; Caţavencu fură, şantajează, manipulează, minte fără scrupule şi fără mustrări de conştiinţa. Caracterizarea directă a personajului  se realizează atât prin vorbele celorlalţi :„mişel”, „nebun”, „canalie”, cât, mai ales, prin autocaracterizare: „Vreau ceea ce merit în oraşul ăsta de gogomani unde sunt cel dintâi... dintre fruntaşii politici”. Caracterizarea indirectă se face, în primul rând, pe baza replicilor, limbajul lui denotând incultura şi demagogie. De exemplu, el crede că a fi capitalist înseamnă să locuieşti în capitală şi e convins că „industria română e admirabilă, e sublimă, dar lipseşte cu desăvârşire”. Ilustrativă este scena discursului din actul al III-lea, în care Caţavencu vorbeşte mult, joacă teatru, dar nu spune, în schimb, nimic. Încadrarea în tipologie este susţinută şi prin faptele personajului, acestea dovedindu-şi imoralitatea şi făţărnicia. El fură bani din fondurile asociaţiei, îl îmbată pe cetăţeanul turmentat şi îi ia scrisoarea , doreşte să obţină o funcţie politică în urma unui șantaj, iar, în final, îşi schimbă radical comportamentul, acceptând să organizeze festivităţile date în cinstea lui Dandanache. Relaţia dintre Caţavencu şi Zoe Trahanache denotă caracterul ambivalent al avocatului. Dacă la început, când are scrisoarea, afişează o atitudine superioară şi o umileşte pe Zoe prin șantaj, în final, pierzând biletul compromitator, se arată sleit, cade în genunchi şi îşi cere iertare.

                    Titlul operei:

  Titlul are o semnificaţie explicită desemnând „obiectul buclucaş”, generator de conflict. Pretinsa luptă pentru puterea politică se realizează de fapt prin lupta de culise, având ca instrument al şantajului politic „o scrisoare pierdută”. Articolul nehotărât „o” indică banalitatea întâmplării, cât şi repetabilitatea ei.

                   Vocabular:

Greșelile de vocabular se produc din cauza deformării cuvintelor, mai ales a neologismelor, fie din lipsa de cultură:

-pronunție greșită: "famelie", "renumeratie", "plebicist", "andrisant", "bampir";

- etimologie greșită: "capitaliști" pentru locuitorii capitalei; "scrofulos" pentru scrupulos;

- lipsa de proprietate de termenilor :"liber-schimbist", însemnând cel care promovează libertatea comerțului, neamestecul statului în treburile întreprinzătorului capitalist, are pentru Cațavencu sensul de flexibil în concepții;
-- încălcarea regulilor gramaticale și a logicii:

-- polisemia - "ne-am răcit împreună"

--- contradicția în termeni: "După lupte seculare care au durat aproape 30 de ani, iată visul nostru realizat!"

-- asociații incompatibile ca sens: "Industria română este admirabilă, e sublimă, putem zice, dar lipsește cu desăvarșire"; "la douasprezece trecute fix";

- nonsensul: "Din două una, ori să se revizuiască, primesc, dar să nu se schimbe nimic, ori să nu se revizuiască, primesc, dar atunci să se schimbe pe ici pe colo și anume prin părțile esențiale. Am zis!"

- truismele (adevăruri evidente): "Un popor care nu merge înainte, stă pe loc. ba mai dă și-napoi"; "O soțietate fără prințipuri, va sa zică că nu le are";

- construcții prolixe (confuze, incoerente), anacolutul: "în sănătate^ alegătorilor cari au probat patriotism și mi-au acordat asta cum să zic de! zi-i pe nume de! a! sufradzele lor; eu, care familia mea de la patuzsopt în Cameră, și eu ca rumanul imparțial, care va să zică cum am zițe în sfârșit să trăiască!"

   

                     Citate preferate: 

  Nae Cațavencu: Industria română este admirabilă, e sublimă, putem zice, dar lipsește cu desăvarșire.

 Trahanache: Ești tare, stimabile, la machiaverlacuri…

 Cațavencu (foarte amețit, împleticindu-se-n limbă, dar tot îngrășându-și silabele): Fraților! (toți se-ntorc și-l ascultă.) După lupte seculare, care au durat aproape treizeci de ani, iată visul nostru realizat! Ce eram acuma câtva timp înainte de Crimeea? Am luptat și am progresat: ieri obscuritate, azi lumină! Ieri întristarea, azi veselia!… Iată avantajele progresului! Iată binefacerile unui sistem constituțional!