,Camil Petrescu—SUFLETE TARI”

Pag.196

1=S-a născut la București, în 9/21 aprilie 1894. După gimnaziu, continuă studiile la Colegiul „Sfântul Sava” și la Liceul „Gheorghe Lazăr” din București, urmează cursurile Facultății de Filozofie și Litere de la Universitatea București. Debutează în revista Facla (1914), cu articolul Femeile și fetele de azi, sub pseudonimul „Raul D”. Între 1916 - 1918 participă ca ofițer la Primul Război Mondial, iar experiența trăită acum se regăsește în romanul Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război (1930); participă la ședințele cenaclului Sburătorul condus de Eugen Lovinescu. În 1939 este numit directorul Teatrului Național din București, unde va rezista doar 10 luni, iar din 1948 este ales membru titular al Academiei Române.

2=Bertolt Brecht;  Federico GARCÍA LORCA;

3=c=Eugen Lovinescu

4=,,Act venețian; Danton”;

Pag.197

1=cuplul: Ioana Boiu si Andrei Pietraru;

2=spațiul: biblioteca vechii case a boierului Matei Boiu-Dorcani;

3=Andrei rămâne bibliotecar-arhivar în casa boierului Matei Boiu-Dorcani, tatăl Ioanei, pentru a fi mai aproape de femeia iubită.

4=Andrei Pietraru bibliotecar din casa boierului Boiu.

Ioana Boiu-Dorcani este fiica boierului Matei Boiu-Dorcani,

Matei Boiu-Dorcani,boier

Culai Darie,coleg de liceu cu Andrei

prințul Șerban,sportman, om de lume, donjuan, poet, pictor și cântăreț"

Elena,fosta logodnică a lui Andrei

5= Ioana răsfoiește romanul lui Stendhal,,Roșu și negru",iar Andrei citește un pasaj asemănător cu situația lui, acela când Julien Sorel, indignat de lașitatea sa, jură că, dacă până la ora zece seara nu va reuși s-o prindă de mână pe d-na de Renal, își va zbura creierii". Ea banuieste că el se inspirase în gestul său din acest roman, deși Andrei neagă.

6=b

7=Ioana către Andrei.

8= Elena este şi ea o angajată a familiei Boiu-Dorcani, care a renunţat la studiile universitare pentru a o însoţi pe Ioana în călătoriile acesteia în străinătate. Elena îl iubea pe Andrei şi se temea ca acesta să nu fie rănit în duelul care urma să aibă loc a doua zi, între acesta şi prinţul Bazil. Ea încearcă să-l convingă pe Andrei să renunţe la duel. După ce el pleacă din cameră, chemat de Matei Boiu-Dorcani, Elena îi povesteşte lui Culai despre iubirea lui Andrei pentru Ioana: "Când era bolnav, şi când am văzut că îi făcea bine asta, îi spuneam de la mine că a întrebat domnişoara Boiu cum îi merge, că se interesează de ce mănâncă...". Ea îi spune lui Culai că şi-ar dori ca Andrei să plece din acea casă, însă ezită să-i dea acest sfat. Într-o discuţie cu prietenul Culai, Andrei îi mărturiseşte trăirea unor "nopţi calde şi pătimaşe" alături de Ioana. Culai îl apostrofează, atrăgându-i atenţia asupra Elenei, care îl iubea. Elena îi vorbeşte lui Andrei despre hotărârea ei de a-l însoţi pe tatăl Ioanei la Dorcani. În semn de rămas bun, Andrei Pietraru o îmbrăţişează şi o sărută, Ioana intrând în cameră chiar atunci, şi surprinzând gestul. Ea crede că Andrei este amantul Elenei, dar în acelaşi timp vânează zestrea ei: "O vrei pe ea şi banii tatălui meu". Pentru a-i demonstra că se înşeală, Andrei se împuşcă şi, căzut în genunchi, îi spune Ioanei: "Pe dumneata te-am ucis în mine". Dar Culai soseşte la timp, împreună cu un prieten medic, care constată că Andrei poate fi salvat. Andrei rămâne singur, Culai plecând cu Elena în munţi.

9=Matei Boiu-Dorcani, 70 de ani, este din cale afara de furios, îl acuză pe Andrei că s-a dovedit un mișel, un ratat,,un student întârziat", un ticălos;nu poate înțelege cum fiica lui putuse deveni amanta unui fiu de țăran, a unui slujitor. 

10=b

Pag.198

1=a.personaje principale: Andrei Pietraru și Ioana Boiu.

     b.personaje secundare:  Matei Boiu‑Dorcani, Elena, Culai, Prinţul Bazil,

     c.personaje episodice: Deciu, ziarist, Șerban Saru-Sinești, Maria Saru-Sinești

2= Andrei Pietraru, tânăr cu origine țărănească, o iubește pe Ioana, fiica lui Matei Boiu-Dorcani, boier și conservator legitimist. Această iubire îl determniă să renunțe la o logodnică pe carea credea sau spera să o iubească. Pentru a se afla în preajma femeii iubite stă șase ani în casa tatălui ei ca bibliotecar. Incitat de prietenul său, Culai, venit să-l readucă pe meleagurile natale, Andrei alege o soluție disperată de rezolvare, propunându-și ca până la miezul nopții s-o cucerească pe Ioana. Dar aceasta nu poate păstra secretul și Andrei este nevoit să-i spună adevărul tatălui ei, care se împotrivește relației. În final, Elena, fată în casă care îl iubește în taină pe Andrei, se hotărăște să plece. Ioana îi surprinde când își iau rămas bun și crede că cei doi au o relație. Disperat, Andrei încearcă să se sinucidă, reușește să se rănească, este salvat de prietenul său,Culai.

3=conflictele interioare: Andrei o vede pe Ioana ca simbolul feminității absolute, ideale si adevarata imagine a acesteia; conflictul Ioanei constă in drama căutării identității și neputința de a suprapune realitatea peste fantezie;Matei Boiu-Dorcani dorește refacerea statutului aristocratic al familiei;Elena dragostea imposibilă pentru Andrei.

      conflicte exterioare  între Prințul Bazil și Andrei (care trebuia sa se sfârșească printr-un duel), între Andrei și Matei,când iî dezvăluie relația cu fiica sa.

4=b.

tema este drama intelectualului dornic de o iubire absolută,care intră în conflict cu sine și cu ceilalți,pentru că îi este imposibil să se adapteze la realitate.

5= viața lui Andrei Pietraru este înscrisă hotarator in spațiul virtual al bibliotecii. Pentru Andrei Pietraru prizonier in spațiul cărților rătăcirea intr-o bibliotecă, in labirintul ei, este un act de martiraj pe altarul iubirii.

Pag.199

1=Andrei Pietraru poate fi comparat cu Julien Sorel(romanul,,Roșu și negru”de Sthendal) El intră, asemenea lui Julien Sorel, în iatacul Ioanei și-i declară, cu delicatețe, că-și sacrificase studiile, cariera numai din dragoste pentru ea. Are neșansa de a repeta, chiar involuntar, rolul arivistului clasic din romanul lui Stendhal,preferatul Ioanei:
"Daca astă-seară, până la ora douăsprezece, nu îi voi fi sărutat mâna , la ea în iatac... Asta-seară la ora douăsprezece... îmi voi sfărâma tâmpla cu revolverul."

2=Dintr-un portret publicat de ziaristul Deciu,care arată că Ioana este,,descendenta a trei logofeți și patru spătari"și că are în priviri,,o reverie cu viziuni medievale.”Ea este alintata de prieteni "jupânița", datorită mândriei reci și distante pentru strămoșii săi, boieri de viță veche, a căror genealogie era cercetată, de tânărul pasionat de istorie, Andrei Pietraru. Ioana Boiu o considera de strămoașa ei, Suzana Boiu,,patroana mea" și mărturisește că este,,idealul meu în trecut, o simt în sângele meu mai mult ca pe oricare dintre strămoși". Copia portretului pe care o face după tabloul original aflat la mânăstirea ctitorita de aceasta cutezătoare predecesoare seamănă foarte bine cu Ioana nu numai ca trăsături fizice, ci și ca fire.

Pag.200

1=o dramă în trei acte alcătuite din 14, 5 respectiv 7 scene; actiunea dramei, plasată în București, în anii 1913-1914; cadrul desfășurării întâmplărilor este casa lui Matei Boiu-Dorcani, „clădire veche, cu ziduri groase ca de cetate, în stilul Universității vechi'....................................................................
2= Actul III-tabloul I. Decorul reprezintă biroul elegant al secretariatului general al unui club, în anul 1913. Pe pereți sunt diverse caricaturi ale oamenilor politici; in scena se afla Maiorul M., domnul R. si Kneazul,care citește procesul verbal încheiat cu prilejul duelului dintre Andrei Pietraru și Prințul Bazil Șerban, care se terminase cu o dispută. Andrei era acuzat de martorii adversarului ca lovise dupa ce directorul de luptă strigase,,Halt" și-l rănise grav la umăr pe prinț și propuneau descalificarea acestuia. Martorii lui Andrei susțineau că lovitura fusese dată chiar când s-a auzit comanda, nu se punea problema descalificării.Se propune descalificarea, dar Kneazul consideră ca Pietraru procedase corect, decizia se amână. Acest tablou ilustrează ideea că Andrei Pietraru, dintr-un sentiment profund al onoarei, nu renunțase la duel, pentru a-i demonstra iubitei lui că poate avea și el demnitate aristocratică.

3=Didascaliile

-toamna anului 1913, in Bucuresti.

-casa lui Matei Boiu-Dorcani, o "clădire veche, cu ziduri groase ca de cetate" și anume biblioteca, "o încăpere mare cu fronton triunghiular, pe care e aplicat blazonul lucrat în lemn"

-Scena se întunecă treptat și personajele care apar au un aer "fantomatic" și "o vibrație artificială", semn că discuția se întâmplă în imaginația lui Andrei Pietraru. 

-Andrei Pietraru,,un tânăr ca de 30 de ani, înalt, delicat, fără să fie slab. Păr castaniu, fața palidă și ochii verzi-albaștri, foarte puternici, pătrunzatori. Are figura obosită de om mistuit de o frământată viață interioară. Fire bolnaviciosă, impresionabilă, când prea timidă, când excesiv de violentă. O neliniște și o nestabilitate în gesturi de aparat de mare precizie, sensibil la mai multe influențe deodată".

- Andrei Pietraru se dezmeticește brusc din visare și sare în picioare auzind glasul feciorului, îl roagă pe Șerban Saru-Sinești să nu fie supărat pe el, pentru că rupsese logodna cu fata cumnatului său; Andrei răspunde cinismului evident al lui Sinești printr-o sinceritate patetică.

-Andrei Pietraru este un timid,dovedește o bogată viață interioară, plină de idei fascinante, își face curaj într-o încercare disperată de a-și impresiona femeia iubită. 

Pag.201

1=Decorul reprezintă casa lui Matei Boiu-Dorcani și anume biblioteca,

2=În fantezia lui,Andrei crede că aflând despre duel, Ioana Boiu se tulbură puternic, își exprimă teama pentru viața Iui Andrei,și Bazil interpretează greșit emoția ei, crezând că este îngrijorată pentru viața lui. Tatăl ei își dă seama, cu bucurie, că este îndrăgostită de Andrei,consideră că fiica lui și Andrei sunt,,născuți unul pentru altul." Prințul Bazil își menține părerea ca tânărul este ,,un ratat" și amenință că se va duela.

3=Mai târziu,Ioana cu ironie și dispreț accentuează superficialitatea prințului și refuză cererea în căsătorie.În altă scenă Matei Boiu are o atitudine de apreciere față de Andrei,, singurul om care muncește aici". 

4=Prologul are rolul de a avertiza cititorul in legătura cu unele aspecte ale piesei. Astfel, Andrei își construise propria-i lume, care este paralelă cu realitatea. El visează că Ioana Boiu îl iubește cu adevărat, iar tatăl ei - Matei Boiu - îi apreciază și laudă calitățile și vede în el orice dar nu un servitor, însă realitatea este în antiteză cu visul său. Andrei își atribuie calități pe care cei din jur le-ar vedea în el.

a.Andrei Pietraru are viziunea unor figuri fantomatice din a căror „discuție” reiese dragostea pe care Ioana Boiu (fiica boierului) i-ar purta-o lui.

b. iar tatăl ei - Matei Boiu - îi apreciază și laudă calitățile și vede în el orice dar nu un servitor.

5= Matei Boiu vrea ca prin unirea Ioanei cu prințul Bazil neamul vechi de boieri să nu se stingă,să ducă  mai departe un neam de oameni care au stăpânit țara.Bazil nu este legat de țară,pleacă la Paris fără regrete.

 

Redactăm:

În prolog,Andrei Pietraru cercetează cu emoție un revolver, pe care îl lipește de inimă și,,zâmbește îngândurat și absent". Scena se întunecă treptat și personajele care apar au un aer "fantomatic" și "o vibrație artificială", semn că discuția se întâmplă numai în imaginația lui Andrei Pietraru.

   În final,  Andrei,nu mai are nicio emoție,ci doar un zâmbet alb, o liniște de mort", se împușcă în inimă, spunandu-i Ioanei cu ultimele puteri:,,Pe dumneata te-am ucis în mine Ești moarta mai moartă decât dacă n-ai fi existat niciodată". Disperată, Ioana strigă după ajutor. 

Pag.203

a.       Culai îl vizitează, aducând, in timpul stagnant al casei boierului, parfumul tare al realității prin încercarea încercarea lui de a-I readuce pe Andrei Pietraru la viața nemistificată,îi dă încredere în puterea lui de  a trece peste greutățile vieții.

b.       Andrei Pietraru este dominat de un orgoliu nemăsurat, crede că poate trece peste barierele sociale și poate să capete demnitatea umană de care fusese lipsit atâta vreme, din cauza condiției sociale umile. 

c.       Ioana îl tratează cu superioritate și răceală pe Andrei,spunându-i că trăiește în afara realității,doar în lumea cărților.

d.       Ioana este impresionată de curajul cu care intrase în iatacul ei, de faptul că se bătuse în duel cu printul Bazil, fără să țină seama de porunca ei, precum și că acesta repeta gestul lui Julien Sorel, personajul lui Stendhal, din romanul ei preferat.

B.

a. O acuză pe Ioana că inteligența ei este fabricată, nu se manifestă ca o componentă reală a capacității ei, deoarece se servește de mâinile și picioarele slugilor, cumpără fleacuri cu bani despre care nu știe nimic, pretinznd că face artă. Și astfel este desprinsă de realitate.

b. Ironia Ioanei este usturătoare în fața seriozițății lui Andrei.

c. Ioana îi spune lui Andrei care ezită în a marturisi iubirea lui că nu mai poate îndura rușinea de a se ascunde.

d.Șovăielile lui Andrei au dezamăgit-o pe Iosana și au întristat-o, făcând-o să se poarte rece și distantă  cu el..

pag.204

1= Atunci când Andrei șovăie să-i destăinuie tatălui ei legatura lor amoroasă, Ioana redevine disprețuitoare și vede, ca și tatăl ei, în modestul bibliotecar, un arivist mărunt, îl tratează cu superioritate și răceală, spunandu-i că nu poate fi iubită,,pe la colțuri”,ea dorește ca toți din jur să știe despre iubirea lor.

2=Andrei Pietraru este un intelectual stapanit de o mare neliniste existentiala. El este “un tanar cam de treizeci de ani”, bibliotecar in casa lui Matei Boiu-Dorcan. Tanarul renuntase la o logodna avantajoasa cu fiica unui profesor universitar si isi abandonase studiile pentru a fi in preajma Ioanei Boiu.Nu se bucură de aprecierea pe care o merită. Spațiul închis al bibliotecii i-a lezat dreptul la independență, l-a privat de libertatea necesară dezvoltării sale. Prizonier al destinului și prizonier al propriilor gânduri,nu se vede scăpat vreodată de o asemenea captivitate, dar încearcă să se evidențieze, cel puțin, printr-o putere de voință.Este tipul intelectualului stăpânit de neliniște. Nu atât biblioteca sau cercetările multiple l-au chinuit, cât această dragoste absolut dezinteresată. El a râvnit la o cunoa܈tere mai amănunțită a misterului feminin, întruchipat într-un suflet la fel de orgolios ca al lui.  Sinuciderea este pentru el nu o înfrângere, ci o demonstrație de forță, un gest al omului care nu s-a împăcat cu soarta, care are curajul să rostească el – ultimul cuvânt. Ultimul cuvânt al său este adresat tot Ioanei, fiind ܈i expresia renunțării la dragostea absolută, atât de mult râvnită, în favoarea orgoliului. Dragostea adevărată poate cunoa܈te despărțirea numai odată cu moartea.

3= Andrei îi povestise lui Culai Darie,prietenul său, despre întâlnirea din iatacul Ioanei, de la care se scursese o săptămână și-i marturisește că viata lui se schimbase de atunci. Culai este ironic, observase că Andrei este tot bibliotecar, că slugile îl tratează ca pe egalul lor, iar domnii eleganți care veneau pe la familia Boiu nu-i răspund la salut, decât daca se si pleacă. Culai îi spune că Andrei nu este un învingător, Ioana se poartă rece,socotind că aventura lor fusese doar un capriciu al ei, de care începuse să se sature. Culai îl acuză că era nedemn s-o necinstească pe fata stăpânului său, în propria lui casă, că se comporta josnic, ducând o viata de prefacătorie, de minciună față de omul care-l plătea. Îi atrage atenția și asupra receptării de către Matei Boiu a iubirii lui, pentru ca îl va bănui ca-l interesează numai averea fetei și nu-l va crede nimeni că este un,,nebun sincer".

 Când îl salvează pe Andrei,Culai i se adresează Ioanei:„Andrei al d-voastra a murit”,replica lui  echivalează cu o dovadă supremă a recuperării onoarei pierdute.

Pag.205

4=Prietenul lui Andrei,Culai nu îl poate înțelege, nu pricepe de ce o iubește așa mult pe Ioana și insistă ca Andrei să plece cu el la Văleni. Însă Adnrei este prea orgolios ca să renunțe și amenință chiar că se va sinucide dacă nu va săruta mâna Ioanei. Culai este cel care iî ambiționează pe Andrei să vorbească cu Ioana și să-i spună ce simte pentru ea, să nu plece când aceasta îl tratează cu indiferență și dispreț.

5=Matei Boiu nu poate înțelege cum fiica lui putuse deveni amanta unui fiu de țăran, a unui slujitor. La aceste cuvinte, Andrei, care ascultase sfios și respectuos toate acuzațiile, se simte profund jignit și devine, brusc, de o autoritate agresivă:,,Cu sau fără binecuvântarea dumitale, Ioana e nevasta mea". Clocotind de furie, îl acuză că-i insulta tinerețea și că ar fi fost inutil dacă ar fi venit cinstit să-i mărturisească iubirea pentru Ioana, deoarece i-ar fi,,ridicat în față o haită de stramoși, care să-mi conteste dreptul de a fi eu însumi". Matei Boiu Dorcani, cu un dispreț amar, regretă că Andrei nu face parte din lumea aristocratică, pentru că l-ar fi putut pălmui după cununie, dar așa totul este zadarnic. Pentru că i-a luat fata,,floarea cea din urmă a sângelui meu sfârșit", nu va da socoteala nimănui, nu va suporta niciun fel de consecințe pentru mârșăvia lui. Andrei îl sfătuiește s-o dezmoștenească pe Ioana, deoarece el nu este un vânător de zestre, dar Matei, vlăguit de durere, ripostează spunând că ar da tot ce are,,pentru ochii curați ai fetei mele de dinainte" și-l asigură, cu ironie, că se va simți bine în averea adunată de generații.

 

ESEU

Andrei Pietraru este intelectual, exercită profesia de bibliotecar, în casa moșierului Matei Boiu Dorcani, dar nu se bucură de aprecierea pe care o merită. Spațiul închis al bibliotecii i-a lezat dreptul la independență, l-a privat de libertatea necesară dezvoltării sănătoase Prizonier al destinulu și prizonier al propriilor gânduri, Andrei Pietraru nici nu se vede scăpat vreodată de o asemenea captivitate, dar încearcă să se evidențieze, cel puțin, printr-o putere de voinț܊ă incomensurabilă. În cazul lui Andrei Pietraru, neconcordanța dintre statutul social ܈și cel psihologic relevă ܈în neconcordanța dintre perceperea conceptelor de valoare ܈și nonvaloare de către societate ܈și de către eul său lăuntric. Spaț܊iul închis al bibliotecii îi permite o cunoaștere teoretică, dar nu ܈și una empirică. Andrei Pietraru este tipul intelectualului stăpânit de neliniști.În cazul său, ceea ce-l face să suporte toate tulburările este dragostea pentru Ioana Boiu. Nu atât biblioteca sau cercetările multiple l-au chinuit, cât această dragoste absolut dezinteresată. El a râvnit la o cunoaștere mai amănunț܊ită a misterului feminin, întruchipat într-un suflet la fel de orgolios ca al lui. Spre deziluzia tuturor, Andrei Pietraru se anulează pe sine din punct de vedere social, fiind convins de faptul că unica provocare demnă de admirație nu este succesul social, dar cunoașterea dragostei absolute. El însuși își pregătește pedeapsa, în caz de eșec, pentru că dragostea este la acea etapă când nu mai poate fi tăinuită, din simplul motiv că se transformă în obsesie. Andrei Pietraru fiind un adept al totului sau al nimicului. Autorul a rezervat calificativul de suflete tari, desigur, personajelor principale ale piesei. Sufletele tari sunt Ioana Boiu, jupânița orgolioasă, voluntară, dar și romantică ș܈i Andrei Pietraru, bibliotecarul plebeu îndrăgostit de dânsa. Pivotul piesei stă în cucerirea fetei trufașe de timidul exasperat.Ioana Boiu este un suflet tare, deoarece trăiește după principiul neacceptării unui destin provizoriu, având în spate experiența Suzanei Boiu, model al feminității, dar ܈și al puterii de decizie. Ioana Boiu întruchipează prototipul femeii moderne, independente, dar stăpânită de pasiune. Andrei este modelul cel mai autentic al sufletului tare intuit ș܈i conceput de autor. El î܈și dezvoltă din timiditatea nativă un simț܊ al insistenței, al puterii de combatere ܈și al perspicacității. Ioana Boiu cunoaș܈te latura combatantă a lui Andrei Pietraru în scena seducerii, ca ulterior, să fie dezamăgită. Spre deosebire de alte tipuri de intelectuali din literatura română, Andrei Pietraru nu este lipsit de sensibilitate, dar aceasta nu reprezintă o dovadă a vulnerabilității sale, ci un tribut la personalitatea sa de excep܊țiie. Prin urmare, sinuciderea este pentru el nu o înfrângere, ci o demonstrație de forță, un gest al omului care nu s-a împăcat cu soarta, care are curajul să rostească el – ultimul cuvânt. Ultimul cuvânt al său este adresat tot Ioanei, fiind ܈i expresia renunțăriii la dragostea absolută, atât de mult râvnită, în favoarea orgoliului. Dragostea adevărată poate cunoaște despărțirea numai odată cu moartea. Este moartea unui ideal, dar și eliberarea lui Andrei Pietraru din spațiul, devenit sufocant, al bibliotecii și transferul său in spațiul natural al satului românesc.

 

Altă caracterizare:

Prologul are rolul de a avertiza cititorul în legătură cu unele aspecte ale piesei. Andrei își construise propria-i lume, care este paralelă cu realitatea. El visează că Ioana Boiu îl iubește cu adevărat, iar tatăl ei - Matei Boiu - îi apreciază și-i laudă calitățile și vede în el orice dar nu un servitor, însă realitatea este opusă cu visul său. Andrei își atribuie calități pe care cei din jur le-ar vedea in el.
Andrei este un însetat de absolut, vrea cu orice preț să fie desupra tuturor,este un idealist pentru că își închipuie că o asemenea dragoste poate rupe barierele sociale, că Ioana Boiu ar fi în stare să-i redea întreaga demnitate umană, de care simțea că îl lipsește, condiția sa umilă.Își petrece majoritatea timpului în biblioteca familiei Boiu, urmărind fiecare gest al Ioanei, fiind complet fascinat de ea. Pentru el, iubirea pentru Ioana este totul, ajungând o obsesie care se menține din cauza setei sale pentru absolut.
Prietenul său,Culai nu îl poate înțelege, nu pricepe de ce o iubește pe Ioana și insistă ca Andrei să plece cu el la Văleni. Adnrei este prea orgolios ca să renunțe și amenință chiar că se va sinucide dacă nu va săruta mâna Ioanei. Astfel,Culai este cel care îl ambiționează pe Andrei să vorbească cu Ioana și să-i spună ce simte pentru ea, să nu plece când aceasta îl tratează cu indiferență și dispreț.
În momentul în care își deschide inima față de Ioana el se așteaptă la copmasiune, la iubire, la o reacție pozitivă a  ei, care sa îi confirme imaginea idealizată despre ea. Însă ea nu este precum și-a imaginat, îl tratează cu ironie și cinism, se poartă cu el ca o stăpână cu servitorul său umil. Orgoliul lui Andrei nu suportă și se hotărăște să nu renunțe până când Ioana nu va fi a sa. Este dezamăgit și când află părerea lui Matei Boiu despre căsătoria sa cu Ioana.
Chiar dacă el este un intelectual ratat, cu adevărat îndrăgostit de Ioana Boiu, el nu este văzut așa și de restul personajelor: Ioana îl vede ca pe un ambițios, un posibil haiduc pe care ar putea să-l salveze de la moarte; Matei Boiu îl vede ca pe un vânător de zestre; Culai vede în el un intelectual ratat, dar nu îi poate înțelege motivele, pentru că Andrei îi este superior din punct de vedere spiritual.
Însă Andrei este orgolios în iubirea sa pentru Ioana, este misogin și dă dovadă de elitism, pentru că întotdeauna optează pentru ceea ce e mai sus, mai aparte. Pentru el totul trebuie să fie superior, atât mental cât și social, material. Dovada este că el o iubește pe Ioana pentru că intuiește în ea o valoare intelectuală superioară, pe când iubirea pe care i-o poartă Maria trece neobservată. Relația celor doi este de tipul iubire-vanitate, deoarece se resimte mereu o confruntare de orgolii, o dorință reciprocă de subordonare a partenerului. Ioana este impresionată de faptul că, deși batjocorit, Andrei nu renunță,dar nu se îndrăgostește cu adevărat de el, fiind prea lucidă.
Orgoliul lui Andrei se manifestă și prin participarea la duel, atitudine menitaă să o impresioneze, să o emoționeze și de ce nu să o și cucerească pe Ioana. Sinuciderea sa reprezintă de fapt recunoașterea că drumul ales de el este unul greșit.
Relatța lui Andrei cu Ioana nu este menită să reziste tocmai datorită luptei de orgolii, dovadă că e de  ajuns un mic moment delicat pentru ca totul să se termine. Andrei luptă cu mentalități încremenite  pe care nu reușește să le clintească, însă el reușește să treacă peste obsesia pentru Ioana și pleacă la Valeni. Nu este capabil de compromis, de a iubi cu rest; este secătuit după iubirea pentru Ioana, nu se mai poate îndrăgosti de nimeni
Realitatea îl lovește brusc, el înțelege că ceea ce a trăit nu a fost o iubire autentică. Iubirea lui pentru Ioana înseamnă moarte spirituală, dar și o posibilă renaștere.
În final se poate spune că Andrei Pietraru est un personaj cu un orgoliu deosebit de mare, pe care nu reușește să-l înfrângă, un personaj obsedat de ideea absolutului, un intelectual.

Pag.206

1=formele de adresare:

Andrei:recomandația dumneavoastră...să mă culc?

Ioana:spune ce ai de spus...iar te-ai încurcat...eh!hai să te ajur...te ascult...ia să vedem....gata...nu începi?...

2=Indicațiile scenice devin mijloace de caracterizare directă a personajelor:Andrei și Ioana, dau interpretarea exactă și extrem de expresivă a scenei,sunt necesare privitoare la gestică:Andrei își frământă nervos mâinile,are o mutră plouată, mișcarea scenică:Ioana se așează,își aranjează rochia, tonalitatea:tonul Ioanei ironic,mirare comică,zâmbet rece,și intensitatea vocii Ioanei îl intimidează pe Andrei.

Pag.207

3=enunțuri ironice:,,Spune ce ai de spus.Poate să fie totuși ceva interesant.Dar,știi,cât mai rezumat posibil....Ia de pildă o poză frumoasă...dacă poți pune și puțină culoare...

4=Andrei este încurcat, sfios și rugător, îi destăinuie că nu mai poate dormi, nu mai poate lucra, însă ironia ei este usturătoare si-l intreaba, ca pe un bolnav, daca pulsul este regulat. Atitudinea ei batjocoritoare îl face să pară un personaj de comedie, ridicol și penibil.

5=Spre surprinderea arogantă a Ioanei, Andrei este încurcat, sfios și rugător, îi destăinuie că nu mai poate dormi, nu mai poate lucra, însă ironia ei este usturătoare si-l întreabă, ca pe un bolnav, dacă pulsul este regulat. Atitudinea ei batjocoritoare îl face să para un personaj de comedie, ridicol și penibil. Ioana este rece, sarcastică, îl apostrofează batjocoritor, contrariindu-l.

6=Ioana este mândră, caustică, ironică, afisandu-și superioritatea, îl tratează cu ironie și cinism, se poarta cu el precum se poartă o stăpână cu servitorul său umil.

Pag.208

3=Punctele de suspensie marchează întreruperea momentană în replicile lui Andrei care cere să fie crezut în sentimentele lui,repetă cuvinte respirând pentru a fi înțeles,dorește să dovedească adevărul.

4=Repetiția cuvintelor,,crede-mă”este asemenea unei rugăminți,unui strigăt încercând disperat să se dezvinovățească în fața Ioanei care îl acuză că este un vânător de zestre.

5=Pentru Ioana, el este suflet de sluga,nu mai este Andrei, cel din seara în care și-a mărturisit iubirea, este înlocuit cu Andrei servul, care nu se poate ridica, în viziunea Ioanei, din statutul de slugă. 

6=Andrei o întreabă pe Ioana:,,daca m-aș omorî, m-ai crede?". Ioana îi răspunde,,cu o ucigătoare batjocură:,, Iar să te omori?". Liniștit Andrei se împușcă în inimă, spunând cu ultimele puteri: "Pe dumneata te-am ucis în mine Ești moartă, mai moartă decât dacă n-ai fi existat niciodată.Ioana strigă după ajutor. Sinuciderea lui este percepută drept o confirmare a valorii pe care o are, a tăriei de caracter și a veridicității sentimentelor sale.

7=Andrei Pietraru nu moare, în schimb interiorul său se frânge, se sparge în cioburi multiple din care acesta nu mai ştie cum să-şi reconstruiască viaţa. Iubirea absolută, care reprezenta liantul, a dispărut. Viaţa a devenit o mare necunoscută. Sinuciderea este pentru el nu o înfrângere, ci o demonstra܊ie de for܊ă, un gest al omului care nu s-a împăcat cu soarta, care are curajul să rostească el – ultimul cuvânt. Ultimul cuvânt al său este adresat tot Ioanei, fiind ܈i expresia renun܊ării la dragostea absolută, atât de mult râvnită, în favoarea orgoliului. Dragostea adevărată poate cunoa܈te despăr܊irea numai odată cu moartea.

Pag.210

8=Andrei Pietraru este un personaj tipic, întruchipând intelectualul însetat de absolutul în iubire și trăind în lumea ideilor pure. De șase ani era îndrăgostit în taină de Ioana Boiu-Dorcani și, ca să poată sta în preajma ei, își întrerupe studiile și devine bibliotecar în casa boierului Matei Boiu-Dorcani. Ioana,,jupânița" este indiferentă, rece, distantă, inaccesibilă, de o distincție strivitoare, dezarmantă pentru tânărul îndrăgostit modest. Se poate spune că Ioana nici nu-l observase pe Andrei, considerându-l una dintre slugile lor. Conflictul dintre idealul de iubire și neputința aplicării în viața reaiă pricinuiește drama de conștiință a lui Andrei Pietraru. Se hotărăște să-și mărturisească, după șase ani, dragostea. Asemenea personajului din romanul,,Roșu și negru"intră în iatacul Ioanei și-i declară, cu delicatețe, că-și sacrificase studiile,din dragoste pentru ea. Tânăra îl respinge disprețuitoare, considerându-l un ratat, atitudine care stârnește orgoliul tânărului și-l face să devină categoric și agresiv. Impresionată și copleșită de îndrăzneala barbatească dominatoare, Ioana cedează și timp de o săptămână cei doi tăinuiesc relația. Andrei este șovăitor,nu se poate încă adresa tatălui ei, curajul i se consumase și redevenise același bărbat nesigur și nehotărât. Își ia rămas bun de la Elena și, brusc, loana redevine aristocrata disprețuitoare, văzând el un arivist mărunt,,un suflet de slugă”,nu-l crede în stare să se sinucidă.Înjosit, jignit in demnitatea lui și mai ales în sentimentele lui de dragoste pentru care sacrificase tot, Andrei Pietraru se sinucide,mărturisind că dorise să ucidă în el iubirea.

ESEU:

                  Tema și viziunea despre lume în drama,,Suflete tari”

Conținutul și personajele dramei ar putea fi analizate pornind de la cele doua metafore specifice autorului: a jo­cului ielelor și a patului procustian. Cea dintâi apare chiar în prologul lucrării, după indicațiile de regie care descriu cadrul acțiunii.
În biblioteca vechii case a boierului Matei Boiu-Dorcani, tânărul Andrei Pietraru stă pe un scaun, examinând un revolver și are viziunea unor figuri fantomatice, care se încheagă din văzduh, parcă într-o horă de iele. Din vorbele acestor întrupări eterate reiese dragostea pe care Ioana Boiu,fiica boierului, i-ar purta-o lui Andrei, aceasta fiind absolutul întrezărit de tânăr și pe care el îl caută.

Sub semnul acestui prolog stă întreaga acțiune a dramei,plasată în București,anii 1913-1914,cadrul

cadrul desfășurării întâmplărilor este casa lui Matei Boiu-Dorcani. În acest interior aflat în afara timpului curgător, personajele trăiesc într-un plan ideal, urmărind, fiecare, o himeră, de parcă ar fi văzut,,jocul ielelor.” Pedepsit să rămână fixat într-o idee și trăind dureroase revelații, fiecare dintre eroi devine un,,suflet tare” capabil să treacă peste orice obstacol, pentru a și-o realiza.
Cel dintâi,,suflet tare” este Andrei Pietraru, intelectual cu mari perspective în lumea universitară, rupe logodna cu nepoata lui Sinești, de dragul iubirii absolute pentru inaccesi­bila Ioana Boiu. Atras în timpul nemișcat din casa moșierului, Andrei Pietraru este, de șase ani, bibliotecar-secretar al bătrânului, renunțând la cariera și la viața personală și urmărindu-și ca un halucinat idealul.
Într-o zi, un fost coleg de școală,Culai, îl vizitează, aducând parfumul tare al realității.
Încercarea lui de a-I readuce pe Andrei Pietraru la viața nemistificată, se lovește de încrâncenarea cu care tânărul își apără himera:,,E și asta o boală ca celelalte. Unii mor de cancer, alții de tuberculoză (surâzând, cu un calm groaznic:) Eu voi muri pentru că am avut nenorocirea s-o cunosc pe domnișoara Ioana Boiu.”

Insultat, la teatru, de prințul Bazil Șerban,pretendent la mâna Ioanei, Andrei îl provoacă la duel, relevând un curaj vecin cu nebunia.
Jignită în mândria ei aristocratică, Ioana Boiu intervine intre cei doi, pe considerentul ca un print nu se poate bate cu un "servitor'; chiar ea ii cere scuze lui Andrei, in numele lui Bazil, din dorinta de a-si apara casta de ,,atingerea” claselor de jos.
Indus în eroare de această intervenție ,pe care o consideră izvorată din iubirea pentru el, Andrei se hotărăște să-și dez­văluie sentimentele; și cum alternativa iubirii absolute nu era decât moartea, tânărul decide ca, până la miezul nopții, să-i sărute mâna Ioanei sau să se împuște.
Confruntarea dintre cei doi (actul al II-lea, scenele 3 si 5) reprezintă ciocnirea a două,,suflete tari' care ar fi trebuit să iasă din convențiile sociale și să se unească în absolut.
Cuvintelor calde ale lui Andrei,care invocă viața sacrificată pe altarul iubirii, Ioana le opune o ironie rece, necruță­toare și superioară.
Andrei are, dintr-o dată, revelația îngustimii spirituale și afective a ființei iubite și-i strigă adevărul: ,,Știi dumneata cine e ridicol dintre noi doi, domnisoară? Ei bine, dumneata ești binecrescuta, culta, manierata, iar eu sunt aici adevărat ca viața însăși'.
Sosirea lui Matei in camera Ioanei îi face complici pe cei doi tineri:Andrei asteptă ascuns plecarea bătrânului.
Sleită sufletește și având relevația meritelor lui Andrei, Ioana devine o altă persoană, de parcă s-ar fi contopit cu strămoașa Suzana Boiu: ea acceptă iubirea plebeului Pietraru, așa cum, altădată, Suzana se măritase cu un haiduc impresionată de curajul lui.
Peste câtva timp. când Ioana cere ca legătura lor să fie normalizată, Andrei vorbește cu bătrânul Matei Boiu-Dorcani, este si el un,,suflet tare'. Înfățișat ca un bărbat de aproape șaptezeci de ani cu o privire nepământeană, Matei trăise, după moartea unicului sau fiu, cu nostalgia reînvierii clasei boierești și cu durerea ca neamul su important în istoria țării, se va stinge. Mângâierea sa era gândul că Ioana s-ar putea căsători cu un prinț, păstrând ast­fel locul familiei în această istorie.
Atitudinea lui este dură față de Andrei, îl consideră un,,vânător de zestre.”

 Deznodământul este însă altul: surprinzându-l pe Andrei, sărutând-o,în timp ce-și lua rămas bun de la Elena, Ioana se consideră în­șelată. Pentru a-i dovedi că nu are dreptate, Andrei se împușcă, asumându-și ultimul absolut. Tânărul nu moare însă, ceea ce este anu­lat fiind sentimentul lui anterior:,,Pe dumneata te-am ucis în mine. Ești moartă, mai moartă decât dacă n-ai fi existat niciodată.”
Cel de-al treilea,,suflet tare” este Ioana Boiu,supranumită,,Jupânița”, este descendenta a trei logofeți și a patru spăari,își poartă, cu mândrie, frumusețea și cultura istorică.Arogantă și rece, legată  de țara ei și făcându-și un model din Suzana Boiu, Ioana este un personaj memorabil.
Și ea a trăit în afara realității, în aerul de gheață al trecutului,a fost prizoniera timpului oprit din casa părintească. Pentru o clipă, drumul ei s-a întretăiat cu acela al lui Andrei,un alt chinuit al idealului, despărțindu-se apoi, pentru tot­deauna.

    ,,Suflete tari” de Camil Petrescu, se încadrează în o drama de idei  prin structura specifică genului dramatic, prin conflictul dintre idealul iubirii absolute și realitate.
În intenția autorului, drama reprezintă o replică la roma­nul,,Roșu și negru” de Stendhal, dar cu o modificare esențială: in locul tacticii pe care Julien Sorel o utilizează luni întregi, pentru a o cuceri pe domnișoara de la Mole, eroul lui Camil Petrescu izbutește,în numai 40 de minute, să caștige iubirea inaccesibilei Ioana Boiu. Deosebiți total sunt și protagoniștii celor două opere:,,doream să creez  un erou cu totul opus celui din roman, nu un ambițios rece și calculat, căci nu mă interesa în primul rând un,,caracter”, ci dimpotrivă un chinuit al revelațiilor în conștiință.” (Camil Petrescu).

Pag.211—EVALUARE

1=,,tot”=ghilimelele au un rol ironic,pentru a defini ansmblul vieții din care nu lipseşte nimeni sau nimic; cât există.

2=sinonime:patima-setea;absurd-ridicol;

3=figuri de stil:epitet,,soarta crâncenă”;repetiție:,,dumneata”

4= motive:dreptate sociala. justitie absoluta

5=Indicațiile scenice arată starea de neliniște,furie a lui Gelu în fața lui Sinești care este calm,vizibil prefăcut.

6=,,Nu poți suporta ideea că eu sunt ministrul justiției...dar numai fiindcă dumneata m-ai condamnat,să iei în serios acestă condamnare e absurd,e ridicol”....

7= O scenă cheie a piesei este întâlnirea lui Gelu cu Saru-Sineşti, scenă puternică, un duel verbal între Gelu și Sinești, opozanți ireductibili.  Ministrul îl atacă prin surprindere pe Ruscanu, invocând tocmai moralitatea pe care Gelu o apără. Replicile sarcastice ale lui Sineşti dezvăluie abilitatea personajului, care conduce discuţia pe terenul logicii. Gelu află că tatăl său s-a sinucis. 

8=Sineşti, ministrul justiţiei este inteligent şi, in acelaşi timp fără scrupule, necruţător, tipul politicianului versat şi orgolios. Sineşti e un luptător mai abil decât Gelu, ştie să atace prin surprindere, să-şi domine adversarul. Spirit versat in controverse si dotat cu o abilitate diabolica, rastoarna premisa de acuzat, devenind un acuzator vehementSineşti îi vorbeşte lui Gelu despre tatăl acestuia 

 Gelu este caracterizat prin limbaj, fapte, framântari sufletesti. Toate acestea dovedesc că este un personaj complex, care-si pune probleme grave. Este lucid, inteligent, orgolios, încapatânat si are puterea sa-si asume cu demnitate erorile: intransigenta fata de greșelile celor din jur, convingerea ca judecatile lui sunt infailibile.

Cei doi se confruntă direct in actul al III-lea, dar rezultatul este nedecis, pentru că oricât ar încerca temutul avocat să îndrepte discuţia pe terenul strict al logicii, acesta se loveşte de firea fanatică, însetată de absolut, pe care tânărul redactor a moştenit-o de la tatăl său.

9= Opera dramatică este textul în care autorul își exprimă gândurile, ideile, viziunea în mod indirect, prin intermediul unor personaje angajate într-o acțiune ce se derulează rapid în fața spectatorilor, fiind generată de conflicte puternice. Titlul piesei este metaforic.

Dialogul dramatic este principalul mod de expunere: întâlnirea lui Gelu cu Saru-Sineşti, scenă puternică, un duel verbal între cei doi.

Personajele din fragment sunt: Gelu cu Saru-Sineşti. Gelu este un personaj complex, care-și pune probleme grave,este lucid, inteligent, orgolios. Sineşti, ministrul justiţiei, este inteligent şi, in acelaşi timp fără scrupule, necruţător, tipul politicianului versat şi orgolios.

 Indicațiile de regie-didascaliile- devin un mijloc de caracterizare a personajului: caracterizat direct, in didascalii, Gelu este orgolios, încapatânat si are puterea sa-si asume cu demnitate erorile.