poezia: Morgenstimmung - Tudor Arghezi

Poezia ,,Morgenstimmung”” de Tudor Arghezi a aparut in revista ”Lumea. Bazar saptamanal”, fiind inclusa apoi si in volumul de debut al poetului, ”Cuvinte potrivite”.

Context literar. Poezia face parte din volumul Cuvinte potrivite si se inscrie in lirica erotica argheziana de inceput in care sentimentul aduce starea de incertitudine si susceptibilitate. Se resimt inflexiuni eminesciene de factura romantica, dar nu de-asa maniera incat sa fie vorba de epigonism, autorul reusind sa imprime nota personala atat la nivelul formei, cat si la cel al continutului.

Poezia este în spiritul curentului modernist prin adâncirea lirismului,limbajului poeti metaforic și simbolic,uneori șocant.

Genul și specia literară:Poezia Morgenstimmung este o artă poetică a liricii argheziene, pentru că exprimă concepţia lui despre rolul şi menirea artei de a elogia Iubirea/Frumosul, ca principale surse de cunoaştere şi autocunoaştere.

.Tema poeziei este dragostea, definirea poetica a starii de indragostit sub forma sonora a cantecului care iti invadeaza spatiul interior si te transforma in asa fel ca nu te mai recunosti, iti pierzi echilibrul, stabilitatea. Dragostea apare cu referire, reciproca, eu si tu relationeaza fluctuant, cu alternanta de inchidere (refuzul sentimentului), deschidere (acceptarea lui chiar fara voie) sugerand tulburarea pe care o provoaca noile trairi, dar si armonia dintre cei doi.

Teme si motive ale poeziei "Morgenstimmung":
. Iubirea imposibila dintre doua fiinte apartinand unor lumi diferite.
. Manastirea, spatiu predilect pentru revarsarea harului divin, pentru hierofanii.
.  Muzica si dragostea, doua componente importante ale lumii cosmice, proiectii ale unei entitati supramateriale.
. Implicarea intregii naturi in acest spectacol unic al vietii.
. Ritualul cosmic al comemorarii actului erotic in cazul a doua fiinte apartinand lumii vii si celei moarte. Elfa apartine vietii, pentru ca ea detine energia repetabilitatii genetice, barbatul, in schimb, apartine lumii mortilor, pentru ca trupul sau nu poate fi reincarcat succesiv pentru un nou ciclu de viata.
Titlul Morgenstimmung este de origine germana, cuvantul fiind compus din cei doi termeni: ”morgen”, ce inseamna dimineata, si ”stimmung”, cu sens de dispoziție, stare sufleteasca. Impreuna, cele doua cuvinte au intelesul de stare de dimineata, sau, intr-o traducere mult mai libera: dulcea chemare a timpului auroral. In acceptie metaforica, titlul poate semnifica si starea de spirit a inceputului unei noi epoci sentimentale, a unei noi stari emotionale: iubirea.
Compoziția

Poezia Morgenstimmung este structurata in 5 cvinarii, sub forma unui monolog adresat, in care exprimarea sentimentului de iubire se face gradual dpdv emotional, pornind de la sovaiala, la tentatie, apoi la bulersare, si ajungandu-se, in sfarsit, la asumarea erosului.

Compoziţional şi stilistic, se remarcă formula de monolog adresat, adoptată chiar de la început („Tu ţi ai strecurat cântecul în mine...”), ritmul divers, versurile de lungimi diferite. Rima este predominant încrucişată, cu excepţia ultimelor două versuri din strofa a treia (centrală): clape/ aproape.

Idei poetice,mijloace artistice

Strofa I ilustreaza rememorarea momentului erotic initial, incipitul fiind reprezentat de adresarea directa catre iubita ce si-a strecurat farmecul in inima indragostitului: ”ti-ai strecurat cantecul in mine”.
Imprudenta sufletului zavorat pana atunci permite iubirii sa-l copleseasca, metafora cantecului sugerand impactul pe care surpriza sentimentului il exercita asupra eului poetic.
In strofa a doua, calea de comunicare erotica este ”fereastra sufletului”, uitata deschisa, prin care cantecul iubirii patrunde nestigherit si umple cu vraja sa ”cladirea toata”, ilustrativa in acest sens fiind enumeratia ”sertarele, cutiile, covoarele”. Iubirea trezeste toate simturile eului liric, metafora sinestezica a parfumului auditiv ”lavanda sonora” sustinand aceasta idee.
Metafora manastirii sufletului sugereaza ideea ca dragostea este un sentiment sacru.
In strofa a 3a, iubirea se insinueaza pana in cele mai ascunse zone sufletesti, eul liric ramanand surprins de sentimentul care il ia in stapanire si care mai intai ”intra sa sape”, apoi capata concretete prin cantecul pianului si prezenta iubitei ”cu cantecul si degetul tau mic/ care pipaia mierlele pe clape/ si-ntreaga ta faptura aproape”.
Strofa a 4a surprinde amplificarea emotiei erotice a indragostitului, forta sentimentului de iubire il bulvereseaza, il nauceste, eul liric perceptand stare interioara ca pe o furtuna dezlantuita in sine.
”Vijelia” starnita in sufletul plin de iubire ii imbogateste senzatiile, iar trairile devin slabiciuni.
Ultima strofa cuprinde 2 interogatii retorice cu rol de autoadresare mustratoare: ”de ce-ai cantat, de ce te-am auzit?”.
Uniunea totala aduna la un loc cele doua lumi, desfiintandu-le decalajele. Adresarea directa din finalul poeziei ”te-ai dumicat in mine vaporos” exprima asumarea deplina a sentimentului si implinirea cuplului.

Interogatia din strofa finala este o expresie a starii de nesiguranta in fata inexplicabilului, a incercarii de rezistenta a eului in fata cantecul sirenei ca ispita a dragostei, insa nu exista cale de intoarcere deoarece contopirea cu sentimentul este ireversibila, el a patruns si visceralul, in sens concret si abstract deopotriva, un fel de taina a impartasirii din celalalt suprapusa peste unicizarea, compactizarea cuplului de indragostiti ("te-ai dumicat in mine vaporos'). Termenul vaporos transmite senzatia de bine, de euforie ce se produce in momentul intalnirii/misterioase a contrariilor, a lumii de sus si a celei de jos, intre concret (jos, viata) si abstract (sus, moarte). Dragostea este astfel invingatoare o data cu recunoasterea, intalnirea celor doi, antiteza finala trimitand la ideea-ca dragostea integreaza moartea vietii, e o forta unificatoare.

Limbajul artistic este cel specific liricii argheziene, stilul inovator inscriindu-se in expresivitatea poeticii culturale. Metafora este principala figura de stil. ”Cantecul” este laitmotivul metaforic prin care se sugereaza insinuarea sentimentului de iubire in cele mai ascunse zone ale sufletului. O alta metafora este ”vijelia”, simbol al bulversarii interioare, furtuna provcata de senzatiile si emotiile erotice.
Simbolurile lirico-filosofice sunt esentiale pentru substanta poeziei ”eu/tu”, ”Morgen”, ”sus/jos”, etc, intrucat definesc ambiguitatea semnificatiile lirice, ca trasatura proprie poeziei moderne.
Misterul iubirii este sugerat prin cele doua interogatii retorice ”de ce-ai cantat, de ce te-am auzit” cu rol de autoadresare mustratoare pentru eul liric ce se simte complesit de forta sentimentului.

Concluzie:

Morgenstimmung este una dintre cele mai reprezentative creatii erotice ale lui Arghezi. in aceasta poezie, autorul isi precizeaza atitudinea maturitatii fata de iubire, "rezolva drama nepotrivirii esentiale, prin solutia mistica a fuziunii sufletesti,este poemul chemarii la viata, al intoarcerii poetului din claustrare in lume.