ULTIMA NOAPTE povestire

SUBIECTUL este mai degraba un pretext, romanul reconstituind experienta cunoasterii prin iubire - monografia unui sentiment - gelozia, si experienta confruntarii cu moartea de pe front.

CARTEA INTAI.

I. La Piatra Craiului, in munte. Naratorul, Stefan Gheorghidiu arata ca in primavara anului 1926, ca sublocotenent proaspat, intaia data concentrat ia parte la fortificarea vaii Prahovei, dupa care este mutat langa masivul Piatra Craiului, in alt regiment, ce se ocupa tot cu fortificarea zonei. Fortificarea facuta prin saparea de transee, ce ar fi putut fi distruse de "zece porci tiganesti, cu boturi puternice", pusi pe ramat, afirma Gheorghidiu, desi "se dadeau asigurari in parlament" ca "suntem bine pregatiti" pentru razboiul care vine.

La popota, camarazii lui Gheorghidiu incep o discutie"iscata de o gazeta adusa de la aprovizionare", de unde ei aflasera despre un barbat din asa zisa societate buna, care si a ucis nevasta necredincioasa si a fost absolvit de vina de catre judecatorii lui. Prin dialog, fiecare opinie este corelata cu trasaturile fizice si morale ale sustinatorului, lucru care demonstreaza ca autorul stapaneste arta portretistica, ilustrand relativismul ca modalitate estetica moderna.

Stefan cere in timpul dezbaterii capitanului o invoire pentru a pleca la Campulung, dar este refuzat. Drept urmare, iritat de simplismul discutiilor ( capitanul Dimiu, cel care il refuzase considera ca nevasta trebuie sa fie nevasta, iar capitanul Corabu,"tanar si crunt ofiter" ca femeia e libera sa faca ce vrea. Floroiu, un capitan fin, delicat si visator considera ca "dreptul la dragoste e sfant.unei femei trebuie sa-i fie ingaduit sa-si caute fericirea". Gheorghidiu are o interventie exploziva, agresiva , vorbind sincer numai despre trairile si perceptiile proprii:"Cei care se iubesc au drept de viata si de moarte unul asupra celuilalt". Discutiile minimalizeaza superioritatea sentimentului de dragoste si+i declanseaza eroului prima experienta a cunoasterii - iubirea, dominata de incertitudini. Sublocotenentului Orisan , care intuia ca Gheorghidiu sufera psihic, i se confeseaza dupa iesirea din popota: "daca maine seara nu-mi da drumul, peste doua zile, dezertez".

II. Diagonalele unui testament fixeaza intriga. Memoria involuntara, declansata de discutia de la popota, aduce in prezent (timpul subiectiv), prin retrospectie si discontinuitatea temporala a feed-backului, experienta erotica, pe care o noteaza in jurnalul de campanie: student fiind, "eram casatorit de doi ani si jumatate cu o colega de la Universitate si banuiam ca ma insala". Se casatorise cu ea, atras si magulit de admiratia pe care o avea toata lumea, fiindca era atat de patimas iubit, de una dintre cele mai frumoase studente de la litere si Stefan, student la filozofie, era magulit de admiratia pe care o avea mai toata lumea pentru el, pentru ca "eram atat de patimas iubit de una dintre cele mai frumoase studente". Casatoria lor este linistita o vreme, mai ales ca duc o existenta modesta, aproape de saracie, iubirea fiind singura lor avere. Fiind invitati la masa la unchiul Tache, Stefan il infrunta pe batranul avar si pe Nae Gheorghidiu, scena capatand accente balzaciene atat prin descrierea casei("casa veche mare cat o cazarma") cat si prin construirea tipului de avar ursuz si dificil care desi bogat, locuia intr-o singura camera care servea si de sufragerie, birou si dormitor. Tot un personaj balzacian este si Vasilescu-Lumanararu, milionarul analfabet, personaj mai putin conturat in acest roman.

Moartea unchiului Tache ii aduce lui Stefan Gheorghidiu o mostenire substantiala, fapt care surprinde pe toata lumea si schimba radical viata tanarului cuplu, societatea mondena capatand pentru Ela o importanta primordiala. Stefan descopera ca sotia sa este subjugata de probleme pragmatice, amestecandu-se in certurile iscate de testament, in afaceri, desi el ar fi vrut-o "mereu feminina, deasupra discutiilor acestea vulgare". Nae Gheorghidiu propune membrilor familiei sa cumpere impreuna cu o parte din banii mosteniti, o fabrica metalurgica, idee sustinuta si de Ela, cu o pasiune provenita din "vechiul instinct al femeilor pentru bani". Gheorghidiu este incapabil sa se descurce in paienjenisul afacerilor, isi da seama ca nu face parte din aceasta lume si se intoarce cu sete la studiul filozofiei si la cursurile de la universitate. In lumea celor care stiu sa faca bani, apar o serie de figuri balzaciene, ca Tanase Vasilescu Lumanararul, milionarul analfabet, lucru pe care il ascunde pretextand o vedere slaba.

III. E tot filozofie. Sub influenta unei verisoare a lui Stefan, Anisoara, aparuta nu se stie de unde, Ela este atrasa intr-o lume mondena, lipsita de griji, dar si de adevarate orizonturi, preocupata numai de moda, de distractii mondene, nocturne sau escapade, lume in care se simtea uimitor de bine. In casa Anisoarei, cunoscusera "un vag avocat, dansator, foarte cautat de femei,"revenit in tara "de prin cabaretele Parisului" din cauza razboiului, domnul G. si Ela pare foarte fericita in preajma lui, ba mai mult, se straduia sa se afle mereu alaturi de el.

Fire reflexiva si pasionala, Stefan Gheorghidiu analizeaza cu luciditate noua comportare a Elei, , acumuland progresiv nelinisti si indoieli interioare, care devin sfasietoare, pe care le exprima prin monolog interior: "nu mai puteam citi nicio carte, parasisem Universitatea". Stefan se chinuie ingrozitor la petrecerile mondene, cantarind fiecare gest, fiecare vorba a Elei: "trageam cu urechea, nervos, sa prind crampeie din convorbirile pe care nevasta-mea le avea cu domnul elegant de alaturi de ea", atitudine care-i face pe ceilalti sa-l considere gelos. El respinge cu fermitate ideea geloziei, considerand-o neconforma cu realitatea:" Nu, n-am fost nicio secunda gelos, desi am suferit atat din cauza iubirii".

Excursia la Odobesti declanseaza criza de gelozie a personajului, care pune sun semnul indoielii fidelitatea sotiei, orice gest provocand in sufletul sau catastrofe chinuitoare. Compania insistenta a domnului g, asezarea elei la masa langa el, gesturile familiare (mananca din farfuria lui) sunt tot atatea prilejuri de observatie atenta si chinuitoare, de framantare interioara, care provoaca eroului suferinta nu numai din orgoliu, deziluzie si neputinta, dar si pentru ca se sileste sa-si ascunda chinurile, se dedubleaza:"Ma chinuiam sa par vesel.si eu ma simteam imbecil si ridicol".

IV. Asta-i rochia albastra. Intre soti apare o tensiune stanjenitoare, cu scurte perioade de impacare, la petrecerile mondene, G era mai rezervat fata de Ela, dar Gheorghidiu continua sa-l spioneze. Armonia cuplului dispare, apar tot mai de certurile, reprosurile, saptamanile in care nu-si vorbesc. Stefan recurge la tot felul de strategii pentru a o face geloasa pe Ela si a o umili in public. Reediteaza la o petrecere mondena tot ce i-a facut sotia sa la Odobesti, face curte unei femei, danseaza cu ea si intr-o noapte aduce acasa in patul conjugal "o cocota frumusica si nespus de vulgara", gest care duce la despartire. Ela il paraseste. Urmeaza zile grele in viata celor doi, o cauta innebunit, se intalnesc intamplator, iar in cele din urma se impaca si petrec o luna de vis la Constanta.

V. Intre oglinzi paralele. Sosind intr-o noapte pe neasteptate de la Azuga, unde fusese concentrat de doua saptamani, nu-si gaseste sotia acasa, drama se amplifica, iar casa goala i se pare "ca un mormant fara nevasta-mea". Servitoarea nu-i poate da lamuriri, o cauta disperat pe la rude, iar cand Ela soseste acasa pe la opt dimineata, o goneste fara explicatii, "convins ca femeia aceasta nu ma iubise". Ii propune sa divorteze fara prea multe formalitati sau explicatii. Suferinta este puternica, fiind framantat de incertitudini, deoarece gaseste intamplator un bilet de la Anisoara, care purta data noptii respective si prin care -i cerea Elei sa petreaca noaptea la ea, deoarece sotul ii plecase la mosie. Gheorghidiu il considera un plan pentru a-i adormi banuielile, apoi se indoieste de motivul acestei stratageme,. analizand toate posibilitatile

VI. Fiind concentrat in armata ca sublocotenent, isi continua insistentele pe langa capitanul Dimiu pentru a obtine o invoire si dupa discutia de la popota,abia dupa ce intervine si Orisan care a inteles ca Gheorghidiu trece printr-un moment dramatic, obtine invoirea. Aranjeaza ca Ela sa petreaca vara la Campulung, aproape de regimentul sau. Capitolul intitulat "Ultima noapte de dragoste" incheie "cartea intai" a romanului, Stefan consemnand intalnirea cu Ela, care se arata ingrijorata ca ar putea ramane saraca in caz ca el ar muri in razboi si ii cere insistent sa treaca pe numele ei " o parte din lirele englezesti de la Banca Generala". Pentru Gheorghidiu aceasta cerere este un semn al faptului ca Ela doreste sa se protejeze in vederea unui posibil divort.

Observand ca Ela nu este salutata de nimeni pe strada ca persoana cunoscuta, Gheorghidiu simte "un val de recunostinta umilita pentru femeia aceasta care n-avusese macar curiozitatea sa se intereseze de ceilalti oameni".Totul se intuneca definitiv cand il vede in oras pe domnul G, si din acest moment, Stefan nu se mai indoieste ca "venise pentru ea aici, ii era deci sigur amant". Planuieste sa-i omoare pe amandoi, dar se intalneste cu locotenent-colonelul care il sileste sa mearga in aceeasi zi la regiment, nedandu-i astfel posibilitatea sa-ti duca la indeplinire planul de razbunare impotriva celor doi presupusi amanti. Pe drum, cu totul intamplator, Gheorghidiu afla de la acesta ca Gregoriade(G.) a istorisit cum o iubita a sa, venindu-i sotul pe neasteptate acasa si negasind-o, a lasat pe masa o scrisoare din care sa rezulte ca a petrecut noaptea cu o prietena. Colonelul relatase cu haz aventurile acestuia, in timp ce Stefan asculta chinuit de durere, facand eforturi de a masca suferinta si interesul pentru subiectul. In ziua urmatoare, Romania intra in razboi si regimentul lui Gheorghidiu este numit varful avangardei care urmeaza sa intre in lupta.

"Cartea a doua" a romanului incepe cu

Capitolul VII. Intaia noapte de razboi care ilustreaza o imagine de groaza a frontului, cu o armata dezorganizata, ofiteri incompetenti si ostasi cu totul dezorganizati. Gheorghidiu primeste misiunea de a patrunde in Transilvania ocupata, ceea ce face ca drama sa sentimentala sa apara mai putin lipsita de importanta, comparativ cu situatia sa si a soldatilor sai. Intre prezent si trecut apare o distanta interioara datorita gandului apropierii mortii. "Intr-un tablou strain , in golul mintii ii vad pe nevasta-mea si pe amantul ei, dar n-am timp sa ma opresc, sa-i fixez, ca sa privesc. Bucuriile si minciunile lor sunt puerile fata de oamenii acestia, dintre care unii poate vor muri peste zece, cincisprezece minute, altii poimaine, altii saptamana viitoare".

Compania patrunde in Bran, iar Gheorghidiu sfideaza moartea pentru a incuraja oamenii, ramanand in picioare in fata gloantelor, atunci cand ceilalti se culcau speriati la pamant, desi nu se tragea puternic. Este cucerita Magura Branului, iar imaginea razboiului apare lipsita de idealizare. Apare frica omului in fata mortii, razboiul crud si inutil, blamat de cei care il duc si exploatat de cei care il provoaca. Imaginea mortii e permanenta: "Stiu ca voi muri, dar ma intreb daca voi putea indura fizic rana care-mi va sfasia trupul. Un gand staruie ca o intrebare: ce va fi glont?baioneta sau explozie de obuz?" Notatiile din jurnalul de campanie arata o experienta traita in direct, timpul redactarii fiind prezentul.

Revine amintirea dragostei, urmata de indoiala sa"dar m-a iubit?". Stefan primeste o scrisoare de la Ela si sesizeaza bariera care desparte lumea frontului de restul.

VIII. Fata cu obraz verde de la Vulcan. In acest sat, taranii romani se plang armatei de furturile tiganilor. Stefan face o ancheta si o gaseste vinovata pe o tigancusa"de vreo 15-16 ani, mijlocie ca statura, pe care doreste sa o revada in timp de pace.

IX. Intamplari pe apa Oltului. Este un capitol care evidentiaza aspiratia spre autenticitate a romancierului. Are loc fortarea Oltului si moare colonelul ce comanda regimentul( intaia companie trecuse apa noaptea). O taranca, Maria Manciulea este retinuta ca urmare a unei acuze de spionaj din partea unui taran din satul ei" a trecut Oltul in fruntea unui regiment. ca sa-i arate drumul". Gheorghidiu face ancheta,desi nu gaseste dovezi si dupa mai multe incercari esuate, femeia ii ajuta pe soldatii romani la trecerea raului, si invingerea inamicului, act ce devine subiect de presa, fiind distinsa cu "Virtutea militara"de aur.

X. Post inaintat la Cohalm. Razboiul naste numeroase confuzii, creeaza legaturi puternice intre oameni, dezvaluie caractere. Foamea, frigul, oboseala, frica sunt lucruri obisnuite. Gheorghidiu se dovedeste pentru oamenii sai un comandant de nadejde si in scurt timp acestia devin adevarata lui familie. Se imbolnaveste si medicul e hotarat sa-l trimita in tara, dar el nu concepe sa paraseasca frontul pentru o boala de stomac, orgoliul nu-i permite parasirea camarazilor si, ascuns intr-un furgon cu bagaje, se intoarce la regimentul sau.

XI. Ne-a acoperit pamantul lui Dumnezeu. Capitolul ofera imaginea de apocalips a razboiului. Compania lui Gheorghidiu este atacata de artileria germana, fara a putea sa se adaposteasca, deoarece se afla pe teren descoperit:"suntem asa sub cerul vast si pamantul nu vrea sa ne primeasca. Trasnetele vin mereu in noi, dar flacarile nu le vedem, caci inchidem cu inclestare ochii". Aflat in stare de soc, unul dintre soldati, Marin Tuchei repeta neintrerupt aceleasi cuvinte: " - Ne-a acoperit pamantul lui Dumnezeu!".Altul este socat pentru ca a vazut cum un obuz i-a retezat capul lui A Mariei, care "fugea asa fara cap, dupa dumneavoastra, domnule locotenent. A mers cam la 4-5 pasi si pe urma a ingenuncheat si a cazut"."Nu imi dau seama daca oamenii mei au obrazurile murdare de pamant sau de funingine. Abia mai inteleg bocetul, ca o litanie, ca un blestem apocaliptic, din adancul adancurilor parca"."Obuzele care lovesc in mlastina ne acopera din nou obrajii cu noroi, iar cele care cauta muchia malului se apropie si se departeaza. Fiecare explozie ne nauceste batandu-ne mereu tepi de fier, cu ciocanul, in urechi si vuieste groaznic de metalic, ca si cum vagoane de tabla ar cadea de la etaj pe bazalt." "Am avut impresia ca s-au ciocnit doua locomotive, cu un zgomot de iad." Mor 16 oameni din companie.

XII. "Wer kann Rumanien retten?"( cine va putea salva Romania?) intrebare pe care Stefan o gaseste intr-un ziar, iar situatia de pe front devine dificila. Primeste o scrisoare de la Ela, care ii multumeste pentru "ca a fost asa de dragut in chestiunea lirelor"; Ela ii mai spune ca este singura toata ziua, dar el nu crede. Un ofiter german capturat ii spune ca romanii pot pierde razboiul din cauza lipsei de cunostinte militare si a greselilor tactice. Este ranit la mana si nu stie daca de soldati inamici sau de romani care trag din greseala, in timp ce executa ordinul de trecere printr-un foc de baraj al artileriei germane, fara ca sa fie necesara trecerea.

XIII. Comunicat apocrif. Ranit si spitalizat, Stefan se intoarce la Bucuresti si este primit de Ela cu dragalasenie, dar o simte ca o straina. O vede pe Ela imbatranita, pe cale de a-si pierde farmecul si nu il mai atrage. Primeste o scrisoare anonima in care i se dezvaluie ca Ela il insala cu un individ, Gregoriade, pe care o citeste cu indiferenta si-i propune sa se desparta, gandind nepasator: "sunt obosit, mi-e indiferent daca e nevinovata", desi candva "as fi putut ucide pentru femeia asta.as fi fost inchis din cauza ei pentru crima". Isi da seama cu luciditate ca oricand ar fi putut "gasi alta la fel". Ii cere cu seninatate divortul: " - Asculta, fata draga, ce-ai zice tu daca ne-am desparti?". Parasind fara regrete casa in care a cunoscut fericirea, dar si suferinta, Stefan ii daruieste Elei casa in care au stat, casele de la Constanta, bani, "absolut tot ce e in casa, de la obiecte de pret la carti. de la lucruri personale, la amintiri. Adica tot trecutul".

Prin acest deznodamant, conflictul psihologic ratiune/ pasiune isi afla rezolvarea: iubirea isi pierde rangul de valoare absoluta, sfarsind in oboseala si indiferenta. Al doilea conflict, exterior de ordin moral cu familia, cu societatea, cu lumea, isi va gasi rezolvare in hotararea eroului de a dezerta: intelectualul orgolios adus in starea de animal haituit in invalmaseala unui razboi care nu e al lui si refuzul ofiterului care este responsabil pentru vietile oamenilor lui.