romanul,,Ion”de Liviu Rebreanu

Pag.99

1=Naratorul este omniscient și omniprezent, expunând în mod obiectiv natura și trăirile personajului.

     perspectiva narativă este obiectivă, iar întâmplările sunt relatate la persoana a treia. 

2=verbele la timpul imperfect:,,n-avea,era,se simțea,cădeau”.... creează o scenă care pare că se desfăşoară sub ochii cititorului, stările și trăirile eului liric au caracter ireal; Verbele la arată o actiune trecută care se continuă în prezentul trăirilor,deci experiența de cunoaștere este în desfășurare.

     Verbele la perfectul simplu:,,se trezi,se întâmplase,se gândi”.... este un trecut recent, apropiat de timpul vorbirii; subliniază derularea rapidă a evenimentelor,

3=,,Mor ca un câine” e ultimul gând al lui Ion care moare în chinuri cumplite,sfidase legile omenești și pe cele ale destinului. Comparația accentuează pornirile care i-au ucis omenia și l-au transformat într-un animal.

Pag.100

4=Noaptea,pe o ploaie măruntă,care accentuează singurătatea ființei,simțind sfârșitul, Ion moare greu, în chinuri cumplite, conştient, parcă ispăşindu-şi păcatele. Ion luptă toată noaptea cu moartea, deși avea răni.Sângele pe care Ion iî vede scurgându-se simbolizează moartea. Perspectiva apartine personajului, căruia naratorul îi preia simțurile și gândurile.Gemetele sun singurele sunete de sfârșit,iar târârea pe pământîn suferința trupului arată dorința de a nu părăsi pământul.

 Ultimele ganduri ale sale se indreapta tot catre pamant,

5=imagini artistice:

Epitet:,,ploaia cernea măruntă,rece,unsuroasă

Repetiție:,,se târa mereu,mereu

II

 Cu toate că spațiul acțiunii este rural, modernitatea romanului Ion este susținută de faptele lui Ion. A fi modern înseamnă revoltă împotriva propriei condiții, renunțarea la idilism, desprinderea de valorile creștine. Ion pentru a obține pământ ignoră orice urmă de moralitate.  Dogmele creștine sunt folosite de Ion ca instrumente, se folosește de taina căsătoriei pentru a obține zestre pământul lui Vasile Baciu.

III-pag.101

1=neologisme: să declame;revelația;imputare;generoase;

2=Conflictul dintre învățătorul Herdelea care este copleșit de greutățile vieții și fiul său,Titu,care susține că interesele neamului românesc sunt mai mari decât cele personale.

3=Cauza confilctului dintre tată și fiu este cel dintre generații: devenit mai atent la problemele legate de situaţia românilor, Titu vede clar diferenţa dintre el, un idealist şi un naţionalist înfocat, şi tatăl său, un om pe care dorinţa de supravieţuire l-a învăţat să renunţe la idealurile tinereţii.

4=Titu este un tânăr care se arată hotărât și ambițios,Timpul în care trăiește,realitățile din jurul său  îi trezesc lui Titu probleme de conştiinţă în legătură cu ideea naţională.Este caracterizat indirect prin vorbele sale în fața tatălui său trecut prin greutățile vieții,convins că fiul său trăiește prin iluzii.Titu este entuziasmat de idei noi,revoluționare afirmând că interesele neamului treuie puse deasupra celor personale.Este un idealist,visător care nu e de acord cu tatăl său care renunță la idealuri.

5=Învățătorul Herdelea este un om în vârstă pe care dorinţa de supravieţuire l-a învăţat să renunţe la idealurile tinereţii.Crede că fiul său ar trebui să privească viața reală și să fie ajutor pentru familie,să renunțe la visurile tinereții.

PAG.1O2==EVALUARE

1=sinonime:

A sili--  a obliga//a stârni—a provoca

2=,,Tot pământul e al meu,domnișorule!”virgula desparte un substantiv în cazul vocativ de restul enunțului.

3=mărci ale oralității: dialogul dintre Titu și Ion; exclamații :,,vai de mine”,cât pământ!”; interogații:,,dar socrul tău?îl lăsași sărac?”; adresare directă:,,dumneata ai uitat”,domișorule”;

4=antonime=buni--rău

5=motive literare=iubirea pentru pământ;dorința îmbogățirii;

6=Titu îl sfătuiește în glumă pe Ion trebuie să-l silească, pe pe tatăl Anei,moment în care lui Ion i se pare că în minte i s-a deschis deodată o dâră luminoasă care îi arăta lămurit calea.Titu este uimit,derutat,iar Ion este un flacău din sat  marginalizat datorită faptului că nu are pământ, criteriu fundamental in acea lume și care este încântat că a urmat un sfat bun și a devenitb bogat.Concluzia lui este ca o înțelepciune:pasiunea puternică unică nezdruncinată dă prețul vieții,adică pasiunea pentru pământ a fost cea care a dat preț vieții lui Ion, dar, în acelasi timp, a fost cea care i-a negat fericirea, transformându-se într-o obsesie pe care nu a putut-o stăpâni.

7=modalități de caracterizare:indirectă prin vorbele,atitudinea lui Ion:este mândru că a urmat sfatul lui Titu și a obținut toate pământurile socrului său.Lui Titu i se pare purtarea  lui Ion urâtă și neînțeleasă,Ion este extaziat de posesia pământului.Vorbește cu patimă,entuziasm,dovedind egoism,dorință de a-și depăși condiția de om săra.c

.Caracterizarea directă de narator prin felul în care Titu îl vede pe Ion care-și atinge țelurile față de șovăirile lui în viață.

8=Numai o pasiune puternică, unică, nezdruncinată dă preţul adevărat vieţii.

Pasiunea pentru pământ a fost cea care a dat preț vietii lui Ion, dar, în același timp, a fost cea care i-a negat fericirea, transformându-se într-o obsesie pe care nu a putut-o stăpâni.Ion este tipul țăranului a cărui patimă pentru pământ izvorăște din convingerea că acesta îi susține demnitatea și valoarea în comunitate.  Ion este un  individ lipsit de scrupule morale, care folosește femeia ca mijloc de parvenire.Titu i-a dat, involuntar, sfaturi cu consecinte devastatoare. 

În dialogul cu Ion,Titu este impresionat profund si cugeta cu ungând grav,că pasiunea pentru pământ a fost singura care a contat pentru omul de lângă el.Supăra,înțelege că el nu are un scop în viață. 

9.Fragmentul aparține genului epic,pentru că:

-autorul apelează la personaje:Ion și Titu, la acțiune drumul celor doi,spre a-și exprima, indirect, viziunea asupra realității transfigurate artistic:patima lui Ion pentru pământ.

- subiectul acestui fragment este constituit  din dialogul dintre cele două personaje și gândurile lui Titu transpuse de naratorul obiectiv.

-modul de expunere  este dialogul și narațiunea.