LIMBĂ și COMUNICARE

Pag.220

1=Repetiţia şi aliteraţia ,,stoluri, stoluri trec prin minte” determină inundarea gândului cu mulțimea amintirilor care-i dau poetului o stare meditatică,melancolică.

2= „„Cartea”, ca valoare spirituală supremă devine o metaforă prin care se denumește toată creația scriitorului: „un nume adunat pe-o carte”. „Cartea” constituie apoi „o treaptă” adică o legătură între înaintași și urmași. De asemenea „cartea” este și un cult al străbunilor, o sinteză a devenirii neamului, de aceea poetul adresează îndemnul de a fi păstrată cu sfințenie.

 Pag.221

3=denotativ(propriu)=Floarea este simbolul frumuseții, pasiunii, și chiar a vieții efemere.

                                        Cerbul a fost săgetat în fuga lui disperată.

                                         Ochiul este organ al văzului.

                                         Persoanele care poarta negru sunt elegante si sofisticate.

   =sens conotativ(figurat)=Fata din poveste era floarea cerului albastru.

                                                Inima prințului a fost săgetată de iubire.

                                                În ochiul apei s-au oglindit stelele.

                                                Își simțea sufletul negru de supărare.

4=sens denotativ(propriu): ,, ea ştie că eu nu râd”=mesaj al tristeții

                                                  ,,eu numai pentru ea trăiesc”=declarați de iubire

              conotativ(figurat):  „ceafa scaunului” = definește locul ființei în lumea sa;

                                                „părul ei negru este supărat”=sufletul trist nu are bucuria de a trăi