MOARA CU NOROC

Simboluri

Moara, prin scopul său de a măcina, sugerează măcinarea sufletelor și degradarea oamenilor.

Cele 5 cruci care stau înaintea morii sunt un alt semn prevestitor, sunt prezentate de către narator fiind o binecuvântare drept simbol al locului sfânt.

Piatra, face legătura cu sufletul, deoarece ea este trimisă de Dumnezeu. Fiind piatră cioplită cea de la Moara cu noroc, simbolul ei se mută către desacralizarea,pierderea caracterului sfânt al lucrării divine, către robie.

Moara cu noroc este un simbol al norocului și al prosperității, (În basmele românești, moara cu noroc este prezentată ca un personaj magic, cu puteri și abilități speciale. Ea este descrisă ca o femeie în vârstă, cu puteri magice și cu capacitatea de a aduce noroc și prosperitate celor care o ajută.

Cele trei cruci de lemn par a fi rămase pentru ceilalți membrii ai familiei – bătrâna și copiii.

Lemnul, simbol al materiei și al prelucrării, dă libertate mișcării individului.

Tema susține caracterul realist, dar și pe cel psihologic al nuvelei: efectele nefaste și dezumanizante ale dorinței de îmbogățire.

Din perspectivă socială, nuvela prezintă încercarea lui Ghiță de a-și schimba statutul social.

Din perspectiva psihologică, nuvela prezintă conflictul interior trăit de Ghiță care este sfâșiat de dorințe puternice, dar contradictorii: să rămână om cinstit, pe de o parte, și să se îmbogățească alături de Lică, pe de altă parte.

 

,,Moara cu noroc” de Ioan Slavici este o nuvelă, adică o specie epică în proză, cu un fir narativ central și o constructie epică riguroasă, beneficiind de un conflict concentrat. Personajele, relativ puține, scot în evidență evoluția personajului  principal, puternic individualizat.

             Este o nuvelă psihologică, deoarece înfățișează frământările personajului principal, care trăiește un conflict interior moral și se transformă sufletește, iar analiza se realizează prin tehnici de investigație psihologică: monolog interior, stil indirect liber, scene dialogate însoțite de elemente de gestică și mimică.

             Este o nuvelă realistă prin: tema familiei și a dorinței de înavuțire, obiectivitatea perspectivei narative, includerea de personaje tipice pentru o categorie socială (Ghiță reprezintă tipul cârciumarului dornic de îmbogățire; Pintea este jandarmul; Lică este sămădăul, dar și tâlharul), verosimilitatea (prezentarea veridică a societății ardelenești din a doua jumătate a secolului al XIX-lea), tehnica detaliului semnificativ în descriere (drumul și locul de la Moara cu noroc) și în portretizare.

,,Moara cu noroc” are ca temă consecințele nefaste și dezumanizante ale dorinței de îmbogățire. Tema poate fi privită din mai multe perspective: din perspectivă socială, nuvela prezintă încercarea lui Ghiță de a-și schimba statutul social (din cizmar vrea să devină hangiu) și de a asigura familiei sale un trai mai bun; din perspectivă moralizatoare, nuvela prezintă consecințele nefaste ale dorinței de a avea bani; din perspectivă psihologică, nuvela evidenţiază conflictul interior trăit de Ghiță, care, dornic de prosperitate economică, își pierde treptat încrederea în sine și în familie. Ca scriitor moralist, Slavici  va pedepsi  orice abatere a individului de la norma morală:  îmbogăţirea prin mijloace necinstite va antrena drama celui nechibzuit, pătimaş.

Titlul nuvelei  este mai degrabă ironic. Acesta suportă o dublă interpretare: pe de-o parte, numele unui han construit pe locul unei mori, având conotația unui spațiu aflat sub influența forțelor nefaste. Este indusă astfel ideea unui loc diabolizat de moara părăsită. Pe de altă parte, este o sintagmă folosită în sens contrar adevăratului  înțeles, pentru că locul acesta nu va aduce noroc nimănui. Ambele interpretări valideaza titlul ca motiv anticipativ.

               Perspectiva narativă este obiectivă. Întâmplările sunt relatate la persoana a III-a, de către un narator omniscient și omniprezent. Interferența dintre planul naratorului şi cel al personajelor se realizează prin folosirea stilului indirect liber. Pe lângă perspectiva obiectivă a naratorului, se face uz de tehnica punctului de vedere în intervențiile simetrice ale bătrânei, din incipitul și din finalul nuvelei. Soacra afirmă la început, într-o discuție cu Ghiță următoarele : ,,Omul să fie mulțumit cu sărăcia sa, căci, dacă-i vorba, nu bogăția, ci liniștea colibei tale te face fericit”, iar la sfârșit pune întâmplările pe seama destinului necruțător: ,,așa le-a fost dată!...”. Vocea naratorului se doreşte egală, uniformă, fără inflexiuni care să trădeze o atitudine explicită faţă de întâmplările relatate, indiferent de natura lor. Naraţiunea este uneori înlocuită de dialog, conceput ca o succesiune de replici scurte, tensionate, în acord cu starea sufletească a personajelor. Pe lângă funcţia de dramatizare a acţiunii, care capătă astfel de accente scenice, dialogul este şi o modalitate de caracterizare a personajelor şi de reliefare a opticii acestora asupra evenimentelor. Descrierea este prezentă în toate formele sale, de la prezentarea obiectelor, a interioarelor, a veşmintelor până la portrete şi descrieri de cadru şi atmosferă. Reţine atenţia fragmentul în care este descris locul unde este plasata moara: ,,Dacă aruncai privirea în jur, la dreapta şi la stânga, vedeai drumul de ţară şerpuind spre culme, iară la vale, de-a lungul râuleţului, cât străbate ochiul, până la câmpia nesfârşită, afară de câţiva arini ce stăteau grămadă din jos de podul de piatră, nu zăreai decât iarbă şi mărăcini(…).  Pe culmea dealului de la stânga , despre Ineu, se iveşte pe ici pe colo marginea unei păduri de stejari, iară pe dealul de la dreapta stau răzleţe rămăşiţele încă nestârpite ale unei alte păduri, rădăcini ieşite din pământ şi tocmai sus, la culme, un trunchi înalt, pe jumătate ars, cu crengile uscate, loc de popas pentru corbii ce se lasă croncănind de la deal înspre câmpie…’’. Această secvenţă descriptivă are rolul nu doar de a plasa în spaţiu acţiunea nuvelei, ci de a anticipa, prin sugestii 

simbolice (natura săracă, de câmpie aridă, pe deasupra căreia planează corbii singuratici), deznodământul dramatic  al  personajelor.

 În nuvela realistă, spațiul și timpul sunt precizate. Cărciuma de la ,,Moara cu noroc” este așezată la răscruce de drumuri, izolată, iar acțiunea se desfășoară pe parcursul unui an, între două repere temporale, cu valoare religioasă: de la Sf. Gheorghe până la Paștele anului următor.

 

În nuvela „Moara cu noroc”, incipitul este dat de prologul ce cuprinde cuvintele bătânei,soacrei lui Ghiță, care au un ton moralizator si proverbial, anticipând destinul personajelor principale: „omul sa fie mulțumit cu sărăcia sa, căci, dacă e vorba, nu bogația ci liniștea colibei tale te face fericit  Bucura-te de sărăcia ta, căci nu bogația ci liniștea căsuței tale te face fericit.”

Bătrâna reprezintă înțelepciunea populară și experiența de viață.( Replica ei anunță tema nuvelei, si anume consecințele nefaste ale dorinței de îmbogățire asupra individului, dar și deznodământul tragic.)

Finalul nuvelei “Moara cu noroc” este simetric cu incipitul și este reprezentat printr-un epilog, care este format din replica batrânei:

“Simteam eu că nu are să iasă bine, dar așa le-a fost dată.”

Replica din prolog arată dezechilibrul interior al individului sub presiunea unei pasiuni devastatoare, iar replica din final arată destinul omului.

Finalul este tragic, moartea a trei personaje: Ghiță, Lică și Ana. Bătâna rămâne în afara acestor întâmplări tragice ,deoarece ea s-a împotrivit mutării la han, presimțind că banii nu vor aduce numai bunăstarea materială. Bătrâna este convinsă că moara a ars, iar focul a purificat spațiul de forțele malefice, acest lucru având o semnificație simbolică.

 

Alcătuită din 17 capitole, cu prolog și epilog, nuvela are un subiect

concentrat.

Constructia subiectului

Actiunea nuvelei se defineste printr-o constructie epica riguroasa, un singur plan narativ, care se refera la dezumanizarea lui Ghita din cauza lacomiei pentru bani, o intriga bine evidentiata bazata pe valorile morale si setea nestapanita de imbogatire, in cadrul careia se manifesta un conflict interior (psihologic) si unul exterior (social).

Conflicte : intre Ghita si Lica Samadaul, intre Ghita si Ana, intre Lica Samadaul si arendas, intre Lica si Pintea.

Momentele subiectului

Expozițiunea

Cizmar de meserie, Ghita se saturase sa carpeasca  cizmele oamenilor , mai ales ca acestia obisnuiau sa umble  toata saptamana in opinci ori desculti, iar daca Dumineca e noroi, isi duc cizmele in mana pana la biserica . Relatiile temporale si spatiale : Spatiul actiunii este real, o zona geografica din Ardeal, la hanul Moara cu noroc, aflat la o rascruce pe unde treceau turme de porci spre si dinspre Ineu, loc important pentru afaceri si comert. Mutandu-se la Moara cu noroc cu sotia, soacra si cei doi copii, Ghita devine repede cunoscut de  drumetii mai umblati , afacerile mergeau bine. Ana este  tanara si frumoasa ,  frageda si subtirica ,  spintena si mladinoasa  il iubea pe barbatul ei,   inalt si spatos  se intelegeau bine si erau fericiti. Porcarii cu apucaturi primitive, fiorosi la infatisare, banditii, stapani de turme sau hotii si ucigasii platiti, alcatuiesc lumea ce se perinda pe la Moara cu noroc.

Intriga :

Incepe odata cu aparitia la han a lui Lica Samadaul, un simbol al raului , despre care Ghita aflase ca, desi  tot porcar si el, estye  om cu stare, care poate sa plateasca grasunii pierduti ori pe cei furati . De frica lui Lica  tremura toata lunca , deoarece era  om aspru si neindurat , care stia toate infundaturile, cunostea pe toti oamenii buni, dar  mai ales pe cei rai. Porcar priceput, el recunostea  urechea grasunului pripasit si in oala cu varza , dar discret si tacut in privinta treburilor care nu-l priveau in mod direct

Lica a cerut, autoritar, sa afle cine e carciumarul, caruia i se prezinta cu agresivitate :  -Eu sunt Lica Samadaul ! multe se zic despre mine, si dintre multe, multe vor fi adevarate si multe scornite. El accentueaza faptul ca este periculos - nimeni nu cuteaza sa fure, ba sa-l fereasca Dumnezeu pe acela, pe care as crede ca-l pot banui  - si ii pretinde lui Ghita sa-l informeze despre tot ce se intampla,  cine umbla pe drum, cine trece pe aici, cine ce zice si cine ce face . Ghita este coplesit de ganduri negre, pentru ca simte pericolul care-l pandeste daca se supune lui Lica, dar si riscul si mai mare daca-l refuza.

Desfasurarea actiunii : 

Confictul psihologic se amplifica treptat, pe masura ce Ghita se implica in afacerile necinstite ale lui Lica, Ghita isi cumpara doua pistoale, isi ia inca o sluga, pe Marti,  un ungur inalt ca un brad  si doi catei, pe care-i pune in lant ca sa se inraiasca. Ana vede ca barbatul ei este ingandura, se instraineaza de ea si de copii, se facuse  tot mai ursuz , se enerva din nimic,  nu mai zambea ca mai 'nainte , iar ea se temea sa-l intrebe ce are, deoarece el se mania cu usurinta.

Ghita isi da seama ca la Moara cu noroc  nu putea sa stea nimeni fara voia lui Lica , iar el isi dorea sa stea aici numai  trei ani, sa ma pun pe picioare si, pentru prima oara, el se gandeste ca ar fi fost bine  sa n-aiba nevasta si copii  si sa poata spune :  Prea putin imi pasa !. Lacom de bani , Ghita este gata  sa-si puna pe un an, doi, capul in primejdie  , enervandu-se ca se simte legat pe de o parte de familie, pe de alta de Samadau.

Venit la han, Lica a mangaiat cainii, spre disperarea lui Ghita, care-si da seama ca este total lipsi de aparare. Lica ii da carciumarului semnele turmelor lui si-i porunceste lui Ghita sa-i spuna ce turme treceau pe acolo, cum arata porcarul, ca de nu  mi fac rand de alt om la Moara cu noroc. Anei ii parea  om rau si primejdios, mai ales ca il vedea platind mai mult decat consuma.

Pe la han se abateau din ce in ce mai des jandarmii de la Ineu, si dintre toti, lui Ghita ii placea de capitanul Pintea, singurul cu care carciumarul ar fi indraznit sa vorbeasca  mai pe fata.

Aproape de Sf.Dumitru, Lica soseste la han impreuna cu Buza-Rupta, cu Saila Boarul si cu Raut, sta de vorba cu oamenii in carciuma si-l intreaba pe Ghita daca stie cand vine arendasul evreu dupa chirie, apoi vrea sa joace cu Ana, iar Ghita o indeam-na :  Joaca, muiere ;parca are sa-ti ia ceva din frumusete, dar candi si vede nevasta imbujorata de placerea jocului iar pe Lica strangand-o in brate si sarutand-o, Ghita  fierbea in el ros de gelozie si ranit in orgoliul de sot. Samadaul ramasese la Moara cu noroc pentru ca  are o vorba cu arendasul, dar noaptea, trezita de latraturile cainilor, Ana il vede venind la han dinspre Fundureni. A doua zi, Pintea le spune ca noaptea trecuta, arendasul fusese pradat, batut de abia se mai tinea in picioare si ca acestuia i se paru ca , desi avusese fetele acoperite, unul dintre cei doi talfari ar fi fost Lica. Ghita ii spune lui Pinte aca Lica dormise la han si ca nu plecase nicaieri, ci abia in dimineata aceea parasise hanul. In drum spre Ineu, Pintea ii destainuie ca fusese tovaras cu Lica, furasera niste cai si fusesera inchisi impreuna, apoi se certasera atat de tare, incat el il uraste de moarte si jura ca se va spanzura daca implineste patruzeci de ani si nu o sa-l dovedeasca pe Lica.

La han soseste o doamna imbracata-n doliu cu un copil, intr-o trasura boiereasca trasa de trei cai si cu un fecior pe capra, langa vizitiu. Achitand consumatia, femeia ii da Anei o bacnota rupta la un colt si, la rugamintea hangitei de a-i da alta, tanara  scoate zambind o punga mare si plina de harti noi noute, luo una dintre ele si i-o dete, apoi se gati de plecare.

La Ineu,Ghita depune marturie mincinoasa, el jura  pe pane si pe sare ca nu stia de ce Samadaul il cauta pe arendas si declara ca  Lica a stat toata noaptea la carciuma. Intorcandu-se cu Pintea la han, gasesc pe drum casura boiereasca fara cai, pe iarba vad un copil mort, iar spre miezul noptii, jandarmii gasesc cadavrul  unei femei tinere, imbracate in negru  si un bici, cu care ii fusese legate mainile. Biciul era al lui Lica, Pintea il cunoaste bine, iar acasa la Buza- Rupta este gasita o parte din argintaria furata de la arendas.

Procesul are loc la Oradea-Mare si marturiile tuturor duc spre sacrificarea lui Buza-Rupta si Saila Boarul care au fost si condamnati pe viata. Dupa proces, Ghita se simte foarte vinovat pentru ca jurase stramb si spuse, cu lacrimi in ochi :  Iarta-ma Ano ! [.] Iarta-ma cel putin tu, ca ci eu n-am sa ma iert cat timp voit rai pe fata pamantului. Macinat de remuscari, Ghita isi compatimeste copii  Sarmanilor mei copii, [.] voi nu mai aveti, cum avusesra parintii vostri un tata om cinstit. [.] Tatal vostru e un ticalos . Slavici realizeaza o analiza psihologica profunda a lui Ghita, framantarile interioare, zbuciumul si setea pentru bani devin din ce in ce mai chinuitoare.

Prima intalnire a lui Ghita cu Lica dupa proces, este infricosatoare pentru carciumar. Samadaul ii vorbeste despre  dulceata pacatului  si-i relateaza cum a infaptuit primul omor din cauza ca nu avea bani sa cumpere niste porci care-i fusesera furati, cum a doua oara a ucis  ca sa ma mangai cu mustrarile pentru cel dintai , iar acum simte o adevarata placere. Ii destainuie lui Ghita ca un om poate fi stapanit numai daca ii descoperi punctul slab, iar cel mai periculos defect este slabiciunea pentru o singura femeie. Aluzia lui Lica este clara, sugerand ca slabiciunea cea mai mare a lui Ghita este iubirea pentru Ana si simtindu-se umilit in orgoliul lui de barbat, carciumarul se gandeste- a cata oara ?- sa-l duca pe Samadaul la spanzuratoare.

Lica ii daduse hangiului bani insemnati, ca acesta sa-i schimbe prin negustorie si sa li se piarda urma. Ghita se hotaraste brusc sa-l demaste, ia toate bacnotele insemnate si se duce cu ele la Pintea, care planuieste sa-l prinda pe Lica in flagrant. Pintea ii da inapoi bani buni, dar carciumarul nu-i spune ca jumatate din bani sun tai lui, recuperandu-si astfel intreaga suma. Ghita isi gaseste scuze pentru lacomia care-l stapaneste :  -Asa m-a lasat Dumnezeu ! Ce sa-mi fac daca e in mine ceva mai tare decat vointa mea !? Nici cocosatul nu e insusi vinovat, ca are cocoasa in spinare: nimeni mai mult decat dansul, n-ar dori sa n-o aibe .

In saptamana Pastelui, batrana pleaca impreuna cu copii sa petreaca sarbatorile la niste rude din Ineu, iar Ana insista sa ramana la barbatul ei acasa, stricand astfel planurile sotului. Lica se enerveaza ca nu-l gaseste singur pe Ghita si izbucneste :  SAa te fereasca Dumnezeu de oamenii care au slabiciune de vreo muiere . De aceea Lica il sfatuieste pe Ghita sa plece undeva si sa-l lase singur cu nevasta lui, ca sa se vindece de slabiciunea pe care o avea pentru femeie :  -Are sa-ti vie greu acu odata, [.] de aici inainte esti lecuit pe vecie. Tu vezi ca ea mi se da de buna voie :asa sunt muierile .

Punctul culminant :

Consolandu-se ca un las,  asa mi-a fost randuit , Ghita accepta sa plece si se gandeste ca se va intoarce pe inserat cu Pintea si-l vor prinde pwe Samadaul cu banii insemnati asupra lui, reusind astfel sa-l duca la spanzuratoare. Ana, dezamagita de comporta-mentul sotului ei si crezand ca n-o mai iubeste, se arunca-n bratele lui Lica, dupa care il roaga s-o ia cu el, intucat ii era rusine sa mai dea ochii cu sotul ei. Samadaul o respinge cu inndiferenta si-o sfatuieste sa se impace cu Ghita.

Deznodamantul :

Pintea este puternic impresionat de faptul ca Ghita isi sacrificase nevasta pentru a-l prinde pe Lica :  Tare om esti tu, Ghita [.]. Si eu il urasc pe Lica ; dar n-as fi putut sa-mi arunc o nevasta ca a ta drept momeala in cursa cu care vreau sa-l prind . Ajunsi in apropierea satului, Pintea, impreuna cu Marti si cu inca doi jandarmi, il vad pe Lica plecand in goana calului de la han si pornesc in urmarirea lui.

Ghita se indreapta spre Moara cu noroc cu gandul sa-si incheie socotelile cu nevasta-sa. Cand in han au navalit Lica si Raut,  Ana era intinsa la pamant si cu pieptul plin de sange cald, iara Ghita o tinea sub genunchi si apasa cutitul mai adanc spre inima ei . Raut isi descarca pistolul in ceafa lui Ghita, care  cazu fara sa mai poata afla cine l-a impuscat . Samadaul da ordine tovarasilor sai sa gaseasca banii carciumarului, apoi sa dea foc hanului.

Lica incearca sa fuga, dar calul era obosit de atata alergatura si atunci se hotaraste sa treaca raul inot, dar acesta se umfla de la ploaie. Simtindu-se sleit de puteri, Lica ar vrea sa se tarasca pana la Moara cu noroc, unde ar fi trebuit sa se afle calul lui Ghita, sa-l ia si sa-si piarda urma. Pintea il zareste insa la lumina focului pus la han si striga atat de tare  incat rasuna toata valea. Auzindu-i glasul, Lica  isi tinti ochii la un stejar uscat ce stetea la departare de vreo cincizeci de pasi, scrasnind din dinti, apoi isi incorda toate puterile si se repezi inainte. Pintea il gasi  cu capul sfaramat la tulpina stejarului si, ca sa nu afle nimeni ca-i scapase din nou, de data asta definitiv, ii impinse trupul in valurile raului.

Finalul nuvelei este reprezentat, ca si incipitul, de cuvintele batranei, care se intorsese si statea cu copii pe o piatra, plangand cu lacrimi amare soarta nemiloasa :  - se vede c-au lasat feres-trele deschise [.] Simteam eu ca nu are sa iasa bine ; dar asa le-a fost dat. 

Deoarece este o specie epica de intindere medie, cu un singur plan narativ, un conflict consolidat, o intriga bine evidentiata cu personaje putenic conturate, unele dintre ele complexe, opera literara  Moara cu noroc  de Ioan Slavici este o nuvela. Introspectia si observatia psihologica pe care Slavici le manifesta in prezentarea personajelor, precum si pedepsirea exemplara a acestora, definesc opera ca nuvela psihologica.

Limbajul artistic. Opera lui Ioan Slavici are un profund caracter popular, atat prin tematica, prin conceptia morala, cat si prin dragostea lui pentru sufletul omenesc.